Car­na­va­lul con­ti­nuă și în Eu­ro­pa, și în Ro­mânia - fa­za post-Drag­nea

Da­că scru­ti­nul com­bi­nat din Ro­mânia a stat cu pre­că­de­re sub sem­nul emoți­o­na­li­tății, sem­ni­fi­cați­i­le și con­se­ci­nțe­le n-ar tre­bui să fie tra­ta­te tot așa.

Romania Libera - - Prima Pagina - EUGEN ȘERBĂNESCU

Pu­ne­rea în con­text eu­ro­pe­an și re­cur­sul la ci­fre ab­so­lu­te pot aju­ta la cla­ri­fi­ca­rea fo­to­gra­fi­ei de fi­nal. Astfel, ob­ser­văm că pre­ze­nța ma­si­vă la ur­ne (49%) nu es­te nea­pă­rat un vârf, ci se si­tue­a­ză, de fapt, puțin sub me­dia Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne (51%).

E ade­vă­rat că, prin­tre ță­ri­le fos­te co­mu­nis­te, Ro­mânia se si­tue­a­ză în față, pe lo­cul al doi­lea, du­pă Li­tua­nia (53%) și înain­tea Po­lo­ni­ei (46%), a Unga­ri­ei (43%), a Bul­ga­ri­ei (31%), a Re­pu­bli­cii Ce­he (29%) etc. Une­le re­zul­ta­te sunt, și prin Eu­ro­pa, mai mult sau mai puțin pa­ra­do­xa­le. În Fra­nța, lis­ta „ves­te­lor gal­be­ne“– ca­re, de luni de zi­le, pro­tes­te­a­ză cu bâte, ar­me și ba­ga­je, de-ai fi cre­zut că toa­tă Fra­nța e aco­lo – nu se re­gă­sește în re­zul­ta­te­le fi­na­le.

În schimb, par­ti­dul nați­o­na­list al Ma­ri­nei Le Pen de­van­se­a­ză par­ti­dul pro­gre­sist al preșe­din­te­lui Fra­nței (de la ca­re se re­cla­mă și alia­nța ro­mână, tot mas­cat pro­gre­sis­tă, USR-PLUS), dar dl Ma­cron nu pa­re dis­pus să-și dea de­mi­sia din cau­za aces­tei știr­biri de le­gi­ti­mi­ta­te. În acest timp, în Gre­cia, du­pă ce pre­mi­e­rul Ale­xis Tsi­pras a sal­vat ța­ra, acum câți­va ani, de la fa­li­ment nați­o­nal, drept mu­lțu­mi­re că lu­cru­ri­le merg spre bi­ne, elec­to­ra­tul elen l-a trântit de nu s-a vă­zut, pro­vo­când astfel ale­geri an­ti­ci­pa­te. Tot oa­re­cum inex­pli­ca­bil, elec­to­ra­tul bri­ta­nic, du­pă ce că n-a venit la ur­ne (pre­ze­nță doar de 37%), a pla­sat pe pri­me­le do­uă lo­curi par­ti­dul Bre­xit al pa­rși­vu­lui Fa­ra­ge, res­pec­tiv par­ti­dul an­ti-Bre­xit, în timp ce atât con­ser­va­to­rii, cât și la­bu­riștii au fost împi­nși în de­ri­zo­riu. În Po­lo­nia și Unga­ria, în ci­u­da ame­ni­nță­ri­lor și san­cți­u­ni­lor prac­ti­ca­te de tri­ple­ta re­vo­lu­tă Jun­cker-Tusk-Ta­jani, po­lo­ne­zii și un­gu­rii re­fu­ză, în con­ti­nua­re, atât tu­te­la de Bru­xel­les, cât și neo-mar­xis­mul in­si­di­os (in­di­fe­rent sub ce măști pro­gre­sis­te se pre­zin­tă), dând cre­dit pe mai de­par­te su­ve­ra­niști­lor – la Va­rșo­via, Le­ge și Jus­tiție (46%); la Bu­da­pes­ta, Fi­desz (52%). La fel, la Ro­ma, un­de Li­ga lui Sal­vini s-a întă­rit (34%). Per to­tal, în Par­la­men­tul UE, PPE-ul dnei Mer­kel a su­fe­rit un re­cul de apro­xi­ma­tiv 25%, iar aliații lor, so­cia­liștii – un re­cul de 20 la su­tă. Pen­tru a re­fa­ce ma­jo­ri­ta­tea an­te­ri­oa­ră, pro­ba­bil că vor ape­la la ver­zi și la un ALDE pe­ne­trat de Ma­cron.

La Bu­cu­rești, so­cia­liștii de la PSD au su­fe­rit și ei un re­cul față de 2014 – de 15%.

Față de par­la­men­ta­re­le din 2016, că­de­rea pro­cen­tua­lă es­te însă și mai ma­re. Deși ci­fre­le ab­so­lu­te sunt mai obi­ec­ti­ve, nu sunt mai con­for­ta­bi­le. Astfel, față de 2016, când a re­col­tat cir­ca 3,2 mi­li­oa­ne de vo­turi, PSD pi­er­de acum cir­ca 1,2 mi­li­oa­ne. Pa­ra­do­xul es­te că, în Ro­mânia, exis­tă apro­xi­ma­tiv 5 mi­li­oa­ne de pen­si­o­nari ca­re be­ne­fi­cia­ză de pe ur­ma crește­ri­lor de pen­sii, dar ei nu se re­gă­sesc în bi­la­nțul PSD-ALDE. În schimb, dl Bă­ses­cu, ca­re a tăiat sa­la­ri­i­le – în mod stra­niu, a tre­cut pra­gul, în timp ce dl Tă­ri­ce­a­nu, ca­re le-a mă­rit – tot în mod stra­niu, nu l-a tre­cut. Pa­re că un fel de spațiu vir­tual a înghițit to­tul, in­clu­siv pe pen­si­o­nari, cu me­mo­rie cu tot.

Se pu­ne între­ba­rea: un­de au dis­pă­rut ce­le 1,2 mi­li­oa­ne? Apro­xi­ma­tiv 600.000 s-au dus, evi­dent, la dl Pon­ta. Du­pă re­zol­va­rea ca prin mi­nu­ne a pro­ble­me­lor din Jus­tiție, fos­tul prim-mi­nis­tru nu a avut altă mi­si­u­ne în viață de­cât să se răz­bu­ne pe fos­tul său ad­junct Drag­nea. Acți­u­nea i-a reușit, iar PSD-ul sânge­re­a­ză abun­dent. Ca­re es­te con­tri­buția, în acest sens, a fos­tu­lui șef al SIE, ge­ne­ra­lul Pre­doiu, și a pri­e­te­ni­lor lui – nu știm. Cert es­te că dl Pon­ta es­te unul din­tre ma­rii câști­gă­tori ai aces­tui scru­tin. E po­si­bil să mai achi­ziți­o­ne­ze par­la­men­tari PSD-iști, de­venind un ve­ri­ta­bil par­tid-ba­la­ma și mai mult de­cât atât. Ală­turi de UDMR și de PMP, va ar­bi­tra mul­te jo­curi de-acum înco­lo.

Ce­le­lal­te 600.000 de vo­ta­nți ca­re lip­sesc din su­fra­gi­ul PSD nu se știe un­de s-au dus. Aici s-ar pu­tea să fi in­ter­venit in­flue­nța mul­tor par­ti­ci­pa­nți la dias­po­ra, ca­re, dând te­le­foa­ne aca­să, și-au de­tur­nat pă­ri­nții și bu­ni­cii în ori­ce di­re­cție po­si­bi­lă, nu­mai an­ti-Drag­nea să fie. Se mai adau­gă și cei fu­ri­oși pe in­ter­mi­na­bi­le­le lup­te in­tes­ti­ne din par­tid, pe re­pe­ta­te­le că­deri de gu­ver­ne, pe ezi­tă­ri­le și po­tic­ni­ri­le din ac­tul de gu­ver­na­re. În to­tal, că­de­rea nu­mă­ru­lui vo­ta­nți­lor PSD față de 2016 es­te de apro­xi­ma­tiv 30 la su­tă.

Sa­ta­ni­za­rea lui Drag­nea a fost mo­to­rul aces­tui scru­tin – ce­ea ce fos­tul li­der PSD a re­fu­zat să ia în con­si­de­ra­re cu ob­sti­nație. Din­co­lo de ori­ce ana­li­ză ci­fri­că, din­co­lo de (non)re­a­li­ta­tea mal­ver­sați­u­ni­lor ca­re l-au împa­che­tat, era clar că se ajun­se­se de mult la un punct în ca­re na­rați­u­nea an­ti-Drag­nea nu mai poa­te fi in­ver­sa­tă și că men­ta­lul pu­blic re­fu­ză, pur și sim­plu, să mai ana­li­ze­ze – cu lu­ci­di­ta­te, cu obi­ec­ti­vi­ta­te, cu echi­li­bru – ca­zul aces­tui per­so­naj po­li­tic, pre­fe­rând fie să-l ca­te­go­ri­se­as­că la ca­pi­to­lul sa­ta­nic, fie – în cel mai bun caz – să se spe­le pe mâini de el. Ambe­le îl des­ca­li­fi­cau pe dl Drag­nea de a mai con­ti­nua în po­li­ti­că. Pe fon­dul in­du­ce­rii pi­er­de­rii ale­ge­ri­lor, eli­mi­na­rea lui aproa­pe că a venit de la si­ne.

Cum se întâmplă tot­de­au­na în po­li­ti­că la ple­ca­rea li­de­ru­lui, Drag­nea de­vi­ne pa­ra­trăs­net pen­tru toa­te alu­vi­u­ni­le din par­tid. Așa cum pre­ve­de­am în ar­ti­co­lul „Cu­plul D&D va ți­ne afișul“, dna Dăn­ci­lă s-a su­it bi­ne în șa și – de­ba­ra­sându-se – i-a dat un pi­ci­or ce­lui ca­re îi ți­nu­se ca­lul. Cram­po­na­rea de a fi prim-mi­nis­tru prin mi­siți a eșuat im­pla­ca­bil. Ulti­ma șta­fe­tă i-a fost fa­ta­lă.

Urmă­toa­rea țin­tă pa­re a fi dl Tă­ri­ce­a­nu. Sem­na­lul ne­ga­tiv pri­mit de la elec­to­rat la re­fe­ren­du­mul pe te­ma fa­mi­li­ei tra­diți­o­na­le a fost ig­no­rat și de PSD, și de ALDE. În po­li­ti­că, tac­ti­ca struțu­lui e fa­ta­lă. În plus, din­co­lo de stra­ni­e­ta­tea sub-pra­gu­lui obți­nut, preșe­din­te­le ALDE a fă­cut greșe­a­la de a se fi încon­ju­rat de nu­li­tăți îmbu­i­ba­te și le­neșe, ca­re n-au fă­cut ni­ci­un fel de cam­pa­nie – ba din con­tră, au fă­cut con­tra-cam­pa­nie. Ca­zul ede­ca­ru­lui de eră se­cu­ris­tic-ce­aușis­tă Me­leșca­nu – ca­re a tri­mis la mul­te pos­turi de am­ba­sa­dor și de con­sul ge­ne­ral per­soa­ne fă­ră vo­cație și fă­ră o mi­ni­mă re­zo­na­nță cu co­nați­o­na­lii noștri din străi­nă­ta­te – es­te em­ble­ma­tic. Din mo­ment ce Se­cu­ri­ta­tea ura dias­po­ra și o har­po­na și o des­con­si­de­ra și o ato­mi­za în toa­te fe­lu­ri­le, cum pot un Me­leșca­nu și tri­mișii lui de strânsu­ră s-o iu­be­as­că? Ce oroa­re!

Ți­nut la ser­tar – pro­ba­bil ca șan­taj – de că­tre dl Drag­nea, dl Tă­ri­ce­a­nu apa­re acum că es­te tras, post-fac­tum, de fos­tul aliat du­pă el. Cu cinci re­pre­zen­ta­nți ALDE și PSD ca­re au chi­u­lit (??!!!), co­mi­sia de spe­cia­li­ta­te a re­co­man­dat ple­nu­lui apro­ba­rea ur­mă­ri­rii pe­na­le a preșe­din­te­lui Se­na­tu­lui. Vo­tul în plen va fi cru­cial pen­tru spar­ge­rea com­ple­tă a sce­nei po­li­ti­ce ro­mânești. În ipo­te­za li­vră­rii lui Tă­ri­ce­a­nu, ALDE dis­pa­re, coa­liția se va ru­pe, PSD ră­mâne sin­gur. Atunci Gu­ver­nul Dăn­ci­lă fie ca­de ca un fulg (poa­te chiar asta se do­rește), fie de­vi­ne ser­van­tul fo­rțe­lor ex­tra-PSD. (De fapt, acest pro­ces a și înce­put de­ja.) Din­tr-un com­pe­ti­tor re­du­ta­bil la pre­zi­de­nția­le­le din de­cem­brie, cre­di­tat în toa­te son­da­je­le de opi­nie cu un scor sub­sta­nțial, Tă­ri­ce­a­nu ris­că să fie tran­sfor­mat, și el, în is­to­rie.

Dar o even­tua­lă scoa­te­re a lui din sce­nă nu-l scu­tește de gri­ji pe dl Io­han­nis. Cu­ra­jul preșe­din­te­lui de a con­vo­ca re­fe­ren­du­mul – in­di­fe­rent de (in)adec­va­rea între­bă­ri­lor – s-a ba­zat pro­ba­bil pe o son­da­re pro­fe­so­nis­tă a pi­eței (că doar nu era să se au­to­ma­ni­pu­le­ze), spre de­o­se­bi­re de mul­te­le son­da­je de opi­nie ma­ni­pu­la­to­rii vântu­ra­te, la di­ver­se mo­men­te, încoa­ce și înco­lo, des­ti­na­te fie pu­bli­cu­lui, fie chiar par­ti­de­lor (ca­re – du­pă cum se ve­de – s-au lă­sat pă­că­li­te, ador­min­du-și vi­gi­le­nța). Du­pă cum apa­re, preșe­din­te­le a ris­cat și, la pri­ma mână, a câști­gat. Dar – așa cum sem­na­lam într-un ma­te­rial an­te­ri­or – suc­ce­sul vi­ne la pa­chet și cu un po­si­bil efect de bu­me­rang, ma­te­ria­li­zat, de exem­plu, în sco­rul foar­te ma­re re­pur­tat de USRPLUS. Va­li­da­rea pro­cen­tua­lă a re­fe­ren­du­mu­lui nu înse­am­nă de­loc că, într-o com­pe­tiție pre­zi­de­nția­lă, preșe­din­te­le îl de­van­se­a­ză în mod si­gur pe – să spu­nem – dl Ci­o­loș. De­cât da­că dl Ci­o­loș va fi con­vins – fie cu vor­ba bu­nă, fie alt­fel – să nu can­di­de­ze. Poa­te că și dl Io­han­nis și dl Ci­o­loș as­cul­tă de ace­e­ași vor­bă bu­nă. Unii spun că Ro­mânia e pe ca­le să se împar­tă între ne­mți și fran­ce­zi... Bi­ne, dar un­de sunt ame­ri­ca­nii?

În con­clu­zie, încer­ca­rea de a de­ro­ba Jus­tiția de imix­ti­u­ni­le altor pu­teri în stat a pri­mit o con­tra-re­a­cție bru­ta­lă, s-a lo­vit de re­fu­zul pu­blic. În cu­noști­nță de cau­ză sau nu – nu mai con­te­a­ză. Orches­trat sau nu – nu mai con­te­a­ză. Me­sa­jul es­te că o ma­re ma­să de ro­mâni do­rește ca pe­dep­si­rea rău­fă­că­to­ri­lor să se fa­că sub for­mă de jus­tiție, dar să fie în pre­lun­gi­rea na­rați­u­ni­lor cre­a­te, a umo­ri­lor, su­bi­ec­ti­vi­tății, epo­su­lui – adi­că dând curs, în ge­ne­ral, apa­re­nțe­lor pu­bli­ce (ca­re pot sau nu să co­nți­nă un ade­văr in­fra­cți­o­nal).

Des­tul de tul­bu­ră­tor, re­zul­tă că – în ace­as­tă par­te de lu­me – ni­ci­o­da­tă (în vi­i­to­rul pre­vi­zi­bil) lu­cru­ri­le nu vor sta alt­fel. Cât ar fi de trist pen­tru vi­să­to­rii pos­tde­cem­briști, tre­bu­ie să ac­cep­tăm că aici, la po­rți­le Ori­en­tu­lui, va exis­ta tot­de­au­na un de­fi­cit de de­mo­crație (mult) mai ma­re de­cât în res­tul ță­ri­lor Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne – fos­te co­mu­nis­te sau nu. Epo­ca inau­gu­ra­tă de Bă­ses­cu prin întem­nița­rea su­bți­re a lui Năs­ta­se nu se va ter­mi­na în vi­i­to­rul pre­vi­zi­bil. Res­tul ca­zu­ri­lor au fost și vor fi va­riați­uni pe ace­e­ași te­mă. Tot așa, epo­ca inau­gu­ra­tă de Ili­es­cu – și anu­me însce­na­rea apa­re­nțe­lor în sco­pul ma­ni­pu­lă­rii men­ta­lu­lui pu­blic (ma­te­ria­li­za­tă, la acea vre­me, prin in­ven­ta­rea „te­ro­riști­lor străini ca­re tră­ge­au din toa­te po­ziți­i­le“, însce­na­re în ur­ma că­reia a câști­gat ale­ge­ri­le cu 85 la su­tă ???!!!) – nu se va ter­mi­na, nici ea, în vi­i­to­rul pre­vi­zi­bil. Aces­te do­uă nu­clee de tor­na­dă psi­hi­că – însce­na­rea apa­re­nțe­lor cu sco­pul ma­ni­pu­lă­rii men­ta­lu­lui pu­blic și întem­niță­ri­le în alte in­te­re­se de­cât în in­te­re­sul le­gii – vor con­ti­nua să dom­neas­că în Ro­mânia pe ter­men ne­de­fi­nit.

EUGEN ȘERBĂNESCU Edi­to­ria­list

FO­TO SHUTTERSTO­CK

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.