Ce învățăm din ca­zul Bă­ses­cu

Romania Libera - - Prima Pagina - Eu­gen Șer­bă­nes­cu

Con­si­li­ul Nați­o­nal pen­tru Stu­di­e­rea Arhi­ve­lor Se­cu­ri­tății a eli­be­rat ade­ve­ri­nțe pen­tru 19 can­di­dați la eu­ro­par­la­men­ta­re, din ca­re re­zul­tă că nu au fost co­la­bo­ra­tori ai Se­cu­ri­tății. Traian Bă­ses­cu nu se află prin­tre ei. Din con­tră, CNSAS a dis­pus in­tro­du­ce­rea la Cur­tea de Apel Bu­cu­rești a unei “acți­uni în con­sta­ta­re pen­tru sta­bi­li­rea ca­li­tății de co­la­bo­ra­tor al Se­cu­ri­tății” a fos­tu­lui preșe­din­te. Pro­ce­du­ra se apli­că, po­tri­vit le­gii, atunci când, la ni­ve­lul in­sti­tuți­ei, s-a fi­na­li­zat in­stru­men­ta­rea unui do­sar ca­re – cu pro­be - îl in­di­că pe împri­ci­nat ca tur­nă­tor pe la­tu­ra de po­liție po­li­ti­că. Ace­lași CNSAS (dar poa­te cu alt Co­le­giu...) l-a mai ve­ri­fi­cat pe dl Bă­ses­cu și în 2002, 2004, 2006, 2009, 2013 – când omul era ba pri­mar al Ca­pi­ta­lei, ba preșe­din­te al Ro­mâni­ei -, con­clu­zi­i­le fi­ind, de fi­e­ca­re da­tă, că nu, n-ar fi fost. Ce a in­ter­venit nou acum? Do­uă no­te in­for­ma­ti­ve și o vre­re po­li­ti­că.

Fap­tul că a fost co­la­bo­ra­tor al Se­cu­ri­tății dl Bă­ses­cu l-a re­cu­nos­cut im­pli­cit, chiar dom­nia sa, într-un in­ter­viu te­le­vi­zat, re­a­li­zat de Ma­ri­us Tu­că, la înce­pu­tul ani­lor 2000. Să ci­tăm. Tu­că: “Pu­teți ju­ra că n-ați fost co­la­bo­ra­tor al Di­re­cți­ei a IV-a a Se­cu­ri­tății și pu­teți ju­ra că n-ați sem­nat un an­ga­ja­ment cu ofițe­rul de con­train­for­mații?” Bă­ses­cu: “Da, ni­ci­o­da­tă nu am fă­cut po­liție po­li­ti­că”. Tu­că: „N-ați răs­puns la între­ba­re...” Bă­ses­cu: „Nu, dar eu vă răs­pund... Pen­tru că e com­pli­cat ce mă între­bați. (??!! – n.n.) Eu vă spun ca­te­go­ric un sin­gur lu­cru: nu am fă­cut po­liție po­li­ti­că”.

Așa­dar, re­fu­zând să răs­pun­dă cu su­bi­ect și pre­di­cat, vi­i­to­rul preșe­din­te al Ro­mâni­ei – ca­re avea să fie vo­tat or­bește (in­clu­siv de sub­sem­na­tul), con­tra „ema­nați­lor” Năs­ta­se și Ge­oa­nă - ac­cep­tă im­pli­cit că a fost co­la­bo­ra­tor și că a sem­nat un an­ga­ja­ment, pos­tu­ră din ca­re evi­dent că a întoc­mit no­te in­for­ma­ti­ve. Ce-a vrut însă dl Bă­ses­cu să ne in­su­fle – și mu­lți l-au cre­zut, din nai­vi­ta­te sau din do­ri­nța de a ba­ra cu ori­ce preț un nou ac­ces (du­pă Ili­es­cu) al crip­to-co­mu­niști­lor la Co­tro­ceni

- es­te că no­te­le da­te de el nu co­nți­neau tur­nă­to­rii de na­tu­ră să adu­că atin­ge­re drep­tu­ri­lor omu­lui (ale co­le­gi­lor, pri­e­te­ni­lor etc.), ele sem­na­lând, pa­să­mi­te, doar po­si­bi­le aten­ta­te la si­gu­ra­nța nați­o­na­lă, de exem­plu spi­oni ca­re nu­mă­rau bar­je­le de pe Du­nă­re sau nu­mă­rau va­se­le flo­tei din Por­tul Con­sta­nța (înstrăi­na­tă, du­pă de­cem­brie ’89, nu-i vor­bă, chiar sub mi­nis­te­ria­tul Tran­spor­tu­ri­lor al ace­lu­iași domn Bă­ses­cu).

Re­a­pă­rut pe ne­pu­să ma­să, ca­zul Bă­ses­cu ne (re)învață mai mul­te lu­cruri. Pri­mul re­a­fir­mă un ade­văr de­tec­ti­vis­tic – nu exis­tă cri­mă per­fec­tă, nu se pot șter­ge toa­te ur­me­le. Deși do­sa­rul lui Bă­ses­cu - mai pre­cis, co­nți­nu­tul ca­re in­clu­dea și an­ga­ja­men­tul - a fost dis­trus de ci­ne tre­bu­ie la or­di­nul cui tre­bu­ie, au ră­mas (ne­gli­je­nță, in­te­nție cu ex­ploa­ta­re ul­te­ri­oa­ră?) co­pe­rți­le pe mi­cro­film, pe ca­re stau scri­se nu­me­le ade­vă­rat și nu­me­le con­spi­ra­tiv. Ace­as­tă re­mi­nis­ce­nță sche­le­ti­că – împreu­na­tă cu apa­riția a do­uă no­te in­for­ma­ti­ve sus­cep­ti­bi­le de po­liție po­li­ti­că (adi­că tur­nă­to­rie pe drep­tu­ri­le omu­lui) sem­na­te cu ace­lași nu­me con­spi­ra­tiv, gă­si­te prin su­te­le de mii de do­sa­re de ur­mă­ri­re in­for­ma­ti­vă afla­te în po­se­sia CNSAS - îl de­mas­că pe făp­tu­i­tor. Cu alte cu­vin­te, în ca­rul cu fân s-a gă­sit acul – des­pre ca­re unii s-au gândit că poa­te de­ve­ni ac de co­jo­cul lui Bă­ses­cu.

Pri­ma între­ba­re es­te: de ce toc­mai acum (așa de târziu) s-a ho­tă­rât com­pro­mi­te­rea pu­bli­că a per­so­na­ju­lui? Coin­ci­de­nța cu ale­ge­ri­le eu­ro­par­la­men­ta­re sa­re în ochi. Are ci­ne­va ne­voie de ce­le apro­xi­ma­tiv 5 la su­tă din vo­tu­ri­le (te­o­re­tic cir­ca 900.000, prac­tic în jur de 350.000) cu ca­re es­te cre­di­tat PMP? Cui pro­dest? Da­că Bă­ses­cu es­te ex­pus (el fi­ind, de fapt, de mult com­pro­mis, dar tot tim­pul “aco­pe­rit”), vo­ta­nții lui, în mod nor­mal, se vor îndrep­ta (deși nu toți!) fie că­tre PNL, fie că­tre USR+PLUS, rec­te Ci­o­loș. Să fie aces­ta răs­pun­sul? Și unii, și alții având de câști­gat, se joa­că la do­uă ca­pe­te?

Altă între­ba­re – de-a drep­tul înspăi­mântă­toa­re - se ri­di­că în le­gă­tu­ră cu însăși in­sti­tuția CNSAS: de când da­te­a­ză mo­men­tul gă­si­rii ce­lor do­uă no­te in­for­ma­ti­ve in­cri­mi­na­toa­re? În anul 2012, o an­ga­ja­tă CNSAS de la De­par­ta­men­tul Inves­ti­gații, Iu­lia­na Mă­gi­res­cu, ca­re cer­ce­ta o se­si­za­re pri­mi­tă de in­sti­tuție pri­vind o pre­zum­ti­vă co­la­bo­ra­re a lui Bă­ses­cu cu Se­cu­ri­ta­tea, s-a (ofi­cial) si­nu­cis, arun­cându-se de la etaj. (No­tăm, în sub­si­diar, că de­fe­nes­tră­ri­le au in­va­dat ca­zu­is­ti­ca “su­i­ci­da­ră“pos­tde­cem­bris­tă, prin­tre ce­le mai cu­nos­cu­te fi­ind cea tot a unui in­ves­ti­ga­tor - pro­cu­ro­rul Pa­nait, în 2002, ul­ti­ma de­fe­nes­tra­re pe­tre­cându-se acum trei săp­tă­mâni, tot cu un pro­cu­ror, dna Ra­mo­na Bul­cu.)

Se­si­za­rea din 2012 pe ca­zul Bă­ses­cu a fost închi­să de CNSAS, cu de­ci­zia de “ne­co­la­bo­ra­re”, iar di­rec­toa­rea Ger­mi­na Na­gâț a fost pre­mia­tă de Gru­pul de Dia­log So­cial, cu­nos­cu­ta in­sta­nță mo­ra­lă pos­tde­cem­bris­tă - pe ca­re, în pa­ran­te­ză fie spus, ne îndoim că dl Bă­ses­cu, în si­nea lui, dă mă­car doi bani și al că­rei mem­bru de va­ză es­te chiar dl Ga­bri­el Li­i­ce­a­nu, au­to­rul fai­mo­su­lui “Apel că­tre li­che­le”.

Să fi des­co­pe­rit “si­nu­ci­gașa” lu­cră­toa­re a CNSAS exact ce­le do­uă no­te in­for­ma­ti­ve scoa­se acum la pu­blic? Apa­re astfel un sce­na­riu si­nis­tru: preșe­din­te­le Bă­ses­cu s-ar fi pu­tut să fie șan­ta­jat. Adi­că 10 ani de zi­le Ro­mânia e po­si­bil să fi avut un preșe­din­te ca­re dă­dea so­co­te­a­lă nu po­po­ru­lui ca­re l-a ales, ci alto­ra, ca­re po­se­dau no­te­le lui in­for­ma­ti­ve, în ca­re CNSAS spu­ne acum că se fă­cea po­liție po­li­ti­că!! Des­pre ce de­mo­crație mai pu­tem atunci vor­bi, când voi­nța po­po­ru­lui es­te atât de bru­tal mis­ti­fi­ca­tă, de­tur­na­tă și ma­ni­pu­la­tă? O astfel de re­a­li­ta­te arun­că în aer tot sta­tul de drept din ul­ti­mii ani, in­clu­siv pe ci­ra­cii lui – Ma­co­vei (sur­sa de încre­de­re nețăr­mu­ri­tă a ipo­criți­lor Jun­cker și Tim­mer­mans), Col­dea (pe lângă ca­re Tal­ley­rand era mic co­pil), Udrea (ca­re, acum, îi ia apă­ra­rea lui Traian toc­mai din Cos­ta Ri­ca, pri­e­te­nii știu de ce!), Ko­ve­si (pre­fe­ra­ta lui Mer­kel, ca­re și-a dat în gât pro­pri­ul men­tor, pe Hel­muth Ko­hl, între­gi­to­rul Ger­ma­ni­ei) etc. Așa per­so­na­je, așa de­mo­crație!

Să fie lup­ta de ocul­ta­re a aces­tor do­uă no­te in­for­ma­ti­ve - do­si­te, pos­tre­vo­luți­o­nar, de fo­rțe ocul­te până la mo­men­tul opor­tun - una din­tre chei­le lu­cră­rii de mis­ti­fi­ca­re pri­vind si­tuația din Ro­mânia, la ca­re s-a lă­sat su­pu­să, in­cre­di­bil, între­a­ga con­du­ce­re a Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne, lu­cra­re înce­pu­tă chiar pe vre­mea lui Bă­ses­cu?

În pa­ra­lel, pe de altă par­te, mai poa­te ci­ne­va – din­tre pro­mo­to­rii “ino­ce­nței” co­mu­nis­mu­lui – să mai ad­vo­che­ze te­za ieși­rii din actua­li­ta­te, a pe­ri­mă­rii ta­re­lor moște­ni­te de la fos­tul re­gim? O fi co­mu­nis­mul un cal mort, dar, du­pă cum se ve­de, mai dă din co­pi­te și acum, du­pă trei de­ce­nii! Dar toc­mai aici in­ter­vi­ne ne­bu­nia. A ne lă­sa, încă oda­tă, pri­zo­ni­e­rii ca­ce­al­ma­lei co­mu­nis­te, asa­si­nând – prin re­cul - so­ci­e­ta­tea cu o no­uă ca­ce­al­ma, cea an­ti­co­mu­nis­tă, ar fi o no­uă greșe­a­lă, la fel de ma­re ca ace­ea de a fi mușcat, 10 ani, mo­me­a­la bă­sis­tă.

Prin­ci­pa­la învăță­tu­ră ca­re se de­ga­jă es­te toc­mai că par­ti­za­na­tul, prac­ti­cat or­bește, con­tra re­ma­ne­nțe­lor co­mu­nis­te (re­a­le sau ca­ta­lo­ga­te astfel) poa­te fi o cap­ca­nă, o pră­pas­tie. Poa­te fi un nou somn al rați­u­nii ca­re naște mo­nștri, așa cum, ia­tă, se ade­ve­rește a fi fost ca­zul Bă­ses­cu. Orbit de ne­ce­si­ta­tea – jus­ti­fi­ca­tă, la mo­men­tul res­pec­tiv, în lo­gi­ca de­veni­rii de­mo­cra­ti­ce a ță­rii – de a blo­ca ac­ce­sul crip­to­co­mu­niști­lor post-ili­es­ci­eni la Co­tro­ceni, elec­to­ra­tul, surd la toa­te sem­na­le­le de co­la­bo­ra­re ale Bă­ses­cu­lui cu Se­cu­ri­ta­tea, l-a “înghițit pe ne­mes­te­ca­te”, ale­gându-l nu o da­tă, ci de do­uă ori, în 2004 și în 2009. Prin ace­as­ta nu vrem să spu­nem că Năs­ta­se sau Ge­oa­nă ar fi fost mai buni. Poa­te ori­ca­re din­tre ei - dro­gat de pu­te­re - ar fi de­ra­pat și ar fi întors sta­tul de drept cu fun­dul în sus, exact cum s-a întâmplat du­pă ale­ge­rea re­pe­ta­tă a lui Bă­ses­cu, poa­te și ei ar fi fost șan­ta­ja­bi­li. Când pro­vii din­tr-un re­gim to­ta­li­tar, când te vrei un alt Ce­aușes­cu (pen­tru că pe altci­ne­va n-ai cu­nos­cut, alt mo­del n-ai avut), ori­ce es­te po­si­bil, nu avem de un­de să știm, dar nu des­pre asta es­te dis­cuția.

Ci des­pre greșe­a­la imen­să de a lua în brațe – din dis­pe­ra­re, fă­ră dis­cer­nă­mânt, re­fu­gi­in­du-ne în spa­te­le unui ali­bi doc­tri­nar su­pra­ex­pan­dat - un per­so­naj sau un par­tid, de a ne li­vra unui idol li­vrat și de a-l înves­ti – din nou, ca și pe Bă­ses­cu - cu o proi­e­cție me­sia­ni­că pri­vind schim­ba­rea cea ma­re, spe­ra­nța, omul nou, țe­pe în Piața Vic­to­ri­ei etc. Nu exis­tă așa ce­va în re­a­li­ta­te, ci doar în min­tea înse­ta­tă de iz­bă­vi­re a ma­re­lui pu­blic. Ar exis­ta to­tuși o spe­ra­nță re­a­lă. Ace­ea de a ne amin­ti tot tim­pul dic­to­nul la­tin: Erra­re hu­ma­num est. Per­se­ve­ra­re - dia­bo­li­cum...

FOTO INQUAM PHOTOS OCTAV GANEA

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.