Start-up Na­ti­on sau cum e când nu vrei și de­vii mic afa­ce­rist

Romania Libera - - Prima Pagina - Flo­rin Bu­des­cu

90% din câști­gă­to­rii Star­tUp Na­ti­on 2017 nu și-ar fi des­chis o fir­mă fă­ră acest pro­gram.

Anu­me, no­uă din ze­ce an­tre­pre­nori ca­re au pri­mit fi­nan­ţa­re prin pro­gra­mul Start-Up Na­ti­on 2017 spun că nu și-ar fi des­chis o fir­mă da­că nu ar fi be­ne­fi­ciat de acești bani, ara­tă un son­daj fă­cut de Con­si­li­ul Na­ţi­o­nal pen­tru Între­prin­de­ri­le Mici și Mij­lo­cii din Ro­mânia (CNIPMMR), cu spri­ji­nul BCR, ci­tat de Agerpres.

Son­da­jul a fost re­a­li­zat în pe­ri­oa­da noi­em­brie 2018 - fe­brua­rie 2019 și con­ţi­ne răs­pun­su­ri­le a 380 de an­tre­pre­nori be­ne­fi­ciari ai pro­gra­mu­lui Start-Up Na­ti­on 2017. Aici încep însă dis­cu­ţi­i­le pe se­man­ti­că.

Ci­ti­rea se­a­că a aces­tei știri de pre­să du­ce la o con­clu­zie sim­plă, aler­tă și po­zi­ti­vă: ce bi­ne că Gu­ver­nul a pus la punct acest pro­gram și ast­fel s-au năs­cut pes­te noap­te 10.000 de noi an­tre­pre­nori ca­re ni­ci­o­da­tă nu ar fi pu­tut să se lan­se­ze în afa­ceri!

Da, dar mai exis­tă și o altă po­si­bi­lă ci­ti­re a aces­tei știri, într-o cheie mai pu­ţin ne­re­a­list-fes­ti­vis­tă și mai le­ga­tă de re­a­li­ta­tea me­di­u­lui de bu­si­ness: oa­meni ca­re nu au avut ha­bar până în 2017 des­pre no­ţi­u­nea de bu­si­ness acum pră­pă­desc ba­nii con­tri­bua­bi­li­lor, da­ţi lor de stat ca să fa­că niște afa­ceri des­pre ca­re nici nu știm exact da­că și cât de ren­ta­bi­le sunt, din­co­lo de un plan de afa­ceri fru­mos așter­nut pe o foaie de hârtie (în fi­ne, pe cal­cu­la­tor, într-un Excel).

În spri­ji­nul aces­tei te­ze (ca­re ar pu­tea fi con­si­de­ra­tă de unii cârco­tașă) vi­ne declaraţia lui Flo­rin Jia­nu, preșe­din­te­le CNIPMMR. El a apre­ciat că re­zul­ta­tul son­da­ju­lui es­te ne­ga­tiv.

„O fir­mă înse­am­nă o opor­tu­ni­ta­te, nu să faci o fir­mă pen­tru un anu­mit pro­gram“, a spus Jia­nu. „Es­te ne­voie de o îmbu­nă­tă­ţi­re și cre­dem că es­te ne­ce­sa­ră, în pro­ce­sul de se­lec­ţie a câști­gă­to­ri­lor, și o eta­pă în ca­re să avem și un in­ter­viu cu acești între­prin­ză­tori, să ve­dem ca­re es­te do­rin­ţa lor, vi­zi­u­nea lor. Să faci o afa­ce­re doar pen­tru a pri­mi fi­nan­ţa­re nu cred că es­te în re­gu­lă“, a de­ta­liat aces­ta.

Nu doar atât, ce­ea ce es­te oa­re­cum ab­surd e că ai im­pre­sia, așa, că s-a anun­ţat în car­ti­er că se dă mă­lai gra­tis da­că com­ple­te­zi un anu­mit for­mu­lar și ime­diat s-a for­mat o coa­dă foar­te lun­gă de do­ri­tori. Aici ajun­gem, pe de altă par­te, la ce­ea ce mi-a de­cla­rat mai de­mult, des­pre Start-up Na­ti­on 2017, an­tre­pre­no­rul Octa­vian Bă­des­cu.

„Nu așa se cre­e­a­ză an­tre­pre­nori. Cre­ăm o no­uă ca­te­go­rie de asis­ta­ţi so­cial. Prin fi­nan­ţa­rea 100%, de­pășim ul­ti­ma fron­ti­e­ră a in­ter­ven­ţi­o­nis­mu­lui gu­ver­na­men­tal“, mi-a spus Bă­des­cu.

Voi lis­ta din nou ce­ea ce mi-a spus cu ace­as­tă oca­zie an­tre­pre­no­rul. Ide­ea sub­ven­ţi­o­nă­rii 100% a an­tre­pre­no­ru­lui es­te ero­na­tă, pen­tru că con­tra­zi­ce de­fi­ni­ţia an­tre­pre­no­ria­tu­lui. An­tre­pre­no­rul e omul ca­re își asu­mă ris­curi. Fi­nan­ţa­rea 100% eli­mi­nă ris­cu­ri­le.

Un start-up es­te o afa­ce­re de ma­re risc. Ta­xe­le și im­po­zi­te­le per­ce­pu­te de la con­tri­bua­bi­li nu sunt des­ti­na­te fi­nan­ţă­rii afa­ce­ri­lor de ma­re risc. Con­tri­bua­bi­lii nu au cum să fie între­ba­ţi da­că sunt de acord ca ba­nii lor să fi­nan­ţe­ze afa­ceri de ma­re risc.

Stu­diu de caz: un au­tor de proi­ect de bu­si­ness se du­ce la un afa­ce­rist cu pla­nul său de bu­si­ness. Aces­ta spu­ne că afa­ce­rea nu prea stă în pi­ci­oa­re. Atunci, au­to­rul proi­ec­tu­lui se du­ce la stat și ia bani. Așa­dar, ast­fel for­măm men­ta­li­ta­tea că sta­tul e bun, iar omul de afa­ceri es­te rău, ce­ea ce e com­plet ero­nat.

Se cre­e­a­ză ilu­zia exis­ten­ţei ca­pi­ta­lu­lui cu ze­ro cos­turi. Așa ce­va nu exis­tă. Exis­tă un ran­da­ment al ca­pi­ta­lu­lui in­ves­tit. A cal­cu­lat ci­ne­va, până în pre­zent, ca­re a fost ran­da­men­tul ce­lor 20 de mi­li­oa­ne de lei (4,4 mi­li­oa­ne de eu­ro) in­ves­ti­ţi de stat în me­di­ul an­tre­pre­no­rial de sta­tul ro­mân? Nici vor­bă.

Voi ter­mi­na pa­ra­fra­zând ce­ea ce am ci­tit acum mul­ţi ani într-o car­te scri­să de li­de­rul de afa­ceri ame­ri­can Ro­bert Kiyo­sa­ki des­pre ce se întâmplă în SUA. Chiar și în ţa­ra cea mai dez­vol­ta­tă din lu­me, ex­pli­că aces­ta, nu se știe exact cum să faci șco­li de afa­ceri.

Oa­me­nii de afa­ceri, de mul­te ori, nu reușesc nici mă­car ei înșiși să-și înve­ţe pro­ge­ni­tu­ri­le cum să fa­că afa­ceri și ele. Șco­li­le de bu­si­ness, ca­re înce­ar­că să crei­o­ne­ze un fel de ști­in­ţă a afa­ce­ri­lor, dau greș. Iar ace­as­ta pen­tru un mo­tiv foar­te sim­plu: în me­di­ul de bu­si­ness re­al lu­cru­ri­le sunt atât de com­ple­xe, din­co­lo de te­o­ria eco­no­mi­că, încât es­te aproa­pe im­po­si­bil să înve­ţi asta la școa­lă și chiar în pro­pria ta fa­mi­lie.

Și atunci, da­că în Sta­te­le Uni­te sunt aces­te pro­ble­me ma­jo­re chiar de la ră­dă­ci­na no­ţi­u­nii de școa­lă de afa­ceri, se pu­ne între­ba­rea lo­gi­că: ci­ne sun­tem noi, în Ro­mânia, să sta­ta­li­zăm aces­te no­ţi­uni și ce ga­ran­ţii avem că va mai și mer­ge?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.