De ce am cu FLIT la Re­fe­ren­dum?

Romania Libera - - Prima Pagina - Ma­ri­us Ghi­le­zan

La ora re­dac­tă­rii co­men­ta­ri­u­lui nu ave­am cu­noști­nță de suc­ce­sul sau in­suc­ce­sul Re­fe­ren­du­mu­lui. Dar asta nu con­te­a­ză.

Din punc­tul meu de ve­de­re nu a fost re­fe­ren­dum, ci ple­bis­cit.

De ace­ea nu am luat bu­le­ti­ne­le de vot. Am con­si­de­rat de­mer­sul inu­til, pa­ra­fra­zându-l pe prin­ci­pa­lul be­ne­fi­ciar de azi, dar și to­xic. Am dat cu FLIT.

Si­gur că mai are un cu­vânt de spus și CCR.

FLIT, pen­tru că in­du­ce ide­ea că un furt de crei­oa­ne sau de hârtii de co­pia­tor de că­tre o se­cre­ta­ră din pri­mă­rie e mai GRAV de­cât uci­de­rea unui om sau vi­o­lul asu­pra unei mi­no­re.

FLIT și pen­tru că PRI­MA ÎNTREBARE e an­ti­con­sti­tu­ţi­o­na­lă. Amnis­tia și gra­ţi­e­rea nu pot fi pre­ro­ga­ti­ve ale Ini­ţia­ti­vei Ce­tă­ţe­nești.

Nor­ma fun­da­men­ta­lă sta­bi­lește clar drep­tul preșe­din­te­lui de a gra­ţia și al Par­la­men­tu­lui de a le­gi­fe­ra. Ar fi un pre­ce­dent pe­ri­cu­los.

În pe­ri­oa­da feu­da­lis­mu­lui tim­pu­riu, mul­ţi gândi­tori au fost uciși în pi­e­ţe pu­bli­ce, în aplau­ze­le gloa­tei. Și nu mă gândesc doar la „e pur si mu­o­ve“. Ioa­na d᾽Arc es­te azi o sfântă. Atunci era o cri­mi­na­lă, ar­să pe rug.

Da­că ar fi ci­tit ce­va is­to­rie, Io­han­nis ar fi ști­ut că sub bi­ro­ul său, în ur­mă cu cinci se­co­le, bântu­ia Stâlpul lui Ru­dolf, un­de ple­bea aplau­da bi­ci­u­i­rea vreu­nu­ia ca­re a băut prea mult.

FLIT, pen­tru că a do­ua întrebare nu e cla­ră. In­du­ce ila­ri­ta­te. Știe preșe­din­te­le că pre­ro­ga­ti­ve­le Avo­ca­tu­lui Po­po­ru­lui sunt pre­vă­zu­te în Con­sti­tu­ţie?

Ca­re din­tre re­zis­ten­ţi pri­cep ce­va?

Mul­ţi cred că, da­că tre­ce re­fe­ren­du­mul, de mâi­ne to­ţi po­li­ti­ci­e­nii (mi­nus cei cu sol­dă la Uni­ta­te) vor fi arși pe rug. Că ni­meni nu va mai fu­ra. Că va tă­bă­rî cin­stea din cer pes­te ro­mâni. Hai să fim se­ri­oși! Fur­tul are cel pu­ţin 14 eti­mo­lo­gii și tot atâtea si­no­ni­me. Ce po­por din lu­me își mai alin­tă co­pi­lul, în prun­cie, „Că­ţe­luș cu pă­rul creţ/fu­ră ra­ţa din co­teţ“?

Ca unul ca­re am scris car­tea „Ho­ţia la ro­mâni“, pot spu­ne, din­co­lo de eti­mo­lo­gii și de sem­ni­fi­ca­ţii, că ge­ne­ti­ca nu poa­te fi bă­tu­tă de ni­cio altă ches­ti­u­ne de la­bo­ra­tor. Ro­mânii fu­ră de când se știu. Ma­ma își alin­tă mi­cu­ţul, încă de la naște­re, cu ape­la­ti­vul: „Ce ᾽oţ e co­pi­lul meu“. Ni­meni nu des­fi­de găi­nă­ria. Fi­e­ca­re se „des­cur­că“la lo­cul de mun­că. Și ni­meni nu vo­ci­fe­re­a­ză. De ce ba­ci­ul vrânce­an s-a înţe­les cu ba­ci­ul un­gu­re­an să-l omoa­re pe cel mol­do­ve­an? De ce se închi­nă ti­ne­rii la mo­nu­men­tul lui Pin­tea Vi­te­a­zul? De un­de vi­ne alo­cu­ţi­u­nea „a-ţi fu­ra că­ci­u­la“? Ce e un tun, în lim­baj an­tre­pre­no­rial? De ce hai­du­cul e un per­so­naj po­zi­tiv? Ce fă­ce­au ma­rii boi­eri ca să ajun­gă pe tron? Cum să furi un mi­li­on și să dai lec­ţii de cin­ste la te­le­vi­zor?

Dar astea sunt pen­tru cei ca­re gândesc, nu ros­tesc niște lo­zinci. Poa­te că exis­tă unii ca­re cred că ho­ţia înce­pe și se ter­mi­nă doar la po­li­ti­ci­e­nii puși sub re­flec­tor. Nu se ui­tă împre­jur, nu-și mă­soa­ră ati­tu­di­ni­le și gându­ri­le. Ju­de­că pe alţii, fă­ră a se ui­ta în oglin­dă. Pen­tru că așa e epo­ca de astă­zi. Li se cul­ti­vă ce­lor străini și goi la min­te im­pre­sia că jus­ti­ţia­ris­mul le dă for­ţă. Per­ver­ti­rea nor­ma­lu­lui du­ce la de­vi­eri. No­roc că mi­no­ri­ta­tea agre­si­vă nu e re­pre­zen­ta­ti­vă.

Am dat cu FLIT și pen­tru că nu cred că ne­oia­co­bi­nis­mul ar fi so­lu­ţia sau alter­na­ti­va la o jus­ti­ţie in­de­pen­den­tă.

Am dat cu FLIT pen­tru că știu că nu preșe­din­te­le a scris între­bă­ri­le. Da­că le-ar fi com­pus el, le știa, nu se bâlbâia. I s-au ser­vit. Și el le-a arun­cat pe pia­ţă. Un com­bus­ti­bil pen­tru stârni­rea urii și între­ţi­ne­rea ten­si­u­nii, ast­fel ca de­mo­nul întu­ne­ri­cu­lui să poa­tă stă­pâni mai bi­ne.

FLIT, pen­tru că Re­fe­ren­du­mul e doar un in­stru­ment de ca­li­bra­re a ba­zi­nu­lui elec­to­ral al vi­i­to­ru­lui can­di­dat sus­ţi­nut de sis­tem.

Re­fe­ren­du­mul se poa­te întoar­ce împo­tri­va ce­lui ca­re l-a co­man­dat. În caz de eșec, el va fi res­pon­sa­bil și doar el. Da­că are sub 20%, Io­han­nis e pa. Sis­te­mul scoa­te din jo­ben pe altul. Și așa i se scot din fiși­er do­sa­re­le. De­vi­ne și el pe­nal.

Da­că îi ie­se preșe­din­te­lui, ce­ea ce e pro­ba­bil, du­pă ana­li­za da­te­lor de ieri de la prânz, are pârtie des­chi­să pen­tru un nou man­dat.

Roa­ta mo­rii se-nvârtește, ţac-ţac-ţac. Fe­ri­ce de cei ca­re n-au închi­nat ste­a­gul și nu au dat cu sub­sem­na­tul. Sunt li­beri să dea cu FLIT.

Co­men­ta­ri­ul nu e o re­cla­mă la fâsul de omo­rât muște. Ci de mu­tat fuște­le din glas­tra Gar­ni­zoa­nei.

Indi­fe­rent de re­zul­ta­tul ple­bis­ci­tu­lui pen­tru dom­nul preșe­din­te, ro­mâni­lor nu le va fi, de mâi­ne, mai bi­ne. Foa­mea nu se va pu­tea stă­pâni cu ilu­zii de mânca­re. Bi­ne­le nu poa­te fi adus de pro­pa­gan­dă. Cel mult sen­zați­i­le vor fi alte­le.

Au mai fost re­fe­ren­du­muri de ca­re ni­meni nu a ți­nut cont.

Con­te­a­ză ci­ne a câști­gat ale­ge­ri­le.

FOTO: INQUAM PHOTOS

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.