„Co­co­ţat pe sche­le“- un spec­ta­col despre ro­lul ta­tă­lui în so­ci­e­ta­tea con­tem­po­ra­nă

Romania Libera - - Timp Liber - Ma­ria Ca­pe­los

La cinci ani du­pă ”Ha­be­mus be­be”, un spec­ta­col ca­re pu­nea în dis­cuție schim­bă­ri­le pro­du­se în viața ma­mei oda­tă cu apa­riția unui co­pil, Aso­ciația Art

No Mo­re re­vi­ne cu un spec­ta­col despre ce se întâmplă în viața băr­ba­tu­lui atunci când de­vi­ne ta­tă. Re­gi­zat tot de Ro­bert Bă­lan, „Co­coțat pe sche­le” es­te un spec­ta­col in­tros­pec­tiv, despre cum ve­de so­ci­e­ta­tea con­tem­po­ra­nă ro­lul ta­tă­lui și cum se ra­por­te­a­ză băr­ba­tul la acest rol.

Pri­me­le do­uă re­pre­zen­tații, din­tr-o se­rie de cinci, au loc pe 30 mai și 5 iu­nie, ora 19, la Cen­trul de Te­a­tru Edu­cați­o­nal Re­pli­ka.

Ca­re sunt pri­me­le lu­cruri la ca­re te-ai gândit atunci când a apă­rut co­pi­lul? Ți-a schim­bat viața, re­lația cu par­te­ne­ra, cu mun­ca sau cu tim­pul? Ți-a mo­di­fi­cat per­ce­pția

despre ti­ne ca mem­bru al so­ci­e­tății? Aces­tea sunt câte­va din între­bă­ri­le ca­re au ser­vit ca punct de ple­ca­re pen­tru do­cu­men­ta­rea spec­ta­co­lu­lui. Răs­pun­su­ri­le vin de la băr­bați ca­re s-au im­pli­cat ac­tiv în crește­rea co­pi­lu­lui și de la cinci scri­i­tori ca­re și-au po­ves­tit în scris ex­pe­ri­e­nța de ta­tă, spe­cial pen­tru acest spec­ta­col.

”Ce m-a apu­cat să fac spec­ta­col despre tați? Răs­pund sim­plu: la ur­ma ur­me­lor, am fă­cut un spec­ta­col despre ma­me, de ce n-aș fa­ce și despre tați? Ce mi-am pro­pus să spun cu spec­ta­co­lul ăsta? Nu am ple­cat în do­cu­men­ta­re cu niște idei despre ce și cum aș vrea să fie. Am încer­cat să gă­sesc per­spec­ti­ve noi asu­pra schim­bă­ri­lor ca­re apar și să abor­dez lu­cru­ri­le mai mult an­tro­po­lo­gic de­cât so­ci­o­lo­gic. M-au in­te­re­sat lu­cru­ri­le ba­na­le, in­ti­me, frus­tră­ri­le, bu­cu­ri­i­le. Spec­ta­co­lul e re­zul­ta­tul tu­tu­ror in­for­mați­i­lor adu­na­te în luni de do­cu­men­ta­re ”, spu­ne Ro­bert Bă­lan.

Sce­na­ri­ul spec­ta­co­lu­lui in­clu­de pre­lu­crări ale in­ter­vi­u­ri­lor re­a­li­za­te în pe­ri­oa­da de do­cu­men­ta­re, in­for­mații pre­lua­te din mass-me­dia sau din anu­mi­te stu­dii și tex­te­le scri­i­to­ri­lor Andrei Doșa, Ro­bert Șer­ban, Ra­du Pa­vel Gheo, Va­si­le Ernu și Igor Mo­ca­nu, scri­se pen­tru acest spec­ta­col.

Îți dai se­a­ma cum sunt dis­tri­bu­i­te ro­lu­ri­le în fa­mi­lie la o plim­ba­re în parc. Cât de mult sunt ma­me­le și cât de mult tații ală­turi de co­pi­ii lor? Va­si­le Ernu a cu­prins, într-un frag­ment ca­re n-a mai in­trat în spec­ta­col, ex­pe­ri­e­nța ta­tă­lui în par­cul cel de toa­te zi­le­le: ”Tra­di­ţi­o­nal, la noi lu­cru­ri­le sunt vă­zu­te aşa: ma­ma e cea ca­re se ocu­pă de edu­ca­ţie, ta­tăl e cel cu au­to­ri­ta­tea şi ba­nul. Asta am sim­ţit în parc. Exis­tă o pre­si­u­ne: un băr­bat ca­re stă prea mult cu co­pi­lul e pri­vit sus­pect, e pri­vit pu­ţin «lu­zer», e de neîncre­de­re. Sau şi mai grav e sin­gur: un băr­bat sin­gur cu un co­pil es­te aproa­pe o ca­tas­tro­fă. Lip­sa ma­mei din ori­zont spe­rie. E clar că în min­tea noas­tră ma­ma e cea ca­re adu­ce or­di­ne în hao­sul aces­ta. Am sim­ţit ace­as­tă pre­si­u­ne. Dar, du­pă dis­cu­ţii, s-a re­zol­vat par­ţial acest lu­cru. Au înţe­les: sunt ar­tist, am timp. Dar «ar­tist» e la fel de sus­pect. O fi mun­cind ne­vas­ta lui pen­tru el?”.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.