Un primar român sparge „PODUL DE GHEAŢĂ“, vechi de 80 de ani

Primarul sectorului 4, Daniel Băluţă, a spart podul de gheaţă a relaţiilor împietrite ale administraţiei publice cu cele ale românilor din diaspora după aproape 80 de ani.

Împreună cu juriștii primăriei a găsit soluţiile

legale pentru finanţarea unor proiecte de educaţie în Ucraina.

Astfel, Primăria Sectorului 4 al Municipiului București a început lucrările de construcție la patru unități de învățământ, două grădinițe, o școală și o bibliotecă, în localitățile Mahala și Ostrița, de lângă Cernăuţi, ambele locuite în proporție de aproape sută la sută de români, în cadrul unui proiect-pilot, care vizează sprijinirea financiară a comunităților românești din Ucraina. Urmare a acordului de înfrățire între sectorul 4 al Municipiului București și primăriile localităților Mahala și Ostrița, primarul Daniel Băluţă a participat în weekend la inaugurarea lucrărilor de construire la cele patru obiective culturaleducative.

Toate aceste lucruri au fost posibile doar datorită eforturilor disperate ale Elenei Nandriș, primarul comunei Mahala, de a identifica surse de finanţare pentru dezvoltarea învăţământului în limba română din comunitatea românilor de peste graniţa nefirească.

Primarul Băluţă a acordat până acum din banii primăriei sectorului 4 al Municipiului București 50.000 de euro pentru începerea construcţiilor. A mai promis încă 200.000 de euro pentru reabilitarea Casei de Cultură.

Din cauza populaţiei preponderent rusească din Estul Ucrainei și a ambiţiilor Moscovei de a nu pierde influenţa, minorităţile naţionale practic nu au aproape deloc drepturi în Ucraina.

Elena Nandriș speră ca românii să nu mai plece din comunitatea lor și să rămână acasă, iar copilașii să se bucure de o educaţie ca cea din ţară.

A dat Dumnezeu ca trei administraţii românești să reînoade o legătură frântă de un dictat nemilos. Aproape 80 de ani, relaţiile noastre au fost tăiate de o graniţă nefirească între români.

Nu mai avem ziduri între noi. Dar avem legături de sânge. Nu ne mai despart Cortine de Fier, dar ne despart îndărătniciile.

În condiţiile în care guvernul Viktor Orban a alocat până acum aproape 180 de milioane de euro pentru programe de învăţământ, pentru construcţia și reparaţia bisericilor din Transilvania, guvernul de la București de abia prididește cu bugetul de un milion de euro pentru întreaga diaspora.

Sigur că diaspora este folosită ca factor de presiune, ca emblema bună pe un organism costeliv, dar niciun guvern nu a alocat mai mulţi bani pentru dezvoltarea comunităţilor de peste graniţă.

E bine că se investește în educaţie.

Poate că n-am fi avut un poet de geniu ca Mihai Eminescu dacă n-ar fi fost ocrotit de un dascăl din Cernăuţi, pe numele lui Aron Pumnul, fruntaș al Revoluţiei de la 1848.

Mulţi cărturari, iniţiaţi în școlile românești, chiar și pe timpul Imperiului Dualist și-au desăvârșit personalitatea și misiunea de luptă pentru drepturile românilor. Elita intelectuală a luptat pentru învăţământul în limba maternă. Îmi aduc aminte în primul rând de învăţatul domn Eudoxiu Hurmuzachi, avocat, deputat în Dieta Bucovinei, ajuns un fel de guvernator al regiunii. El s-a bătut pentru învăţământ și pentru drepturile românilor din zona Cernăuţilor.

Când eram elev, citeam despre elita intelectuală care a zidit Universitatea din Cernăuţi și gimnaziile de tradiţie. Mă gândesc la viziunea lui Sextil Pușcariu, la puterea lui Ion Nistor de a lupta pentru emanciparea românilor, la firea de cercetător a lui Aron Pumnul, la militantismul de tip Iancu Flondor, dar și la scrierile lui Paul Celan, intrat în Pantheonul culturii franceze.

În studenţie, întâmplător am descoperit că prin 1875 autorităţile din Viena au alocat o subvenţie de 20.000 de florini pentru a crea fondul de carte al Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi. Cam cât două mii de burse ale studenţilor din Viena. În 1918, biblioteca deţinea un fond de carte de 229.320 exemplare. Ce s-a întâmplat cu ele, poate mă lămuriţi.

Bibliotecile sunt ctitorii ale domnilor iubitori de ţară.

Oricâtă hulă, oricâtă vrajbă ar fi în societate, oricâtă aţâţare a românilor cu grade diferite de competenţe și de venituri împotriva celor mai săraci, vâna naţională tot de acolo se trage, din locurile în care semenii noștri și-au păstrat cu sfinţenie tradiţia, limba și odoarele religioase.

Câţi dintre diasporenii ridicaţi cu obidă împotriva sărăciei și a oamenilor simpli cunosc viaţa eroică a unui personaj ce n-a avut norocul să fie star de Hollywood.

Traian Popovici, primarul Cernăuţiului, a salvat mii de vieţi ale evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, închizând coșurile cu fum și deschizând calea vieţii pentru oameni nevinovaţi.

Lista lui Traian Popovici e mai lungă decât a lui Oskar Schindler. Dar spiritul lui n-a avut șansa de a-l întâlni pe Steven Spielberg. N-a avut lobby-ul la Hollywood.

E îngropat sub lespedea de piatră în Fundul Moldovei, cea mai de nord comunitate din actuala Bucovină de sud.

Istoria nu-i reţine întotdeauna pe cei mai bravi și mai buni dintre oameni.