Dis­tor­si­o­nați, dis­tor­si­o­nați, va mai ră­mâne tot­de­au­na ce­va de dis­tor­si­o­nat!

Romania Libera - - Prima Pagina - Eu­gen Șer­bă­nes­cu

Nu știm în ce fel – sau mă­car da­că – i-a fost pre­zen­tat De­par­ta­men­tu­lui de Stat scan­da­lul pu­blic al in­com­pa­ti­bi­li­tății mo­ra­le din­tre fun­cția deți­nu­tă de dl Au­gus­tin La­zăr în tim­pul dic­ta­tu­rii co­mu­nis­te și fun­cția deți­nu­tă acum, în de­mo­crație. Con­form ce­lor ex­pri­ma­te de preșe­din­te­le Se­na­tu­lui, Că­lin Po­pes­cu Tă­ri­ce­a­nu, du­pă întâlni­rea pe ca­re a avut-o cu vi­ce­preșe­din­te­le Mi­ke Pen­ce, cu­noști­nțe­le res­pon­sa­bi­li­lor de vârf ai Admi­nis­trați­ei Trump des­pre re­a­li­tăți­le din Ro­mânia sunt pu­ter­nic dis­tor­si­o­na­te. De ci­ne? De ca­re din­tre cei doi am­ba­sa­dori? Sau de amândoi?

Ca unul ca­re a ur­mat bur­sa Hum­phrey, timp de un an, la Uni­ver­si­ta­tea sta­tu­lui Ma­ry­land, în spe­cia­li­ta­tea „Jur­na­lism și Co­mu­ni­ca­re de ma­să“, plus mai mul­te sta­gii de pre­gă­ti­re, in­clu­siv la Har­vard, in­clu­siv pe lângă pur­tă­to­rul de cu­vânt al De­par­ta­men­tu­lui de Stat, și – ul­te­ri­or – ca unul ca­re a ser­vit în ca­li­ta­te de Con­sul ge­ne­ral la New York și Los Ange­les, pot spu­ne că am cel puțin idee de cum merg tre­bu­ri­le în Sta­te­le Uni­te. „Se­cre­tul“fun­cți­o­nă­rii ace­lei țări es­te exis­te­nța nu­me­roa­se­lor nu­clee de pu­te­re. Po­li­e­drul cla­sic – exe­cu­tiv, le­gis­la­tiv, ju­ri­dic, so­ci­e­ta­te ci­vi­lă, ONG-uri, pre­să – es­te aco­lo cu ade­vă­rat. Din ace­as­tă cau­ză, ni­meni nu poa­te să ares­te­ze ța­ra, s-o ia aca­să și să-i fa­că ce vrea. Exe­cu­ti­vul, la ei, nu e împă­rțit, ca în Ro­mânia, între do­uă pa­la­te – ce­ea ce a fost, din ca­pul lo­cu­lui, o struțo-că­mi­lă ili­es­cia­nă, me­ni­tă să împa­ce frus­tră­ri­le post-de­cem­bris­te ale unui tă­tuc co­mu­nist cu ce­ri­nțe­le unui par­la­men­ta­rism obli­ga­to­riu

în or­ga­ni­gra­ma de­mo­crați­ei. Exe­cu­ti­vul lor es­te unul sin­gur, cel de la Ca­sa Albă. Mi­nis­trul Jus­tiți­ei es­te chiar pro­cu­ro­rul ge­ne­ral, acu­za­to­rul nu­mă­rul 1 al ță­rii. Și punct. Pu­te­rea ju­ri­di­că es­te cu to­tul alta și es­te for­ma­tă din ju­de­că­tori. Și punct. Pro­cu­ro­rii și ju­de­că­to­rii fac par­te din pu­teri di­fe­ri­te. Și punct.

A nu se înțe­le­ge că vi­ci­ul pu­te­rii ca­re co­ru­pe ar lip­si de pe ma­lu­ri­le Po­to­ma­cu­lui sau, mai pe larg, de pe ma­lul neîntre­rupt de trei fu­se ora­re din­tre Atlan­tic și Pa­ci­fic. Mor­bul pu­te­rii – din in­te­res fi­nan­ciar, po­li­tic, se­xual etc. sau, pur și sim­plu, din plă­ce­rea exer­ci­tă­rii ar­bi­tra­re a pro­pri­ei voi­nțe asu­pra alto­ra – se află în ori­ce ac­ti­vi­ta­te uma­nă, pe ori­ce me­ri­dian. Pro­ble­ma es­te cum con­stru­i­ești un sis­tem ca­re să ai­bă – în da­te­le lui iniția­le, sta­tua­te le­gal – an­ti­cor­pii ca­pa­bi­li să lup­te și să ți­nă în frâu par­tea întu­ne­ca­tă a fi­rii uma­ne, de­mo­nii ca­re se tre­zesc, în spe­cial, când po­li­ti­ci­e­nii se așa­ză în ji­lțu­ri­le ma­ri­lor dre­gă­to­rii de stat. Ju­de­că­tori bă­gați la pușcă­rie; pro­cu­rori bă­gați în pușcă­rie sau ca­re fac pro­pu­neri de sex în ci­mi­tir per­soa­ne­lor an­che­ta­te; oa­meni ți­nuți în arest pre­ven­tiv, ca pe­de­ap­să, dar și cu sco­pul fo­rță­rii con­dam­nă­rii lor pe fond; di­fe­re­nțe – efec­tiv pră­pas­tii, ce nu pot fi ex­pli­ca­te în ni­cio sta­re de ju­ris­di­cție co­e­ren­tă – între sen­ti­nța de la Apel (cu mu­lți ani de exe­cu­ta­re) și achi­ta­rea (!!!) de la Înal­ta Cur­te sau in­vers – oa­re dl Klemm le-a tran­smis pe toa­te aces­tea la Was­hin­gton? Sau le-a ușor „dis­tor­si­o­nat“? Apoi, oda­tă ajun­se la De­par­ta­men­tul de Stat, ce se întâmplă cu aces­te ra­poar­te? Ci­ne le sin­te­ti­ze­a­ză și în ce sta­re ajung – da­că ajung – pe ma­sa de­ci­de­nți­lor po­li­tici? Sis­te­mul chec­ks and ba­lan­ces ți­ne echi­li­brul ÎNTRE pu­teri, nu-i vor­bă. Dar ce se întâmplă da­că se nasc po­li de pu­te­re în in­te­ri­o­rul ACELEIAȘI pu­teri – ace­as­ta-i între­ba­rea ca­re apa­să Exe­cu­ti­vul ame­ri­can în era pos­tOba­ma, când Trump are – și acum, la pes­te doi ani de la pre­lua­rea pu­te­rii – încă pro­ble­me cu exer­ci­ta­rea ei. De­par­ta­men­tul de Stat – o ci­ta­de­lă a „co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce“, de­si­gur, fă­ră ni­cio le­gă­tu­ră cu tex­tu­ra pro­gre­sist-ne­o­mar­xis­tă cu­ren­tă, mai nou, prin Ame­ri­ca – se do­ve­dește greu de cu­ce­rit chiar și pen­tru Ca­sa Albă. Oa­me­nii de top din Admi­nis­trație (cum es­te, ia­tă, nu­mă­rul 2, Mi­ke Pen­ce) par să nu ai­bă cu­noști­nță de o pre­zen­ta­re echi­li­bra­tă și obi­ec­ti­vă a si­tuați­ei din Ro­mânia. No­u­lui am­ba­sa­dor Adrian Zuc­ker­man – ca­re, fi­ind năs­cut în dul­ce­le târg al Ieși­lor, ar mai înțe­le­ge ce se pe­tre­ce pe aces­te me­le­a­guri – i-au mu­ce­găit hai­ne­le în va­li­ze de-atâta aștep­ta­re. Timp în ca­re dl Klemm con­ti­nuă să ne cer­te ca un gu­ver­na­tor într-o co­lo­nie. Tot așa ne cer­ta și dl Gi­ten­stein, am­ba­sa­do­rul ma­re­lui li­cu­rici de pe vre­mea lui Bă­ses­cu, pen­tru ca pe ur­mă să ne tre­zim cu el ta­man mem­bru al Co­mi­te­tu­lui re­pre­zen­ta­nți­lor Fon­du­lui Pro­pri­e­ta­tea SA, ca și când o mână ne­vă­zu­tă l-ar fi re­com­pen­sat pen­tru ci­ne-știe-ce ser­vi­cii. Ca­re ser­vi­cii? Poa­te ne spu­ne dl Klemm, paz­ni­cul an­ti­co­ru­pți­ei de pa­ra­dă.

Pe de altă par­te, ima­gi­nea Ro­mâni­ei în SUA și în lu­mea oc­ci­den­ta­lă nu es­te proas­tă în pri­mul rând din cau­za ra­poar­te­lor ne-obi­ec­ti­ve ale am­ba­sa­do­ri­lor – întoc­mi­te astfel poa­te chiar la or­di­nul Cen­tra­le­lor res­pec­ti­ve, ca mo­ti­ve for­ma­le pen­tru un anu­mit tip de bul­lying po­li­tics (po­li­ti­că de in­ti­mi­da­re) față de Ro­mânia. Pro­ble­ma de ese­nță es­te tot la noi. Nu poa­te să ai­bă ima­gi­ne bu­nă ce­va ce mer­ge prost. Da­ţi-mi o bu­nă po­li­ti­că in­ter­nă, ca să pot fa­ce o bu­nă po­li­ti­că ex­ter­nă – spu­nea Ti­tu­les­cu. Însă des­pre ce fel de „po­li­ti­că in­ter­nă“pu­tem vor­bi astă­zi, când șe­ful Opo­ziți­ei îl acu­ză ofi­cial, la Par­chet, pe pre­mi­e­rul Gu­ver­nu­lui, nici mai mult, nici mai puțin de­cât de înal­tă tră­da­re din cau­ză că s-a întâlnit cu omo­lo­gul unei țări pri­e­te­ne, ca­re, la rândul ei, es­te aliat stra­te­gic cu Sta­te­le Uni­te, ca­re, la rândul lor, sunt aliat stra­te­gic al Ro­mâni­ei??!! Ci­ne te mai ia în se­ri­os, ca ța­ră, du­pă ase­me­nea jo­curi de cur­tea șco­lii, du­pă ase­me­nea ba­za­co­nie de elev re­tar­dat? Pu­neți-vă în lo­cul aces­tor străini, ca­re nu­mai de ana­li­ze și nua­nțări n-au timp: cum să te po­rți, ce ati­tu­di­ne să ado­pți cu ro­mânii, ca­re nu sca­pă ni­cio oca­zie de a-și pu­ne poa­le­le-n cap și, când îi as­cu­lți, pa­re că fi­e­ca­re are drep­ta­te?! So­luția cea mai la înde­mână es­te să-i lași în pla­ta Dom­nu­lui, tra­tându-i cu o con­des­cen­de­nță je­na­tă, ca pe o ru­dă să­ra­că sau ca pe o ce­nușă­re­a­să.

Și, într-ade­văr, ce­nușă­re­a­să pa­re cu­vântul po­tri­vit când ve­dem că preșe­din­te­le Se­na­tu­lui s-a întâlnit cu omo­lo­gul său ame­ri­can nu – cum ar fi fost nor­mal – prin bu­ne­le ofi­cii ale am­ba­sa­do­ru­lui ro­mân la Was­hin­gton, ci prin in­ter­me­di­ul unei fir­me de lob­by?!! E de râs sau de plâns? În loc să fa­că po­li­ti­că ex­ter­nă, am­ba­sa­do­rii și con­su­lii ge­ne­ra­li ro­mâni fac și ei tot po­li­ti­că in­ter­nă? Dl Tă­ri­ce­a­nu a ajuns, în sfârșit, la con­clu­zia că „une­le ro­tițe nu fun­cți­o­nea­ză“în Mi­nis­te­rul de Exter­ne. Ro­tițe?! Es­te vor­ba de un me­ca­nism întreg – an­chi­lo­zat, de­pășit, atât la ni­ve­lul im­ple­men­tă­rii de­ci­zi­i­lor po­li­ti­ce, cât și la ni­vel exe­cu­tiv, de pu­ne­re în ope­ră. Cum „să pui în ope­ră“când ai, în con­ti­nua­re, în or­ga­ni­gra­mă, po­ziția co­mu­nis­tă de se­cre­tar-dac­ti­lo-con­ta­bil??!! Ce mai dac­ti­lo­gra­fi­em, dom­ni­lor, în era com­pu­te­re­lor, no­te­le de in­for­mații că­tre CI-ist? Pro­ba­bil că mai sunt mașini Eri­ka ne­du­se la ca­sat.

Sub pre­tex­tul pue­ril al unei așa-zi­se eco­no­mii la chi­rii, sunt tri­miși la post, soț-soție, nu­mi­tul șo­fe­rin­ten­dent cu nu­mi­ta se­cre­ta­ră-dac­ti­lo-con­ta­bil, în re­a­li­ta­te o com­bi­nație bo­lșe­vi­că de a ți­ne în clește pe șe­ful de mi­si­u­ne, de a-i con­tro­la mișcă­ri­le și de a le ra­por­ta cui tre­bu­ie. Pe co­ri­doa­re­le din Mo­dro­gan se ros­to­go­lește la in­fi­nit un con­glo­me­rat in­des­truc­ti­bil de com­pli­ci­tăți ve­chi și noi, cu un aer tri­ba­lo-ma­fi­o­tic și frip­tu­ris­to-exis­te­nțial im­po­si­bil de des­cris în toa­te înfățișă­ri­le lui. Se­le­cția re­sur­sei uma­ne es­te cva­si-ine­xis­ten­tă, to­tul mer­ge doar pe pi­le, re­lații, aman­tlâcuri, cli­en­te­lă. Lim­bi străi­ne pen­tru per­so­na­lul de exe­cuție – la pă­mânt. Ni­vel de re­pre­zen­ta­re foar­te jos. Mul­te se­cre­ta­re, mu­lți șo­feri și mu­lți re­fe­re­nți n-ar avea loc nici la Au­to­ga­ra Mi­li­tari, dar­mi­te în ser­vi­ci­ul ex­tern. Cum să ames­teci înde­let­ni­ci­rea de se­cre­ta­ră – ca­re es­te, prin ex­ce­le­nță, o pro­fe­sie de co­mu­ni­ca­re, im­por­tan­tă în an­ta­ma­rea și ca­ta­li­za­rea re­lați­i­lor po­li­ti­ce – cu cea de con­ta­bil, ca­re are un pro­fil pro­fe­si­o­nal to­tal di­fe­rit??!! Or fi fi­ind câte­va ca­zuri fe­ri­ci­te, dar un mi­nis­ter fun­cți­o­nea­ză pe ex­ce­pții sau pe re­gu­li? Se ve­de foar­te clar dis­prețul or­ga­ni­zați­o­nal față de însăși rați­u­nea de a exis­ta a in­sti­tuți­ei: pu­ne­rea în apli­ca­re a po­li­ti­cii ță­rii, și nu a con­ta­bi­li­tății ei. Ci­ne să fa­că ima­gi­nea ță­rii? Un mi­nis­ter în ca­re s-a in­ven­tat ter­me­nul de „di­plo­mați de ca­ri­e­ră“ca să se asi­gu­re su­pra­vi­ețu­i­rea post-de­cem­bris­tă a ser­va­nți­lor se­cu­ris­to-di­plo­mați ai lui Ce­aușes­cu? Sau ca să se mas­che­ze nu­li­tăți­le – cu pă­ri­nți, soți, so­cri, ama­nți cu da­re de mână – in­tra­te în mi­nis­ter du­pă ’90? În mul­te con­su­la­te plu­tește ace­lași aer fe­tid, co­mu­nis­toid, de os­ti­li­ta­te față de co­nați­o­na­lii noștri ca­re trăi­esc de­par­te de ța­ră – re­mi­nis­ce­nță a ve­chi­u­lui in­struc­taj se­cu­rist vi­zând „tră­dă­to­rii și vânduții“. Se între­a­bă cum­va PSD-ul de ce pi­er­de sis­te­ma­tic ale­ge­ri­le în străi­nă­ta­te? De-aia.

Ade­vă­rul es­te că, oda­tă cu clă­di­ri­le de­ri­zo­rii, la MAE tre­bu­ie schim­ba­tă o între­a­gă cul­tu­ră, tre­bu­ie re­se­ta­tă fun­cți­o­na­rea într-un alt sis­tem de va­lori, dar ci­ne s-o fa­că? Un mi­nis­tru ca­re vi­ne din tim­puri ime­mo­ria­le, de pe vre­mea lui Pleșiță, oploșit chiar la ALDE, pre­o­cu­pat să-și pă­că­le­as­că pro­pri­ul șef?! Mai dis­tor­si­o­na­tă de­cât prin însăși exis­te­nța uno­ra în fun­cții – de la șo­fer la mi­nis­tru – ima­gi­nea Ro­mâni­ei nu poa­te fi. Unga­ria are un mi­nis­tru de Exter­ne în vârstă de 41 de ani, Bul­ga­ria – 44 de ani, Re­pu­bli­ca Ce­hă – 38 de ani. În Po­lo­nia, întreg Mi­nis­te­rul de Exter­ne a fost schim­bat, nu mai exis­tă nici pi­ci­or de di­plo­mat le­gat de era co­mu­nis­tă. Oa­re ei de ce și-or fi dat afa­ră „di­plo­mații de ca­ri­e­ră“?

Ar fi și la noi o so­luție. Fa­ceți un con­curs – sub pa­tro­na­jul Aca­de­mi­ei – de șe­fi de pro­moție de la Fi­lo­zo­fie, Is­to­rie, Fi­lo­lo­gie, Psi­ho­lo­gie, fă­ră pă­ri­nți sau bu­nici se­cu­riști sau co­mu­niști, șco­liți-i pe pro­ble­me exter­ne la Sor­bo­na, ENA, Oxford, des­fi­i­nțați MAE și înfi­i­nțați-l a do­ua zi, apoi pu­neți-i pe câști­gă­to­rii con­cur­su­lui, prin con­sens nați­o­nal, în fun­cți­i­le de mi­nis­tru de Exter­ne și, res­pec­tiv, di­rec­tor de Re­sur­se Uma­ne pen­tru cel puțin 10 ani. Și veți ve­dea, din­tr-o da­tă, ima­gi­nea ne­dis­tor­si­o­na­tă a Ro­mâni­ei. Până atunci, dis­tor­si­o­nați, dis­tor­si­o­nați, va mai ră­mâne tot­de­au­na ce­va de dis­tor­si­o­nat!

FOTO INQUAM PHOTOS-OCTAV GANEA

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.