BUCURESTIUL
este in faliment? Ce urmeaza
Recent, primarul general, Gabriela Firea, a declarat că situaţia este foarte gravă în București și se poate vorbi despre un faliment nedeclarat. Am scris pe acest subiect de foarte multe ori în ultimii ani.
Amintesc numai că încă de la anunţul făcut de primarul general despre înfiinţarea companiilor municipale am publicat, pe 25 februarie 2017, un articol, intitulat „Primăria Capitalei își constituie un chaebol de stat care va aduce Bucureștiul în faliment”. „Chaebol”-urile sunt aglomerările economice sud-coreene, precum Daewoo (care a dat faliment) sau Hyunday, ce construiesc de la ac la tanc și au avut, așa cum vor mai avea, mari probleme.
Îl citam atunci pe consultantul în management Valentin Ionescu, afirmând: „Singura întrebare care poate fi pusă e dacă Primăria vrea să preia Elcen și să creeze un sistem integrat, că așa rezultă. Dacă face aceasta, bagă în faliment tot Bucureștiul”.
Ei bine, așa cum am scris de mai multe ori, nici nu a mai fost nevoie ca Primăria Capitalei să preia Elcen. Se îndreaptă spre faliment, așa cum spune chiar Gabriela Firea, înainte de aceasta. Ceea ce este suprarealist e că primarul general continuă să încerce să facă din două nevoi, Radet și Elcen, una de două ori mai mare, în pofida faptului că nici una dintre nevoi nu mai are
bani și nici Primăria Capitalei. Ba, mai încearcă să ia și un credit, ca să plătească o parte din datoriile Radet, pentru ca apoi să mute Elcen și Radet pe două noi companii, care să perpetueze sistemul termoficării falimentare actuale bucureștene.
Pentru cine nu mai ţine minte: la începutul anului 2017, Primăria Capitalei și-a propus să fie simultan taximetrist, gunoier, constructor și energetician al Bucureștiului, dar nu numai. Există, de exemplu, o companie de pază și protecţie, unde, așa cum dezvăluia G4Media.ro, era boss Cornelius Roșiianu, fostul jurnalist din TVR, de la Revoluţie și de la Mineriada 13-15 iunie 1990.
Evident, majoritatea celor 19, 21 sau 22 de companii municipale (nimeni nu știe sigur, dar nici nu mai contează) sunt pe pierderi, ori profitul lor este minuscul. De când li s-a declarat ilegalitatea constituirii, au continuat să înghită încă 2 milioane de lei. Ce mai contează?
Tot în articolul scris în februarie 2017, profesorul universitar de Economie Mircea Coșea, titularul Catedrei de Economie de la ASE, avertiza că acest proiect “e un instrument de furt extraordinar de eficient. Având 19 companii, este aproape imposibil să controlezi fluxul de finanţări”.
Încet-încet, bugetele leau fost tăiate, dar nu și salariile imense, unde, conform surselor Opoziţiei din CGMB, sunt toţi proptiţii pentru care a fost creată această mașinărie de tocat bani grei. Acum, primarul general încearcă să dea vina pe Liviu Dragnea.
„Eu sunt preocupată în acest timp de faptul că Primăria Capitalei are un buget mult mai mic decât cel care s-a promis și prognozat. A fost unul pe hârtie. Îmi pare rău că ai mei colegi primari m-au lăsat singură, anul trecut, să mă bat cu știți dumneavoastră cine (Liviu Dragnea - n.r.), pentru că probabil unii s-au bucurat că s-au tăiat bani de la Primăria Capitalei, dar acum toți suntem în faliment nedeclarat. Sper ca măcar de această dată să fim uniți”, a afirmat Firea.
Ce urmează? Ar fi o mare minune dacă nu exact ce spuneau interlocutorii mei încă din februarie 2017. “Administrăm un faliment. Falimentul Bucureștiului”, credea analistul Sorin Dinu încă de pe atunci. Cum s-ar putea stopa ajungerea la o asemenea situaţie dramatică? Simplu: printr-o terapie de șoc pe termen scurt, combinată cu măsuri soft pe termen mediu și lung.
Cele 20-și-ceva de companii municipale, cred eu (dar poate că mă înșel), ar trebui să fie desfiinţate cât mai repede. Pentru termoficare, ar trebui făcut un plan de convertire treptată a actualului sistem, în câţiva ani, într-unul bazat pe termocentrale de cvartal și de bloc. Povestea este foarte complicată și presupune componente penale, pentru că are legături cu mafia gunoaielor. Nu detaliez aici. Restul „chaebol”-ului bucureștean falimentar trebuie să treacă printr-un audit instituţional, apoi reformat rapid, fără prea multe discuţii și balet instituţional, după planul indicat de autorul auditului, care trebuie să fie una dintre marile companii din Big Four-ul global al consultanţei, nu Floricica SRL de pe Dâmboviţa.
Orice zi întârziată costă bani. În sezonul rece - în iarna trecută, așa cum mi-a declarat regretatul expert în Energetică Tudor Popescu - în pământ se scurg cantităţi imense de apă termică. Mi-e și frică să scriu din nou câte. Pe care o plătim noi.
Mă tem însă că lucrurile nu se vor desfășura nici așa de simplu, nici atât de rapid. Mai avem mult de pătimit.