Între extreme: de la o preamare „rată a șomajului“la creșterea „ratei locurilorde muncă vacante“
Un nou blocaj se produce pe piața muncii din multe județe din cauza „necompetitivității forței de muncă”, respectiv ponderea mare a șomerilor care nu dețin o profesie sau care s-au deprofesionalizat.
Dacă în urmă cu câțiva ani zonele mai sărace ale țării se confruntau cu lipsa locurilor de muncă și o „rată a șomajului” la un nivel ridicat, principalele cauze fiind distrugerea fostelor societăți industriale de stat și lipsa investițiilor care să creeze noi locuri de muncă, acum o altă „rată” pune în pericol dezvoltarea unor investiții pentru salvarea acestor zone, de această dată fiind vorba de „rata locurilor de muncă vacante” în continuă creștere. În multe județe, acești doi indicatori sunt în continuare la nivel ridicat, pentru că se adaugă efectele altei caracteristici a pieței muncii din zonele sărace, „necompetitivitatea forţei de muncă”, adică ponderea mare a șomerilor care nu au o profesie.
Angajări de avarie: „import” de forță de muncă din Vietnam
Potrivit specialiștilor în resurse umane, exodul în străinătate al forței de muncă cu foarte bună calificare profesională, ieșirea la pensie anticipată a unor întregi generații de angajați și scăderea natalității vor face ca România să se confrunte în următorii ani cu o puternică criză a lipsei forței de muncă. Semnele acestei crize sunt evidente. Firme din Ardeal își caută muncitorii în Moldova. În București, asiaticii lucrează în construcții sau alpinism utilitar. La Galați, în luna martie combinatul siderurgic a organizat două ediții ale Zilei porților deschise pentru cooptarea de noi angajați. Sectorul construcțiilor navale se confruntă, de asemenea, cu o criză a forței de muncă. Șantierul Naval Damen Galați a „importat” zeci de navaliști din Vietnam. „La noi lucrează în prezent aproximativ 4.000
de oameni. În urma recentei achiziţii a grupului Damen, știţi că șantierul din Mangalia a fost recent preluat de acest grup, cu ajutorul colegilor de la Mangalia putem să facem un echilibru între capacitatea de producţie de aici și de acolo și putem să ne balansăm în felul acesta nevoia de personal. În momentul de faţă avem circa 50 de angajaţi din Vietnam, sunt pe statul nostru de plată, iar ei au fost angajaţi în momentul în care noi nu puteam beneficia de ajutorul colegilor de la Mangalia. Asta s-a întâmplat pentru ca noi să respectăm termenele de livrare, suntem recunoscuţi pentru acest lucru, și din acest motiv s-a ajuns la această situaţie. Firește, preferinţa noastră este să lucrăm cu personal din România. Nivelul de expertiză, de calificare și de pregătire al personalului român este unul foarte bun, acesta este și motivul pentru care Damen are cele mai mari șantiere din portofoliul său în România. În ceea ce privește numărul de angajaţi suplimentari, aceasta se datorează înfloririi industriei navale. Și șantierele de la Tulcea și Brăila au o activitate intensă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care găsirea personalului este un pic mai dificilă în această perioadă”, ne-a declarat Rino Brugge, CEO al Șantierului Naval Damen din Galați.
Rata șomajului, în scădere în ultimii ani
În economia românească, prima creștere a numărului de șomeri a fost resimțită odată cu trecerea de la economia centralizată la economia de piață. Înainte de 1990, șomajul nu era recunoscut oficial, dar se vorbea de un „șomaj activ”, pentru că schemele întreprinderilor socialiste includeau și salariați care nu aveau atribuții precise în legătură cu activitatea respectivei întreprinderi. Erau un fel de băgători de seamă, de obicei cu funcții în partidul unic sau în sindicate, ori angajați pe pile sau contra unei șpăgi. Odată cu apariția Legii nr. 1/1991 privind protecţia socială a șomerilor și reintegrarea
lor profesională au apărut și șomerii în statisticile guvernamentale. Numărul șomerilor a înregistrat o triplare, de la 337.400 în 1991 la 1.164.700 în 1993. Rata șomajului a crescut rapid, de la 3% în 1991 la 10,9% în 1994. Au urmat ușoare scăderi, la 6,2% în 1996, după care au urmat noi creșteri pe fondul restructurării fostelor întreprinderi de stat și închiderii exploatărilor miniere, ajungându-se în 1999 la un „vârf“al ratei șomajului de 11,8%. Ulterior au fost înregistrate scăderi constante, până la 5,9% în 2005. Au urmat noi creșteri ale șomajului, provocate de criza economică, dar și noi scăderi odată cu atenuarea efectelor crizei, iar la finalul anului 2018 rata șomajului era de 4,89%. Însă rata șomajului nu reflectă numărul real al românilor care sunt apți pentru o activitate profesională,dar nu au un loc de muncă.
Rata de ocupare a populației, relativ constantă, la 63-65%
Un alt indicator important este rata de ocupare a populației, care în timp a scăzut, simultan cu scăderea ratei șomajului, deși firesc ar fi fost ca numărul angajaților să crească. Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele cu vârste între 15 și 64 de ani care desfășoară o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii sau alte beneficii. Potrivit statisticilor, dacă în 1990 numărul populației ocupate era de aproape 11 milioane de persoane, acest indicator a înregistrat scăderi de la an la an, ajungând în 1996 la 9,5 milioane. Au urmat creșteri semnificative, revenind la aproape 11 milioane în 1997 și s-a menținut la un nivel de 10,5 milioane de persoane până în 2001, când a înregistrat o nouă scădere, la 9 milioane de persoane, nivel care s-a menținut până în 2010. Au urmat noi scăderi. În urmă cu doi ani, populaţia civilă ocupată era de 8,3 milioane de persoane, din care 5,22 milioane erau salariaţi. Cei
mai mulţi lucrau în sectorul serviciilor (3,2 milioane), iar în industrie și construcţii erau 1,85 milioane de angajați. În agricultură, silvicultură și piscicultură erau ocupate 1,2 milioane de persoane. După ce între 2000 și 2009 a scăzut cu 0,1%, fiind de 63,2% în anul 2009, în ultimii ani a urmat o creștere cu aproximativ 2%, în trimestrul 3 din 2017 rata de ocupare a populaţiei cu vârstă de muncă (15-64 ani) fiind de 65,3%.
Un nou pericol: creșterea ratei locurilor de muncă vacante
În ultimii ani, a fost sesizată o nouă evoluție pe piața forței de muncă, aceea a locurilor de muncă ce nu pot fi ocupate din lipsa personalului calificat. Rata locurilor de muncă vacante reprezintă raportul dintre numărul locurilor de muncă vacante și numărul total al locurilor de muncă (ocupate și vacante, exclusiv cele blocate sau destinate numai
promovării în interiorul întreprinderii sau instituţiei), exprimat procentual. Potrivit Institutului Național de Statistică, anul trecut numărul locurilor de muncă vacante a crescut cu 7,6%, la 58.810 locuri de muncă.
Studiu de caz: un fost mare centru industrial, „campion“la șomaj
În privința evoluțiilor generate pe piața forței de muncă de căderea economică un
exemplu este Galațiul, care în urmă cu 30 de ani era unul dintre cele mai puternice centre industriale din România, fiind pe locurile 4-5 în privința contribuției la PIB. Această putere economică era datorată parțial industrializării socialiste, prin înființarea combinatului siderurgic și dezvoltarea industriei navale, dar în rest regimul comunist nu a făcut decât să dezvolte societăți industriale care fuseseră naționalizate. La venirea comuniștilor la
putere Galațiul avea peste 100 de ani de continuă creștere economică. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, la Galați au fost dezvoltate sute de societăți de producție, de la bunuri de consum la industria navală. Investeau la Galați englezi, francezi, evrei, greci etc. În perioada interbelică producția din uzinele Galațiului a fost în continuă creștere, iar după război, în perioada socialistă, capacitățile de producție din industrie au crescut și au fost
extinse în siderurgie, industria navală, în construcții de mașini, industria textilă, industria mobilei, producția de conserve de pește, detergenți etc. După 1990, au reușit doar două privatizări, aceea a Sidex și cea a Șantierului Naval Galați. În rest, majoritatea societăților din oraș au fost privatizate clientelar, prin decizii politice, și au sfârșit prin a fi închise, deși după o foarte necesară retehnologizare ar fi putut deveni afaceri profitabile în economia
de piață. Au fost desființate aproximativ 160.000 de locuri de muncă, majoritatea în industrie. Cel mai puternic șoc a fost resimțit după privatizarea Sidex. Guvernul Năstase acceptase să susțină financiar restructurările de personal de la Sidex și după privatizare din cei 28.000 de angajați de pe platforma siderurgică și-au pierdut locurile de muncă două treimi. În toamna lui 2002, Galațiul era „campion” la șomaj cu o rată de peste 14%. După ce mulți ani rata șomajului a fost de 9-10%, dublă față de media națională, Galațiul fiind pe locurile 4-5 în clasamentul județelor cu cele mai mari rate ale șomajului, pe parcursul lui 2018 rata medie anuală a fost de 7,04% și Galațiul a coborât pe locul 6 în clasament. La sfârșitul lunii februarie 2019, rata șomajului era la Galați de 6,1%. Dacă nu ar fi fost privatizările clientelare de până în anul 2000 și societățile industriale ar fi fost păstrate în activitate și retehnologizate, în condițiile creșterii economice din ultimii ani, probabil că rata șomajului ar fi fost de 1-2% și orașul și-ar fi păstrat standardul de centru industrial și contributor la PIB.
Un nou blocaj: necompetitivitatea forței de muncă
La Prefectura Galați, în cadrul Comisiei de Dialog Social a fost discutată zilele trecute situația ocupării forței de muncă în județul Galați. Directorul AJOFM Galați, Cezar Năstase, a identificat principalele cauze ale blocajului forței de muncă, principala cauză fiind lipsa calificării celor care sunt în căutarea unui loc de muncă. „Principalele dificultăți identificate în ocuparea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă vizează aspecte cu privire la migrația forței de muncă calificate și înalt calificate în țări din spațiul UE, necompetitivitatea forței de muncă, respectiv ponderea mare a șomerilor care nu dețin o profesie sau care s-au deprofesionalizat și deprofesionalizarea unei mari părți a populației civile, datorate unor perioade îndelungate de inactivitate”,
a spus directorul AJOFM Galați. Asta înseamnă că nici investițiile care ar avea ca efect și crearea de noi locuri de muncă nu ar putea salva economia locală de la dezastru, pentru că ar trebui aduși muncitori din alte zone.
În 2018, s-a reușit angajarea a 1.500 de gălățeni
Potrivit directorului AJOFM Galați, au fost investite sume consistente în măsurile de angajare a celor care nu au un loc de muncă. În baza Ordonanței nr. 60/2016 a Guverului Cioloș, privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea forței de muncă, pot fi acordate prime de la 500 la 1.000 lei pentru activarea șomerilor neindemnizați, prime de până la 55 lei/ zi pentru încadrarea la un loc de muncă aflat la o distanță de până la 15 km de domiciliu, prime de până la 900 de lei pentru cei care acceptă un loc aflat la 50 km de domiciliu, precum și subvenții de la 900 la 2.250 de lei pentru firmele care angajează tineri și șomeri de lungă durată. În 2018, la Galați au fost angajate 1.500 de persoane, din care 683 de tineri, persoane cu vârste peste 45 de ani și șomeri de lungă durată, 357 de șomeri, 307 șomeri neindemnizați, 56 de absolvenți și 148 de persoane incluse în programul de stimulare a forței de muncă. În total, cheltuielile pentru realizarea principalelor măsuri pentru ocuparea forței de muncă în 2018 au fost la Galați de 6.976.964 lei. E evident că nici investițiile în programe naționale de stimulare a forței de muncă nu au randament.
Cauza necompetitivității, distrugerea învățământului profesional
Scăderea gradului de calificare a forței de muncă este efectul distrugerii învățământului profesional. Revenind la perioada de dinainte de anul 2000, când Galațiul încă mai era un centru industrial, în oraș exista o puternică rețea de școli profesionale. Existau Grupul Școlar Metalurgic, cu mii de elevi,
două licee industriale pentru construcții de mașini, un grup școlar pentru pregătirea viitorilor navaliști, Liceul de Marină, Liceul de Industrie Alimentară, Liceul Auto și exista până și un liceu CFR, pentru pregătirea viitorilor lucrători feroviari. Au mai rămas câteva care atrag un număr mic de elevi. Deocamdată, învățământul dual este un concept în privința căruia se vorbește mult, dar se face extrem de puțin.
Șantierele navale și-au înființat propriile școli profesionale
Industria navală a avut o reacție promptă la diminuarea cifrei de școlarizare și în cele din urmă desființarea școlilor profesionale. Aproape toate șantierele navale și-au dezvoltat propriile centre de formare profesională, acreditate de Ministerul Educației. Asta înseamnă că tinerii care au absolvit 10 clase sunt potențiali candidați pentru formarea în aceste centre. Practic, șantierele navale și-au înființat propriile școli profesionale. Șantierul Naval Damen Galați formează aproximativ 200 de muncitori în fiecare an. „Specializările pentru care suntem acreditați sunt specializările de bază din industria navală, adică lăcătuș constructor naval, sudor, tubulator și mecanic. Din această perspectivă, a putut fi asigurat un număr de muncitori calificați prin intermediul acestor cursuri. Damen colaborează cu un liceu și urmează să dezvoltăm colaborarea cu încă un liceu din județul Galați, pentru dezvoltarea competențelor tinerilor absolvenți. Ei efectuează practica în cadrul șantierului naval, urmând ca ulterior să fie potențiali angajați ai Damen, fiind deja calificați”, ne declara recent Florin Spătaru, directorul de Resurse Umane al Damen Galaţi. Metoda cursurilor de calificare nu a putut fi utilizată și în privința unor meserii ca „strungar”, „frezor”, „rabotor” sau „sculer matrițer” și conducerea Damen Galați a luat decizia de a renunța la atelierele proprii de „Strungărie” și „Ajustaj”, externalizând aceste activități la firme specializate.