Care e regimul fiscal al programatorilor români când lucrează cu firme străine
Trendul puternic de a fi programator continuă în România. Unii pleacă în Occident, la mari companii. Alţii rămân în ţară din diferite motive.
Trendul puternic de a fi programator continuă în România. Unii pleacă în Occident, la mari companii. Alţii rămân în ţară din diferite motive. Ce se întâmplă cu aceştia şi cum pot fi ei plătiţi astfel încât să-şi optimizeze raportul dintre taxele plătite şi veniturile câştigate?
Ce se întâmplă cu aceştia şi cum pot fi ei plătiţi astfel încât să-şi optimizeze raportul dintre taxele plătite şi veniturile câştigate şi, simultan, să fie în legalitate?
În ultimii zece ani, România a devenit un centru important în domeniul IT&C, acest sector înregistrând creșteri solide de la un an la altul. Gradul ridicat de atractivitate generat de calitatea muncii prestate de specialiștii IT&C din România a determinat unele companii străine, care nu au prezență pe piața locală, să folosească expertiza acestora, oferindu-le un venit competitiv și posibilitatea de a lucra de acasă, explică EY.
În relația cu societatea străină pentru care prestează servicii profesionale, aceste persoane sunt, de obicei, fie angajați, fie colaboratori, persoane fizice autorizate (PFA). Însă faptul că societatea angajatoare/ contractoare nu este locată în România nu înseamnă că prestatorii români nu datorează taxe în România, când activitatea lor e desfășurată de pe teritoriul țării.
Fiecare dintre cele două modalități de colaborare – pe persoană fizică, sub contract,
ori cu PFA – generează obligații fiscale în România, adesea dificil de îndeplinit.
Trei, nu două alternative de organizare juridică
Adrian Benţa, consultant fiscal, spune că „fiscalizarea veniturilor provenite din activităţi de prelucrări date – şi vorbesc strict despre programatori – poate să ţină cont de mai multe forme de exercitare a acestei profesii“.
Benţa aduce în discuţie o a treia formă de agregare juridică posibilă pentru prestatorii din România: microîntreprinderea. Anume – explică Benţa pentru „România liberă“– „din punctul meu de vedere, cel mai avantajos este să-ţi faci un mic SRL şi, dacă ar fi să ne gândim şi la protecţia socială, opţiunea este ca tu să fii salariat al propriului tău SRL, cu un salariu minim pe economie, pe care ţi-l permiţi. Când eşti salariatul propriei tale firme, ca programator, ai scutire la impozitul pe venitul din salariu“.
Prima opţiune este cea în care eşti salariat, în baza unui contract de muncă de la o companie de afară, care-ţi plăteşte ţie salariul aici, în România. Pentru veniturile salariale obținute din străinătate se datorează 10% impozit pe venit și 37,25% contribuții, din care 35% contribuții sociale individuale (25% contribuția la pensie, 10% contribuția la sănătate) și 2,25% contribuția asiguratorie pentru muncă.
Reprezentant fiscal în România
Este vorba – detaliază Claudia Sofianu, partener la Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică al EY România – despre aceleași taxe plătite de un angajat al unei companii din România. În această structură, angajatul trebuie să țină cont, însă, că nu poate beneficia de scutirea de impozit pe venit aplicabilă specialiștilor IT angajați ai companiilor înregistrate în România.
Consultantul fiscal Adrian Benţa, pe de altă parte, mai face o singură observaţie de procedură: „Acea companie de afară trebuie să-şi înregistreze un reprezentant fiscal în România, care să depună declaraţia A112 privind impozitele şi contribuţiile la asigurările sociale“.
Ca măsură de simplificare, explică expertul, Codul de Procedură Fiscală actual permite şi delegarea salariatului, pentru ca el „să depună declaraţia în numele companiei străine şi să facă plăţile la taxe. Evident că este o procedură greoaie şi este cea mai scumpă“.
Deoarece este posibil ca alte obligații fiscale să apară și în țara de reședință a companiei, angajatul ar trebui să afle de la angajator care sunt acestea și în ce măsură îi vor afecta salariul net, atenţionează EY.
PFA, freelancer-ul nelegiferat în România
O altă metodă este cea a desfăşurării de activităţi independente, aplicabilă în momentul în care activitatea programatorilor are caracter de continuitate, lunar, săptămânal, zilnic, dar programatorul nu doreşte să fie salariat, ci PFA, adică persoană fizică autorizată.
„Există, în acest caz, obligaţia înmatriculării la Registrul Comerţului şi se efectuează activităţi independente, cu declarare la ANAF, în declaraţia unică de venit“, explică Benţa.
În cazul unei PFA, detaliază EY, relația cu compania străină poate funcționa legal doar dacă între cele două părți există o relație de independență. Obligațiile de raportare a veniturilor obținute din străinătate revin persoanei fizice, prin declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale. Dacă impozitarea se face în sistem real, pentru stabilirea impozitului pe venit se aplică 10% la venitul realizat, în timp ce la impozitarea prin normă de venit valoarea impozitului se obține prin aplicarea ratei de 10% la norma de venit.
Persoana datorează contribuția la pensie de 25%, aplicabilă unui venit ales. Baza impozabilă nu poate fi mai mică de 12 x 2.080 de lei = 24.960 de lei pentru anul 2019 (salariul minim brut pe economie). Contribuția pentru Sănătate este de 10%, aplicabilă asupra bazei minime menționate, dacă pe ambele datorate se obțin venituri egale cu cel puțin 24.960 de lei.
Spre exemplu, la un venit lunar brut de 10.000 lei, taxele datorate pentru un angajat sunt de 4.375 de lei, în timp ce un PFA datorează 1.728 de lei, în sistem real, fără a lua în calcul cheltuieli deductibile și având în vedere o bază minimă pentru contribuția de asigurări sociale.
Dezavantajele sunt enumerate de Adrian Benţa. Nu-ţi plăteşte nimeni concediul medical, nu ai dreptul la concediu de odihnă, „e treaba ta cum îţi organizezi activitatea, având în vedere că desfăşori o profesie independentă. Foarte multă lume crede că lucrează ca freelancer. Acesta nu este recunoscut legal în România“.
Există posibilitatea punctuală, pe de altă parte, ca dacă s-a întâmplat o dată, într-un an, să lucrezi pentru o firmă străină, tot în baza unui contract, veniturile sunt tot cu 10% impozitate, dar sunt în categoria veniturilor din alte surse: nu se datorează contribuţia la pensie, iar cea la Sănătate se datorează doar dacă ai depăşit, ca venit, 12 salarii minime pe economie.
Microîntreprinderea – cea mai avantajoasă soluţie
A treia formă de organizare, şi cea mai avantajoasă, este prin înfiinţarea unei persoane juridice române, de obicei un SRL cu statut de microîntreprindere, formă de organizare mult mai avantajoasă decât PFA. O companie poate să nu aibă salariaţi, şi atunci impozitul e de 3% din venituri.
Legea s-a îmbunătăţit de anul trecut. Se pot distribui dividende trimestrial, astfel încât nu se mai pune problema cum trăieşti un an, până iei dividendele de la firmă. Problema se reduce la cum trăieşti în primul trimestru.
Se mai plăteşte un impozit pe dividende de 5% şi, în funcţie de suma totală a dividendului anual, în anul următor, până la 15 martie, iar dacă ai depăşit salariul minim pe economie mai plăteşti contribuţia la Sănătate. Aşadar, taxele pentru o microîntreprindere ar fi de 8%, plus o contribuţie la Sănătate, care în acest moment ar fi de 2.460 lei pe an.
Totuşi, ce statut ai tu, dacă eşti programator în România şi nu poţi să fii de jure freelancer, pentru că noţiunea nu există? Depinde de forma de activitate, răspunde Benţa. „Dacă sunt salariat în România cu contract de muncă înregistrat în străinătate, atunci am fiscalitate de salariat în România“, detaliază expertul.
„Dacă sunt PFA, evident, contractul e supus regimului fiscal pentru activităţi independente româneşti şi, probabil, în SUA voi fi considerat un freelancer. Când am o companie, am statutul de contractor, companie mică dintr-un stat străin“, a declarat pentru „România liberă“Adrian Benţa, consultant fiscal.