Stadioanele și ce se mai află, poate, dincolo de ele
Onouă molimă face victime de câţiva ani. Constanţa ar urma să-și construiască un mare stadion municipal, numit, desigur, tot Stadionul „Gheorghe Hagi“, ca și actuala arenă, aflată aproape în ruină.
Ironia face că Hagi însuși este în relaţii foarte reci cu autorităţile locale constănţene și și-a construit la Ovidiu propria bază sportivă, deopotrivă pentru Academia sa și pentru meciurile jucate acasă de echipa sa de fotbal, Viitorul.
Dar aceasta nu are nicio importanţă pentru unii. Edilii Constanţei vor să facă un stadion perfect, din stele, pentru o echipă, nu se știe exact care, pe care să pună moţul numelui marelui fotbalist. ASSCS Farul Constanţa este pe locul 11 în Liga a II-a și, chiar dacă anul viitor, brusc, ar deveni leoaica ligii secunde, tot va mai juca un sezon în eșalonul secund, până în vara anului viitor.
Dar nu aceasta este problema de fond. Este bine că se construiesc noi stadioane. Ţara a început să abunde de noi astfel de arene. Ce este greu de înţeles e ordinea în care se fac aceste lucruri.
Aduce aminte de ceea ce a făcut o mare companie multinaţională, care s-a apucat să-și edifice un sediu central din sticlă și oţel, ca simbol al puterii sale nemaipomenite, iar când l-a terminat pur și simplu a dat faliment.
Arsenal a jucat între anii 1913 și 2006 pe Arsenal Stadium, supranumit Highbury, o arenă elegantă, construită în stil Art Déco de arhitecţii Archibald Leitch, Claude Ferrie și William Binnie. Era un stadion minuscul, cu o capacitate de numai 38.419 locuri, faţă de pretenţiile la care ajunsese clubul. Și totuși, Tunarii au rămas mult timp pe această arenă, investind în jucători formidabili, pe care scouterii clubului, pilotaţi de managerul Arsene Wenger, i-a importat la Academia Arsenal, pe Meadow Park, din întreaga lume, de când erau adolescenţi. Așa cum face și acum.
Ceva asemănător a făcut Ajax Amsterdam, marea revelaţie a acestei ediţii a Champions League, cel mai
de succes club din Eredivisie, cu 33 de titluri și 18 cupe ale Olandei. A jucat, de-a lungul timpului, pe șase stadioane. Înainte de „Johann Cruyff Amsterdam Arena“, a jucat pe Stadionul Olimpic și pe De Meer, până în 1996. Iată ce spunea marele club olandez: „The value of a football stadium is not defined by its construction costs, but rather by the team that plays in it“. Într-adevăr, pe De Meer, ajuns până la 29.500 de locuri și închis din cauza lipsei condiţiilor de securitate, au jucat Piet van Reenen, Wim Anderiesen, Rinus Michels, Sjaak Swart, Henk Groot, Johan Cruijff, Piet Keizer, Marco van Basten.
Constănţenii au cel mai clar exemplu chiar prin modul în care acţionează acum Gică Hagi, omul pe care susţin că-l respectă: a început cu Academia, apoi și-a făcut o echipă de puști și a ajuns în câţiva ani să câștige Liga I. Jucătorii scoși de el fac deja osatura Naţionalei, iar cel mai bun produs, Răzvan Marin, este din sezonul viitor la Ajax.
Planul lui Gheorghe Hagi nu a fost să-și construiască un stadion di granda, că atunci o făcea undeva în Constanţa, să aibă mult public. S-a dus la Ovidiu, unde și-a construit o arenă multifuncţională brici, dar de numai 4.554 de locuri. A investit în creșterea de jucători, nu în clădiri ale semeţiei fără acoperire.
Asemenea Constanţei, Târgu Jiu își construiește de mai mulţi ani un stadion din stele, cu 12.500 de locuri. După dispariţia din peisaj a lui Marin Condescu, condamnat acum aproape 13 luni la trei ani de închisoare cu suspendare, Pandurii luau bătaie de la Metaloglobus București, în etapa a 15-a a acestui sezon, cu 6-0, iar acum se află pe locul 15. În Stadionul Municipal se pompează bani grei.
Jucătorii? Vine ceva din spate? Da, banii se întorc la investitor după mulţi ani de muncă stăruitoare și responsabilă cu copiii, atunci când aceștia sunt vânduţi pe piaţa fotbalului mare, dar merită să ai răbdare. Evident, dacă știi să faci acest lucru și înţelegi cum funcţionează afacerea aceasta.
O spun eu, un rapidist care așteaptă rezultate de acest tip, în primul rând, din Giulești, nu repetarea greșelilor trecutului. Să ne imaginăm ce ar însemna dacă la Naţională am avea o densitate de 10 ori mai mare de jucători talentaţi din generaţia livrată de Hagi decât avem în acest moment.
Ar crește valoarea fotbalului nostru? Fără discuţie. Cota jucătorilor români s-ar duce în sus? Abăr ie, mă! Ia puneţi-vă pe treabă și mai lăsaţi edificarea de stadioane de tip zgârie-nori. Pentru că, nu-i așa?, „decât mare și bubos, mai bine mic și frumos“. Și crescut armonios.