Cum ar putea să fie realizat un fond suveran de către România
Încă din primăvara anului 2017 au început discuţiile privind constituirea unui fond suveran de către România. Ministrul Economiei de atunci, Mihai Tudose, a avut unele negocieri și întâlniri interesante.
Una dintre aceste întâlniri a fost cu reprezentanţii Black Rock, un corsar de piaţă care joacă pe pieţele de capital niște produse numite ETF (din englezescul exchange trade funds).
Acum mai bine de doi ani, pe 2 aprilie 2017, stăteam de vorbă pentru „România liberă“cu Cristian Sima, brokerul fugar, pe acest subiect.
Reproduc fragmentul de dialog avut cu Sima:
„– Ce înseamnă ETF-urile acestea?
– Știţi cum se face un indice bursier? Ca să-ţi controlezi riscul mai bine, în loc să cumperi 10 acţiuni pe piaţa americană, faci o medie ponderată a lor și cumperi un pariu pe creștere. N-ai bani să cumperi cu 880 de lei o acţiune Amazon, faci un coș de acţiuni. Două Amazon, una Apple... Toate, dacă le-aș cumpăra efectiv, m-ar costa 2.000 $. În loc, cumpăr un pariu că o să mi le vinzi peste trei ani cu 2.400 $. Îţi dau 20 $. Mai mult de 20 $ nu pot pierde. Dacă toate cresc, pariul de 20 $ devine tot mai mult. Dacă ajung la 3.000 $, câștigi enorm. Ceea ce uită lumea este că într-o zi acţiunile pică. Cei 20 $ îi pierzi într-o noapte. La ETF-uri riscul este enorm. Black Rock are ETF de trei trilioane $. Bani nu are trei trilioane. Când vor pierde și 10-15%, va fi ca la subprime.
– La ce se gândesc, de fapt, guvernanţii acum, dacă au vorbit cu Black Rock?
– Black Rock le-a spus: dacă ne daţi marfă proastă, nu-i o problemă, o amestecăm cu marfă bună, facem ETF și vindem. Ne tragem partea
Tranzacţionarea produselor ETF este, așadar, o afacere legitimă, legală, dar foarte riscantă. Despre ce reprezintă un fond suveran am scris de mai multe ori. Un astfel de fond suveran se face când ai excedent, nu deficit bugetar.
Așadar, ai un foarte mare disponibil de monetar (norvegianul Statoil, care între timp și-a schimbat numele în Equinor ASA, a trecut recent de cifra de afaceri de 1.000 miliarde dolari), adică de bani, pe care decizi să-i investești într-o afacere cu randament foarte bun. De notat că scopul Equinor nu este să facă bani cu orice preţ, ci să... plătească pensiile norvegienilor și alte ajutoare sociale. Lucru pe care-l și face, negreșit. Vă daţi seama? Anvelopa pensiilor românilor trece de 50 miliarde lei. Poate va reuși acest fond suveran într-o zi să le plătească. Ar însemna
un plus la buget de peste 10 miliarde euro.
Există două mari genuri de astfel de investiţii, pe care le face, de regulă, un fond suveran: în extragerea și vânzarea de resurse (de regulă, petrol și gaze) și în acţiuni (care, cotate pe pieţe externe, aduc bani, ce sunt investiţi apoi în afaceri profitabile). A doua versiune rimează parţial cu discuţiile Tudose–Black Rock.
Ideea lui Mihai Tudose de a investi pe pieţe era bună, însă aceea de a folosi ca vehicul de atras banii ETF-urile era extrem de riscantă. ETF-urile, susţine Cristian Sima, sunt mai toxice decât subprimele și ar putea duce la următoarea mare criză globală. Dacă va fi așa sau nu, vom vedea. Fapt este că, atunci când operezi un fond suveran, nu lucrezi așa, pentru că riști să pierzi totul într-o clipită și sunt banii contribuabililor, nu banii tăi, să-i joci la ruleta ETF.
A doua posibilitate de a face un fond suveran tipic, conform principiilor de
la Santiago, era să investești în extracţia de petrol și/sau gaze naturale. Cum România are resurse onshore foarte exploatate (e primul stat din lume în care s-a extras vreodată petrol), soluţia o reprezentau exploatările offshore.
Însă, prin însuși modul cum s-au înfiinţat aceste exploatări offshore, este foarte problematic ca acest lucru să poată fi vreodată realizat. În sectorul românesc al platoului continental al Mării Negre sunt în prezent mai multe prospecţiuni și exploataţii de petrol și gaze în stadiu incipient. Este exclus ca România să le naţionalizeze, ca să continue ea explorările și exploatările acestor perimetre. Numai mari state petroliere sau gazeifere își permit asta.
Un eventual fond suveran ar putea cel mult să ia un astfel de perimetru în exploatare și să fie un extractor de rând, nu un superconcern ca Statoil/Equinor ASA. Pentru asta trebuie să deţii o mare companie petrolieră,
precum Petrom – dar noi am vândut-o la OMV (care, la vremea respectivă, era cam de trei ori mai mică decât SNP Petrom), după ce am făcut un management de stat dezastruos. Mai trebuie și să ai în concesiune vaste perimetre petroliere/ gazeifere marine.
Or, noi deja am concesionat altor companii. Spre comparaţie, Equinor este cel mai mare deţinător de perimetre gazeifere din platoul continental al Mării Nordului și al doilea mare exportator european de gaze. Fondul operează în peste 30 de state din lume.
Ar fi instructiv pentru strategii români să se delecteze puţin cu ce se întâmplă în noile perimetre Equinor – Johan Castberg (la 100 km nord de câmpul Snøhvit, în Marea Barents), Johan Sverdrup (unul dintre cele mai mari perimetre petroliere și unul dintre cele mai importante proiecte industriale ale Norvegiei pentru următorii 50 de ani) și Martin Linge.
Revenind la noi: cum e
azi gândită, superpălăria fondului suveran român va căpușa companiile ce îl constituie. Va avea salariaţi, care vor primi salarii grase, „gulerele albe“vor avea șoferi care-i vor duce cu mașinile peste tot. De unde bani? Ori din alocările bugetare, ceea ce va duce la mărirea deficitului bugetar; ori de la companiile din subordine, ceea ce va duce la decapitalizarea acestora, care deja sunt slăbite și, oricum,niciodată nu au fost o lumină.
Să încerci să faci un salam ETF, în care două acţiuni românești să se vândă cu una Apple și cu trei Google, astfel încât să aduci bani pentru investiţii la compania ta, este foarte riscant, pentru că, așa cum explica Sima, într-o zi „salamul“începe să miroasă urât de la acţiunile românești și începe căderea.
Și repet: nu te joci cu banii publici investind în ETF-uri. A, dacă sunt banii tăi, pe care i-ai adus de acasă, nicio problemă, e dreptul tău să o faci.