ADP București tunde caprifoiul, omorându-i înflorirea

În fiecare an se petrece același fenomen, unul pe care poate că a venit timpul să-l încondeiez într-o opinie. Un grup de inși neșcoliţi, dotaţi cu mașini de tuns iarba și ferăstraie mecanice foarte behăitoare, frechezuiesc gardurile vii din cartierele bucureștene de blocuri.

Cei care fac asta sunt experţi cu o înaltă calificare de la Administraţia Domeniului Public București (ADPB), care ţine administrativ de Primăria Capitalei. Acţiunea aceasta, pe alocuri utilă, în unele locuri samavolnică, este realizată fără nici un fel de discernământ, mutilând unele plante. Cum este acest caprifoi.

Caprifoiul, numit în popor Mâna Maicii Domnului, este o plantă căţărătoare cu flori albe și galbene, extrem de parfumate, care au proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriene și antivirale.

Chinezii au fost primii care au descoperit proprietăţile curative ale caprifoiului, pe care l-au folosit pentru a trata durerile de gât, conjunctivita, inflamaţiile pielii și cele ale tractului urinar. Caprifoiul ţine sub control nivelul zahărului din sânge, tratează și ameliorează afecţiunile respiratorii.

Combate bacteriile, precum Salmonella, vindecă arsurile solare și îndepărtează petele de pe piele, ajutând în cazul durerilor de la nivelul intestinului subţire. Este un detoxifiant natural: uleiul de caprifoi ajută la curăţarea organismului, prin eliminarea toxinelor.

Dar acestea sunt doar aspecte copioase, demne de un breviar de la rubrica „Sănătate”, dintr-o publicaţie de specialitate. Mâna Maicii Domnului este o plantă căţărătoare capabilă să lumineze micile grădini din faţa blocurilor, și așa bătute de soare și înfierbântate de căldura tipică Bărăganului, vară de vară.

Denumire știinţifică: Lonicera japonica. Caprifoiul acesta se tunde după înflorire, în fiecare an, primăvara, și nu oricum, ci cu metodă: se îndepărtează uscăturile și ramurile bolnave; se separă

lăstarii principali, se descâlcesc, ordonează și leagă; ramurile laterale de pe lăstarii principali se scurtează la trei-patru ochiuri.

Această operaţiune minuţioasă asigură o înflorire mai compactă, iar tufa va avea în primăvara viitoare un aspect mai rotund și estetic. Dacă însă vine băiatul cu ferăstrăul mecanic și o scurtează, vâââj!, vâââj!, de toate mlădiţele, la paușal, s-a terminat dansul: planta nu mai înflorește deloc.

Sectorul 3 din Capitală a avut odinioară un primar care angajase un horticultor, care să-i înveţe pe „băieţii cu retezatul” cum și când să facă acest lucru, pentru că nu toate plantele se tund la același moment din an, nici la fel, ci diferit. O vreme, scandalurile dintre acesta și ADP București au fost un loc comun. Acum, ele sunt istorie. Nu mai e nici o problemă.

Când îi întrebi de bineţe pe onorabilii domni cu salopete și îi rogi să nu taie mlădiţele aflate în stadiul de preînflorire ale caprifoiului, aceștia spun că au primit „ordin de la șefu’” să le taie, „ca să facem frumos și curat”. Probabil că, la șefu’, „frumos și curat” înseamnă fără flori.

Acum un an, am cunoscut un șef care, când am încercat să-i explic calm de ce nu trebuie să mutileze Mâna Maicii Domnului cu foarfeca mecanică, a vrut să-mi dea o smetie, că nu-l las să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu. Acum, aceiași onorabili domni din subordinea „șefilor” de la ADPB se pregătesc să repete operaţiunea, dacă nu chiar au și terminat-o deja.

Probabil că, în viziunea ADP București, cel mai frumos oraș București ar fi acela format numai din străzi cu case și blocuri, fără copaci, arbuști și plante ornamentale, pentru că acestea fac mizerie. Și pământul. Pământul ar trebui complet eliminat, să lași numai betonul și sticla, acelea se spală cu furtunul, la grămadă.

La Galaţi, exista unul, Eugen Durbacă, celebru încă dinainte de 1990 pentru că îi plăcea să tragă dungi de var și vopsea albă peste tot și de aceea avea nevoie de cât mai mult asfalt, pe care să vopsească dungi. Era supranumit în zeflemea Johnny Dungă.

La fel și „ordonaţii” de la ADPB. Îţi dai seama ce mizerie este toamna, când unele dintre aceste plante nesimţite mai produc și seminţe! Bah! Din fericire, pe lumea asta mai există și oameni care mai ţin minte ce au învăţat la școală. Cei care au făcut-o. Cum „ce să facă”? Școala, desigur. Anume, că fără verdeaţă, fără ecologie suntem terminaţi.