Fiscul, vinovat pentru frauda de TVA care afectează companiile de bună-credinţă P7
Companiile de bunăcredinţă sunt mai afectate de măsurile de combatere a fraudei de TVA decât cele frauduloase. Așa arată rezultatele unui sondaj făcut de Price water house Coopers (PwC) România.
Companiile de bună-credinţă sunt mai afectate de măsurile de combatere a fraudei de TVA decât cele frauduloase. Aşa arată rezultatele unui sondaj făcut de PricewaterhouseCoopers (PwC) România.
Măsurile legislative fiscale suplimentare impuse de autorităţi, controalele fiscale încrucişate şi concurenţa neloială sunt percepute de către majoritatea companiilor respondente drept principalele consecinţe ale fenomenului fraudei de TVA asupra activităţii lor.
Cum este posibil aşa ceva, în condiţiile în care procedurile legale ar trebui să avantajeze companiile cinstite şi să ducă la dispariţia tranzacţiilor la negru, fraude de tip carusel etc.?
Adrian Benţa, consultant fiscal, atrage atenţia că „TVA reprezintă o taxă pusă pe un lanţ întreg de comercializare. De obicei, fraudele apar pe la capetele lanţului de fraudare, fie că este o fraudă de tip carusel, fie că tu, pur şi simplu, pici într-o astfel de fraudare fără să ştii“.
Bine, şi atunci cum se petrec lucrurile, de ajung să plătească oalele sparte companiile corecte? „Atunci, de obicei, acele companii de la capete dispar rapid, ori lichidizează banii şi îi dau patronilor societăţilor respective. Banii dispar, nu mai sunt utilizabili“, a spus României libere Benţa.
„Perioada cruntă a anilor 2015 - 2017“
Totuşi, concret, de ce anume sunt afectate în primul rând firmele corecte, nu cele cu adevărat evazioniste? „În perioada aceea cruntă, a anilor 2015 – 2017, au început cele mai dure controale. Aduceţivă aminte şi de celebra Declaraţie 088“, aminteşte expertul. Anume, lucrurile se petreceau cam în felul următor: autorităţile fiscale se duceau la contribuabilii cinstiţi, care rămâneau în piaţă, şi le spuneau că au cumpărat bunuri şi servicii de la firme-fantomă.
Întrucât firmele-fantomă erau greu de prins de către Fiscul Român, ANAF le anula acestor firme cinstite drepturile de deducere de TVA şi le stabilea în sarcină debitele restante. „Mai mult, ca să fie treaba treabă, se bloca, prin plângere penală, procedura administrativă“, istoriseşte Adrian Benţa.
Firma putea să facă contestaţie. Dar acelaşi Fisc nu era obligat să mai răspundă şi nu se putea duce în instanţă decât după ce a trecut de o anumită etapă a plângerii penale. Toate aceste proceduri toxice pentru mediul de afaceri au fost folosite frecvent.
„Cunosc cazuri şi acum. Mai puţin frecvente în anii de glorie 2018 – 2019. În momentul în care Fiscul făcea o plângere penală unei firme, aceasta avea blocată acţiunea în instanţă, dar ANAF putea şi poate şi acum să te execute silit“, detaliază Benţa.
Care este în această situaţie efectul asupra unei firme corecte, cu un profit decent, plătitoare de TVA? Atunci sunt cele mai multe şanse să închizi afacerea. Dacă nu eşti foarte solid financiar, dacă nu ai o armată de consultanţi, dacă nu ai avocaţi buni, „dacă nu plăteşti nişte contabili buni, să facă şaptezeci de mii de hârtii, într-un labirint de proceduri, ai toate şansele să închizi afacerea“, atrage atenţia consultantul fiscal.
Fără responsabilitate punctuală
Toate acestea se întâmplă pentru că, în caz contrar, cei care fac acele inspecţii nu au responsabilitatea punctuală să vadă ce s-a mai întâmplat cu cel căruia i-a făcut plângere penală. Acesta s-a judecat trei ani, nevinovat, apoi a câştigat în instanţă, iar tu, Fisc, care i-ai făcut plângerea penală de la care a pornit tot circul, nu mai ai nici o responsabilitate pentru acţiunea ta.
La nivelul unor business-uri în natură, de exemplu de produse alimentare în cantităţi mari şi foarte mari, exista tentaţia, acum câţiva ani, când TVA era 24%, să se eludeze plata TVA. Se lucra la negru pentru că miza tranzacţiei purtătoare de TVA era de un sfert din cifra totală a tranzacţiei. În acest moment, acest gen de fraudă la TVA mai este una substanţială, importantă sau nu?
„La bunurile alimentare, acum TVA este 9%. A scăzut aşadar ponderea şi miza de la un sfert la o zecime din tranzacţie. Tentaţia să mai faci fraudă la 9% nu mai este atât de mare“, a spus RL Adrian Benţa.
Consultantul fiscal aminteşte că „joia trecută, a fost publicată o nouă ordonanţă, prin care Guvernul a redus la 5% TVA pentru produsele tradiţionale şi a introdus o virgulă: prin ordin al ministrului Agriculturii, se va stabili mai exact ce înseamnă aceasta“.
Adică, anume ce înseamnă „produse tradiţionale“. Ca de obicei, există un ceva care păstrează în suspensie lucrurile. De data aceasta, acel ceva este legat de o formulare existentă în actul normativ.
„Noi nu ştim cât de mare este acum frauda de TVA. Există studii despre cât TVA ar trebui să încasăm noi, dar nu ştim cât de mare este frauda de TVA. Plus că, la momentul la care s-au făcut studiile pe frauda aceasta de TVA, s-au făcut pe TVA 24%“, explică Benţa.
Focus pe frauda de tip carusel
Discutăm, atrage atenţia specialistul, despre mai multe tipuri de evaziune fiscală. Prima este marea evaziune fiscală, care în general are loc prin fraudă fiscală, cu solicitări de rambursări de TVA. „Aici, probabil că este o fraudă destul de mare, aşa-numita fraudă carusel, bazată în principal pe rambursări de TVA“, spune Adrian Benţa.
A doua este mica fraudă, care, într-un context din acesta cu foarte multe firme relativ mici, purtătoare de TVA, are şi ea o pondere semnificativă. Benţa dă exemplul personal.
„Acum 12 ani, ne-am mutat şi noi într-o casă cumpărată, ca familie tânără. Am vrut şi noi să punem termopan. Am ciocănit în uşă, la o firmă de termopane. Bună ziua – bună ziua. Vreau să-mi pun termopan la bucătărie. Prima întrebare: vrei cu factură sau fără factură? Care e diferenţa? Cu factură era 1.000 de lei plus TVA, fără factură era doar 1.000 de lei. Astfel de cazuri, chiar dacă sunt mici, la nivel general pot avea o pondere destul de mare“, îşi aminteşte consultantul fiscal.
Sigur, această evaziune fiscală dă de mâncare la foarte mulţi cetăţeni. Ea hrăneşte foarte mulţi proprietari de mici business-uri. Dar aceasta nu scuză lucrurile deloc, pentru că statul trebuie şi el alimentat cu bani la bugete, conform legii, în spiritul şi litera acesteia.
„Autorităţile fiscale au impus în ultimii ani mai multe măsuri pentru a reduce frauda şi evaziunea fiscală“, aminteşte Daniel Anghel, partener PwC şi lider al Departamentului de Taxe şi Consultanţă Juridică.
Cel mai recent exemplu este plata defalcată a TVA. Măsura aceasta, despre care „România liberă“a scris de mai multe ori, a fost adoptată în ciuda dezavantajelor evidente şi a lipsei de garanţii că va reduce frauda.
Mai mult, măsura şi-a dovedit ineficienţa. Pe 16 decembrie 2018, Dan Schwartz, managing partner RSM România, întrebat de RL ce modificări ar trebui făcute la Codul Fiscal, a indicat, printre altele, eliminarea splitării TVA. În loc de aceasta, pe 21 decembrie 2018 a apărut celebra OUG 114, atenuată ulterior cu OUG 19.
Pentru majoritatea contribuabililor oneşti, aceste decizii, precum defalcarea cotei de TVA, au mărit costurile şi au necesitat alocarea suplimentară de resurse pentru a îndeplini cerinţele legale.
„În acelaşi timp, contribuabilii oneşti nu au observat o scădere dramatică a fraudei, astfel încât efortul lor să fie compensat printr-o ameliorare a mediului economic“, a mai spus reprezentantul PwC.
Astfel că firmele au ajuns să considere că impactul cel mai mare al fraudei de TVA, resimţit în activitatea lor, este indus de măsurile legislative şi administrative ale autorităţilor, luate, paradoxal, tocmai cu scopul de a combate fenomenul şi, implicit, de a sprijini contribuabilii corecţi.