Mo­ro­me­ţii, fa­ţă în fa­ţă cu eu­ro­par­la­men­ta­re­le!

Romania Libera - - Prima Pagina - Io­nuț Cri­văț

Pes­te mai puțin de o săp­tă­mână, du­mi­ni­că, pe 26 mai, mer­gem la vot pen­tru ale­ge­rea re­pre­zen­ta­nți­lor noștri în Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an. Trei in­de­pen­de­nți și alți treis­pre­ze­ce can­di­dați din par­tea par­ti­de­lor și

alia­nțe­lor po­li­ti­ce își vor încer­ca no­ro­cul în ma­rea ca­bi­nă de vot eu­ro­pe­a­nă. Cu bu­le­ti­nul în mână, mânați de por­niri eu­ro­pe­ne sau frus­trări nați­o­na­le, ro­mânii sunt li­beri să ale­a­gă. Am încer­cat să aflăm pă­re­rea aces­to­ra și să sur­prin­dem câte­va in­stan­ta­nee ale vi­eții lor pe lângă ca­re ale­ge­ri­le eu­ro­par­la­men­ta­re vor tre­ce așa cum au mai tre­cut și alte­le. Unde? Unde altun­de­va de­cât în sa­tul lui Mo­ro­me­te, în Si­liștea Gu­mești.

Pes­te mai puțin de o săp­tă­mână, du­mi­ni­că, pe 26 mai, mer­gem la vot pen­tru ale­ge­rea re­pre­zen­ta­nți­lor noștri în Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an. Trei in­de­pen­de­nți și alți treis­pre­ze­ce can­di­dați din par­tea par­ti­de­lor și alia­nțe­lor po­li­ti­ce își vor încer­ca no­ro­cul în ma­rea ca­bi­nă de vot eu­ro­pe­a­nă.

Cu bu­le­ti­nul în mână, mânați de por­niri eu­ro­pe­ne sau frus­trări nați­o­na­le, ro­mânii sunt li­beri să ale­a­gă. Am încer­cat să aflăm pă­re­rea aces­to­ra și să sur­prin­dem câte­va in­stan­ta­nee ale vi­eții lor pe lângă ca­re ale­ge­ri­le eu­ro­par­la­men­ta­re vor tre­ce așa cum au mai tre­cut și alte­le. Unde? Unde altun­de­va de­cât în sa­tul lui Mo­ro­me­te, în Si­liștea Gu­mești.

A fost oda­tă un sat pi­er­dut prin Câmpia Ro­mână, încon­ju­rat de o pă­du­re ne­bu­nă, căl­cat de turci, ne­mți, ruși și prim-se­cre­tari de la ju­deț. Un sat prins, așa, cu un ju­jeu și învârtit ca o ti­ri­bom­bă de la bâlci, de un timp ca­re a avut mai mult sau mai puțin răb­da­re cu el. De prin toa­te văi­le, ulițe­le și fun­dă­tu­ri­le ca­re n-au vă­zut în viața lor altă roa­tă de­cât cea de că­ruță, bi­ci­cle­tă sau că­ruț de bu­te­lii nă­vă­lesc par­fu­mu­ri­le bre­be­nei­lor, semn că au înne­bu­nit sal­câmii, acum, în prag de ale­geri. Flo­ri­le lor erau pe vre­muri, pe lângă cor­co­dușe­le

acrișoa­re, dul­ci­u­ri­le ce­lor de-o se­a­mă cu Mo­ro­meții.

Pe trep­te­le ci­o­bi­te ale fos­tei coo­pe­ra­ti­ve de con­sum, plic­ti­siți și nă­clăiți de praf, doi con­să­teni aște­ap­tă, apa­rent ni­mic. Lângă ei, ne pri­vesc ve­se­li și încre­ză­tori can­di­dații par­ti­de­lor pen­tru eu­ro­par­la­men­ta­re, pe pa­no­ul ju­pu­it, ros și chi­nu­it de su­te­le de afișe și anu­nțuri obștești ca­re i-au îngroșat te­nul de la co­lec­ti­vi­za­re încoa­ce. Preșe­din­te­le Se­na­tu­lui, cu o po­ză de pe vre­mea când era flă­cău, Ra­reș Bog­dan, No­ri­ca Ni­co­lai și, bi­neînțe­les, cei trei tran­da­firi.

De la Fântâna lui Man­ciu, dai în Ulița Mo­ro­meți­lor, aco­lo unde es­te, cu îmbu­nă­tățiri, ade­vă­ra­ta ca­să a Mo­ro­meți­lor, cu tran­sfor­mă­ri­le im­pu­se de ne­ce­si­tăți. Ma­rin Pre­da a împru­mu­tat nu­me­le aces­tei fa­mi­lii, de fapt, po­re­cla. Fântâna es­te tot aco­lo, es­te și în ro­ma­nul ”Mo­ro­meții”, n-a se­cat. Nu mai are cum­pă­na din lemn, acum o țe­a­vă lun­gă de son­dă es­te ți­nu­tă în echi­li­bru de căl­da­rea cu apă și de un fi­er de plug. Ima­gi­ni­le sur­prin­se aici sunt par­că veni­te din alte tim­puri. Din Ulița Mo­ro­meți­lor dai în Ulița Olo­gani, acum șo­sea în toa­tă re­gu­la, și ni­me­rești la nea Mă­rin Bu­cu­rește­a­nu’, la mi­ca sa cârci­u­mi­oa­ră și pră­vă­lie cu de toa­te. Ani de zi­le, du­pă Re­vo­luție, și-a împă­rțit muște­ri­ii cu cârci­u­ma ne­po­tu­lui lui Io­can, alt lo­cal așe­zat pe lo­cul ce­le­brei Poi­eni sau pot­co­vă­rii a lui Io­can, unde Ilie Mo­ro­me­te mo­de­ra ală­turi de Co­coși­lă, Du­mi­tru al lui Nae, între ce­le do­uă răz­boaie, dez­ba­teri po­li­ti­ce sau mă­su­ra po­goa­ne­le ara­bi­le ale Re­ge­lui din gră­di­na Pe­leșu­lui. La ce­as de se­a­ră și du­pă o zi de mun­că aco­lo, la Bu­cu­rește­a­nu’, se adu­nă la un șpriț, o be­re re­ce și la o vor­bă des­pre po­li­ti­că și vre­mu­ri­le pe ca­re le trăim... câți­va să­teni.

La Bu­cu­rește­a­nu’, po­li­ti­că și be­re

„Nea Mă­ri­ne, de ce vi se spu­ne Bu­cu­rește­a­nu’?“

„Păi, eu sunt năs­cut la Bu­cu­rești, pă­ri­nții mei au ple­cat din Si­liștea înain­te de răz­boi. Când am venit pri­ma da­tă în sat, ave­am vreo 7 ani, am venit di­rect la școa­lă, aici, la Mă­gu­ra. Eram gă­tit ca la oraș, pan­ta­loni scu­rți cu bre­te­le, pur­tam san­da­le și șap­că, nu ca res­tul co­pi­i­lor ca­re um­blau des­cu­lți și îmbră­cați cu niște că­măși pe­ti­ci­te și lun­gi până în pă­mânt. Se bă­te­au între ei ca­re să-mi poar­te ghi­oz­da­nul, se fă­le­au și ei. Că­rți­le și cai­e­te­le pe ca­re le ave­au le ți­neau într-o trais­tă de tort, de câne­pă. Alte vre­muri și atunci și acum!”

„La vot mer­geți?” „Merg, de ce să nu merg? Nu de asta e de­mo­crație?”

„Și... cu ci­ne vo­tați?”, îl între­băm, ști­ind că ori­cum n-o să ne răs­pun­dă. „Păi, ui­te, am la ale­ge­re!”, ne răs­pun­de ară­tând cu băr­bia în aer spre ge­a­mul ma­ga­zi­nu­lui pe ca­re sunt li­pi­te afișe­le can­di­dați­lor.

„Cam toa­te-s gal­be­ne, nea Mă­ri­ne! Roșul nu se mai poar­tă în Si­liștea Gu­mești?”

De la Si­liștea Gu­mești, la Cam­brid­ge

Lângă nea Mă­rin, proas­păt venit de pes­te ho­ta­re, stă Ste­li­că, mun­ci­tor în con­stru­cții, că­ru­ia nu îi es­te ruși­ne că a por­nit de jos și a ajuns toc­mai la Cam­brid­ge. Tânăr, în pu­te­re, proas­păt ras, că doar a ieșit prin sat, plim­bă o sti­clă de be­re din­tr-o mână într-alta și se între­a­bă de ce să me­ar­gă la vot și cu ce-l aju­tă pe el asta. Îi ex­plici că așa și pe din­co­lo, că Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă, că ma­rea fa­mi­lie, obi­ec­ti­ve co­mu­ne, eu­ro etc. Du­pă o vre­me, însă, îți dai se­a­ma că la cât de um­blat prin Eu­ro­pa es­te știe mai mul­te de­cât ti­ne cu ce se mă­nâncă Uni­u­nea, mai ales că toc­mai s-a întors în plin Bre­xit.

„Pe ci­ne să vo­tez, ve­re? Îmi spui și mie? Ce să fac, cre­zi că mie îmi con­vi­ne să stau nu­mai prin­tre străini? Am lu­crat în Fra­nța, Ita­lia, Spa­nia, Aus­tria, Ger­ma­nia, iar zi­le­le astea m-am întors din Anglia. Când ve­de­am vreun ca­mi­on cu nu­me­re de Ro­mânia, îmi venea să-i pup cau­ci­u­cu­ri­le.”

„În Anglia, unde anu­me?” „La Cam­brid­ge!” „Ne-am dat dra­cu’!”, se au­de ci­ne­va ca­re apu­ca­se un pic din dis­cuție.

„I-au­zi, măi, Ste­li­că, al nos­tru a fost la Cam­brid­ge!”

„Mai du-te dra­cu­lui! Dai și tu o be­re?”

Cu bu­te­lia, ca pe vre­mea lui Ce­aușes­cu

De la cârci­u­ma lui Bu­cu­rește­a­nu’ o luăm aga­le pe ulițe­le sa­tu­lui spre ca­pă­tul ce­lă­lalt, zis și De la Va­le, ca­re du­ce spre Pă­du­rea Co­ti­gi­oaia. Câte­va afișe elec­to­ra­le, gâște­le pe ma­lul șa­nțu­lui și un ghem de praf lă­sat în ur­mă de o ci­re­a­dă de vaci, din ca­re cu greu ză­rești ce­va. Par­că ar fi om, par­că n-ar fi... A, e nea Cos­ti­că, tră­gând du­pă el că­ru­ci­o­rul cu bu­te­lia proas­păt încăr­ca­tă, ne lă­mu­rește ci­ne­va.

„O să va­dă ei vot de la mi­ne... când mi-or bă­ga ga­ze, să nu mai lupt eu, om la 84 de ani, cu bu­te­lia ca pe vre­mea lui Ce­aușes­cu!”, ne răs­pun­de cu nă­duf. Poți, însă, să nu-i dai drep­ta­te?

„Aici toa­tă ulița e li­be­ra­lă”, ne aver­ti­ze­a­ză ci­ne­va din goa­na bi­ci­cle­tei, vă­zând că mai între­băm pe unul, pe

altul cum stăm cu ale­ge­ri­le. Pe o ban­că la poar­tă, ase­meni pă­puși­lor ru­sești Ma­tri­oșka, trei bu­ni­cuțe cu mâna stre­ași­nă la ochi își spun oful și do­ri­nța: „Mai­că, no­uă ce ne dă da­că mer­gem la vot? Că mie mi-au luat de­ja...” Du­pă o pau­ză, des­tul de lun­gă, adau­gă și din ce i s-a luat. „Din pen­sie! Ui­te, ta­lo­nul îl am aici.“Și dă să scoa­tă ce­va ne­de­fi­nit din bu­zu­na­rul de la ilic, o ba­tis­tă, un muc de lu­mâna­re...

„Unde l-am pus? Că, doar adi­neauri...”

... Și, ne mu­tăm ate­nția la altă in­ter­lo­cu­toa­re ca­re vrea mu­sai o pro­te­ză.

„Dar, mer­geți la vot, da? Cu ci­ne vo­tați?”

„Mer­gem, cum să nu mer­gem, dar vo­tul nu se spu­ne, dar da­că ne fil­mați...”

La mis­trie, dar ce­tățeni UE

Din cen­trul sa­tu­lui, adi­că de la mo­nu­men­tul ri­di­cat în fața fos­tei coo­pe­ra­ti­ve de con­sum pen­tru și în me­mo­ria eroi­lor din ce­le do­uă răz­boaie mon­dia­le, ple­a­că mi­cro­bu­ze­le spre Roși­ori, Ale­xan­dria, Pi­tești, Bu­cu­rești, iar pen­tru unii din­tre că­lă­tori mai de­par­te, cu des­ti­nație spre ma­ri­le me­tro­po­le ale Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne: Ro­ma, Pa­ris, Ma­drid, München, Vi­e­na și lo­ca­li­tăți­le li­mi­tro­fe. La mun­că, nu la tu­rism cul­tu­ral. În con­stru­cții, pe șan­ti­er, cu­rățe­nie, schim­bat de scu­te­ce la ce­tățeni UE, pe plan­tații de le­gu­me și fruc­te. Vor fi cu ade­vă­rat ce­tățeni eu­ro­peni. I-am între­bat da­că spe­ră la ce­va du­pă ale­ge­ri­le eu­ro­par­la­men­ta­re.

„Nu avem mari aștep­tări, dar poa­te va fi mai bi­ne și pen­tru noi. Mer­gem să mun­cim, n-avem timp de po­li­ti­că!”, ne spun cei mai ti­neri.

Bă­trânii, ce-i drept, mai cas­că gu­ră, în lip­sa ga­ze­te­lor ca­re nu mai apar, la dez­ba­te­ri­le elec­to­ra­le de la te­le­vi­zor. Ță­ră­niștii nu mai sunt, au mu­rit cam toți și n-au avut vre­me să se ori­en­te­ze spre alt par­tid, dar au ră­mas li­be­ra­lii, ca­re se lup­tă cu tran­da­fi­rii pe­se­diști­lor plus sau mi­nus ALDE. Deși, cam în toa­te cu­rți­le să­te­ni­lor cresc tu­fe de tran­da­firi...

Întâmpla­rea a fă­cut în ace­as­tă pri­mă­va­ră târzie, pe șo­se­au prin­ci­pa­lă ca­re co­boa­ră din­spre Ga­ra Ba­laci, ca ace­le do­uă vânturi ca­re su­flă pes­te Si­liștea Gu­mești, Cri­vățul din­spre est și Aus­trul din­spre vest, să se joa­ce un pic cu ban­ne­re­le ce­lor do­uă prin­ci­pa­le par­ti­de ri­va­le, agăța­te de stâlpii de înal­tă ten­si­u­ne. Le-au întors și arun­cat în lă­turi, le-au împins bez­me­tic unul într-altul, le-au apro­piat și ră­su­cit în așa fel ca într-o fun­dă ma­re, mul­ti­co­lo­ră, de toa­tă fru­mu­sețea.

EPILOG...

„Băi, Mă­ri­ne, mă întâlnii ase­a­ră când veneam de la Aris­ti­de, de la Broaște, cu unul de-ai lui...”

„Cum dra­cu-l che­a­mă!?! Cu Ți­li­că, mă, așa, cu el. Mer­gea li­pit de uluci și-i înju­ra pe-ăștia de la te­le­vi­zor. Că îi dă-n mă-sa cu vo­tul lor cu tot, că el nu mai mer­ge de da­ta asta, că s-a ales cu ni­mic și că să-și ba­ge ăia vo­tul un­de­va...”

„Băi, Ni­că, mânca-te-ar ta­ta, tu ori ești prost, ori ești be­at. Adi­că nu, că be­at ești. Cum dra­cu’ să te întâlnești tu cu Ți­li­că, că ăla-i mort. I-au fă­cut sâmbă­tă de doi ani.” „S-o fi fă­cut stri­goi...“„Zău, mă?“

FOTOGRAFII: IO­NUȚ CRI­VĂȚ

Si­liștea Gu­mești, pa­no­ra­ma sa­tu­lui eu­ro­pe­an

Pof­tiți de ale­geți!

La... cum­pă­na tim­pu­lui ca­re are o nes­fârși­tă răb­da­re cu oa­me­nii

Vița-de-vie săl­ba­ti­că își fa­ce loc prin ge­am­lâcul ca­sei lui M. Pre­da

Ce ne dă, mai­că, da­că vo­tăm?

Pe Ulița Mo­ro­meți­lor. Aici au trăit per­so­na­je­le re­a­le

Ca­sa me­mo­ria­lă a lui Ma­rin Pre­da va ră­mâne doar în li­te­ra­tu­ră

Cen­trul sa­tu­lui, la Mo­nu­ment. De aici se ple­a­că și se vi­ne de la mun­că... în UE

La Bu­cu­rește­a­nu’, sfa­tul bă­trâni­lor ve­ghe­ați de afișe­le can­di­dați­lor

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.