PSD de­con­te­a­ză du­pă 20 de ani

Re­pli­ci­le con­vul­si­ve ale lo­vi­tu­rii de mă­ci­u­că stârni­te de eli­mi­na­rea bru­ta­lă a lui Li­viu Drag­nea sunt de­par­te de a se stin­ge în no­men­cla­tu­ra PSD. Ine­vi­ta­bil în po­li­ti­că, oa­meni ca­re înain­te îi mâncau din pal­mă acum îi arun­că vre­as­curi la rug.

Romania Libera - - Prima Pagina - EUGEN ȘERBĂNESCU ti­ming-ul

Unii înce­ar­că să ia dis­ta­nță de do­goa­rea fo­cu­lui și să se re­po­ziți­o­ne­ze, dar sunt îmbrânciți din spa­te de alții, ca­re dau și ei nă­va­lă la tă­ci­u­nii pu­te­rii, întin­zându-se și pră­vă­lin­du-se pes­te cei din față, ga­ta să se ar­dă. Efec­tul de do­mi­no e pe ca­le să îngroa­pe acest par­tid, ca­re, par­că prin­tr-o răz­bu­na­re a is­to­ri­ei, plă­tește, la ani dis­ta­nță, ma­ri­le greșe­li de ori­en­ta­re a ță­rii din anii ’90-’96 și din de­ce­ni­ul ur­mă­tor, pe­ri­oa­de în ca­re a pa­tro­nat su­pra­vi­ețu­i­rea și re­vi­go­ra­rea fau­nei crip­to­co­mu­nis­to-se­cu­ris­te, de ale că­rei vi­e­tăți mu­tan­te – cu semn schim­bat, dar de ace­e­ași pa­no­plie – nu pu­tem scă­pa nici astă­zi. Ci­ne s-a opus Le­gii lus­trați­ei, ci­ne s-a opus cu­rățe­ni­ei mo­ra­le și in­sti­tuți­o­na­le atât de ne­ce­sa­re du­pă ma­ras­mul, du­pă re­a­li­ta­tea fal­să, re­pri­ma­tă, schi­lo­di­tă, gro­tes­că, în ca­re se ajun­se­se în de­cem­brie ’89?

Ci­ne s-a au­to­pla­sat în po­ziția de suc­ce­sor al PCR și de ar­ti­zan ta­cit al con­ti­nu­i­tății se­cu­ris­ti­ce? Ni­ci­un li­der suc­ce­sor al dlui Ili­es­cu nu s-a de­zis, în mod ma­ni­fest, pro­gra­ma­tic, de acea pe­ri­oa­dă, nu a emis un do­cu­ment ca­re să de­mo­le­ze ori­en­tă­ri­le și me­to­de­le res­tau­ra­toa­re ili­es­ci­e­ne și să sta­tue­ze, clar, apar­te­ne­nța par­ti­du­lui la o stângă ne­co­mu­nis­tă, de­mo­cra­ti­că, re­pre­zen­ta­tă de mișca­rea so­cia­lis­tă eu­ro­pe­a­nă mo­der­nă. Poa­te că, da­că ar fi pro­ce­dat așa, ape­la­ti­vul de „ci­u­ma roșie“n-ar mai fi fost re­sus­ci­tat și ex­ploa­tat cu atâta suc­ces de o pro­pa­gan­dă pu­să la punct toc­mai de cei pe ca­re FSN-FDSN-PDSRPSD i-a co­co­loșit în anii ’90 și 2000 – și de odras­le­le lor, spă­la­te la Har­vard de pă­ca­te­le pă­ri­nți­lor. Isto­ria te pe­dep­sește da­că nu te des­pa­rți, clar și ri­tos, de mo­men­te­le ei greși­te. Pen­tru PSD, no­ta de pla­tă a venit la pes­te 20 de ani.

Acum, un sin­drom pos­ttrau­ma­tic învârte – ca într-un ochi de ci­clon supt de o fo­rță ne­vă­zu­tă – oa­meni, fap­te, întâmplări. Se fac și se des­fac alia­nțe, apar per­so­na­je noi ori se ițesc alte­le, ve­chi, reșa­pa­te. „Mi­ha­e­la, dra­gos­tea mea“, coșco­vi­tă de-atâtea Me­la­nii, pre­cum și ana­li­za­to­rul Dâncu, am­bi­dex­tru de lar­gă res­pi­rație Năs­ta­se-Ci­o­loșia­nă, zgârie, amândoi, cla­nța unei Eu­ro­pe oar­be. Ci­o­la­cu, venit din se­nin, se ba­te cu Oprișan, venit din Vran­cea. Paul Stă­nes­cu se re­tra­ge stra­te­gic, pen­tru a lo­vi mai bi­ne. Dăn­ci­lă – pe ca­le să de­vi­nă doam­na de fi­er cu zâmbe­tul de oțel – o ți­ne la ca­pac pe Fi­rea, sin­gu­ra po­se­soa­re a unui su­fra­giu ales și nu nu­mit. Adrian Năs­ta­se – cel mai mo­bi­lat din­tre toți – înce­ar­că să-i sal­ve­ze, dar fi­e­ca­re zi se tran­sfor­mă într-o noap­te a cuți­te­lor lun­gi. E vre­mea șoap­te­lor du­i­oa­se și a pum­na­le­lor înfip­te pe la spa­te.

Între­ba­rea este: ce va fa­ce PSD? Da­că moți­u­nea tre­ce, vom avea o altă pi­e­să sau – mai bi­ne zis – vom avea con­ti­nua­rea pi­e­sei înce­pu­te pe 26 mai. Dar, chiar da­că nu tre­ce, di­le­ma de fond a par­ti­du­lui ră­mâne ace­e­ași: e mai bi­ne să stea la gu­ver­na­re sau să ple­ce? Pă­re­ri­le sunt împă­rți­te. Ră­mânând la gu­ver­na­re, va ră­mâne și țin­ta par­ti­dei ad­ver­se, iar du­pă ale­ge­ri­le pre­zi­de­nția­le va fi tran­sfor­mat li­te­ral­men­te într-un sac de box. Ple­când de la gu­ver­na­re, pe­ri­co­lul de de­zin­te­gra­re este și mai ma­re, întru­cât viața în Opo­ziție de­za­gre­ghe­a­ză și nu coa­gu­le­a­ză. Nu de­ge­a­ba par­ti­dul dlui Pon­ta pândește la co­ti­tu­ră, ca un co­coș dor­nic să ci­u­gu­le­as­că măr­ge­le.

În aces­te con­diții, con­gre­sul gră­bit din 29 iu­nie se anu­nță un eveni­ment cu fi­nal cu­nos­cut, adi­că un no­ne­veni­ment. Dna Dăn­ci­lă va fi ale­a­să preșe­din­ta par­ti­du­lui, asi­gu­rându-se ast­fel su­pra­pu­ne­rea ce­lor do­uă fun­cții. În caz con­trar, s-ar ajun­ge la ace­e­ași si­tuație im­po­si­bi­lă în ca­re s-a aflat blo­cat și dl Drag­nea timp de 2 ani și ju­mă­ta­te: un preșe­din­te de par­tid încer­când tot tim­pul să fie prim-mi­nis­tru prin co­res­pon­de­nță. Și toa­tă ne­bu­nia exer­ci­tă­rii împă­rți­te a pu­te­rii ar reînce­pe. Da­că, de exem­plu, Paul Stă­nes­cu ar fi ales preșe­din­te, nor­mal că va tin­de să-și im­pu­nă punc­tul de ve­de­re asupra li­ni­ei de gu­ver­na­re și a pri­o­ri­tăți­lor, în timp ce pre­mi­e­rul Dăn­ci­lă va dori, evi­dent, să ho­tă­ras­că ea li­nia și pri­o­ri­tăți­le. (Că doar nu a să­rit din lac în puț, n-a scă­pat de Drag­nea ca să vi­nă un alt preșe­din­te, să-i dea ia­răși or­di­ne!) Con­ti­nua­rea bi­ce­fa­li­tății ar însem­na con­ti­nua­rea na­rați­u­nii pro­pa­gan­dis­ti­ce, de eșec al gu­ver­nă­rii. Așa­dar, nu exis­tă altă so­luție de mo­ment, pen­tru ac­ti­vul PSD, de­cât de a o vo­ta pe Dăn­ci­lă. Că nu dna Dăn­ci­lă este cea mai îndri­tu­it-com­pe­ten­tă să ocu­pe acest du­blu post este altă dis­cuție – de­o­cam­da­tă, în ac­tual, ire­le­van­tă pen­tru su­pra­vi­ețu­i­rea par­ti­du­lui.

Nu­mai când va că­dea Gu­ver­nul – prin moți­u­ne de cen­zu­ră sau prin lo­vi­turi ex­tra­par­la­men­ta­re, tip „Co­lec­tiv“– dna Dăn­ci­lă va fi de­bar­ca­tă și un alt con­gres ex­traor­di­nar se va gră­bi să ale­a­gă un alt preșe­din­te. Deși lo­gi­ca de mai sus e la înde­mâna ori­cui, re­chi­nia­da con­ti­nuă. Ca­re mai de ca­re – Șer­ban Ni­co­lae, ma­dam Andro­nes­cu, Orlan­do-gu­ră bo­ga­tă – se-nghe­su­ie la oa­la cu jă­ra­tec. Lup­ta pen­tru pu­te­re dă pe răs­coa­le, iar vo­ta­nții PSD se ui­tă de pe mar­gi­ne.

De­cla­ra­tiv, dna Fi­rea s-a de­ro­bat, dar ci­ne poa­te ști ce poar­tă-n su­flet? Poa­te nici chiar dl Pan­de­le nu știe. Anu­nțul can­di­da­tu­rii sa­le la ale­ge­ri­le pre­zi­de­nția­le nu a pro­dus o im­pre­sie prea bu­nă. Da­că e o stra­te­gie, este proas­tă. Pa­re că cei doi nu se coor­do­nea­ză, mai bi­ne zis, dl Pan­de­le nu înțe­le­ge mi­za în ca­re este an­gre­na­tă soția sa, tră­dând ast­fel o ima­tu­ri­ta­te sur­prin­ză­toa­re. Ar fi pu­tut să aștep­te mă­car până ime­diat du­pă de­sem­na­rea can­di­da­tu­lui par­ti­du­lui, chit că ale­ge­rea se va fi oprit sau nu la ac­tua­lul pri­mar ge­ne­ral. Ieșind în față acum (ca să se afle în tre­a­bă), dl Pan­de­le de­cla­nșe­a­ză o anec­do­ti­că ce ris­că să o pu­nă pe dna Fi­rea într-o si­tuație in­gra­tă. Da­că sunt ce­va lu­cră­turi prin spa­te, pe li­nia Oprea-UNPR, vom ve­dea la vo­ta­rea moți­u­nii...

Pes­te toa­te pla­nea­ză o im­pre­sie de su­per­fi­cia­li­ta­te, de im­pro­vi­zație, de „sca­pă ci­ne poa­te“. (Nici mă­car Ma­da­gas­ca­rul nu mai e si­gur.) PSDul este hăi­tu­it de pro­pri­ul tre­cut, dar și de pre­zent. De har­po­nul Co­tro­ce­ni­lor nu va scă­pa cinci ani de-acum înco­lo. Să-i mu­lțu­me­as­că ră­po­sa­tu­lui Ior­go­van, „pă­rin­te­le“Con­sti­tuți­ei, și „tă­tu­cu­lui“Ili­es­cu, ca­re și-a tras toa­te pârghi­i­le de fo­rță, cre­zând că e veșnic. N-a fost.

La înce­pu­tul ani­lor ’90, de­sem­nam – în pa­gi­ni­le aces­tui ziar – pe­ri­oa­da lui Ili­es­cu drept de­mo­cra­tu­ră. Din pă­ca­te, du­pă 30 de ani, ne gă­sim pri­zo­ni­e­rii ace­lu­iași cu­vânt, cu sin­gu­ra de­o­se­bi­re că, astă­zi, far­sa este și mai preg­nan­tă, de­venind, între timp, și par­te a UE. Poa­te că are­a­lul car­pa­to-da­nu­bian este ina­de­rent prin de­fi­niție la un sta­diu su­pe­ri­or de dez­vol­ta­re a so­ci­e­tății, poa­te este in­ca­pa­bil de a fa­ce sal­tul de la ar­năuți și Di­van ad-hoc la Par­la­ment și Stat de drept, poa­te îi este im­po­si­bil să ia­să din pri­zo­ni­e­ra­tul is­to­ric al for­me­lor fă­ră fond, poa­te nu înțe­le­ge fun­ciar ese­nța aces­tei ci­u­da­te for­me de or­ga­ni­za­re, de­mo­crația (alta mai puțin proas­tă ne­fi­ind) – și-atunci toa­te te­o­ri­i­le și ana­li­ze­le cad în gol, vor­bim de­ge­a­ba.

Ori­cum ar fi însă, PSD-ul, în evo­luția lui de trei de­ce­nii, nu e străin de sta­rea ac­tua­lă, ci este chiar au­to­rul ei mo­ral și ma­te­rial.

A nu-i fi oprit atunci pe ve­chii că­lăi de a pu­ne din nou mâna – du­pă abo­li­rea scla­vi­ei – pe bu­toa­ne­le noii orându­iri se do­ve­dește, ia­tă, o eroa­re is­to­ri­că, la fel cum se va do­ve­di, în cu­rând, și mal­ver­sați­u­nea con­tem­po­ra­nă de a-i împin­ge pe ve­chii scla­vi să se tran­sfor­me în noii că­lăi. Ace­le pri­me di­ver­si­uni pro­pa­gan­dis­ti­ce con­sti­tu­ie pă­ca­tul ori­gi­nar post-de­cem­brist, de ca­re se fac vi­no­vați exact stră­moșii PSD-ului de astă­zi. O so­ci­e­ta­te post-de­cem­bris­tă bă­ga­tă, din fașă, cu bo­tul în di­ver­si­u­ne, obișnu­i­tă, din se­cun­da ze­ro, cu ser­vi­tu­tea ma­ni­pu­lă­rii pro­pa­gan­dis­ti­ce, va ră­mâne de-a pu­ruri vic­ti­mă a ei, va ră­mâne de­pen­den­tă de ma­ni­pu­la­re, in­di­fe­rent ci­ne vi­ne la pu­te­re.

A nu-i fi sto­pat atunci pe cei ca­re au fost par­te a fos­tei sis­te­me și nu mai ave­au ni­ci­un drept (nici în or­di­ne mo­ra­lă, nici în or­di­ne po­li­ti­că, nici în or­di­nea re­vo­luți­ei ca­re toc­mai avu­se­se loc) să se mai ames­te­ce, nu mai ave­au, pur și sim­plu, ce să cau­te în pri­me­le rânduri, a le fi pus din nou ța­ra pe ta­vă, a le fi per­mis să înca­le­ce din nou viața so­cio-po­li­ti­că a Ro­mâni­ei, pen­tru încă alte de­ce­nii, ex­pli­că mult din ra­di­ca­li­za­rea ca­re do­mi­nă astă­zi, ex­pli­că în mod clar acu­mu­la­rea po­pu­la­ră uriașă de fa­na­tism (cât ar fi de ali­men­tat și de ațâțat pe toa­te ca­na­le­le!), de irați­o­na­li­ta­te, de ură, tran­smi­să și dos­pi­tă, mi­ti­za­tă chiar, din ta­tă-n fiu și din fiu în ta­tă. Da­că s-a ajuns aici, in­clu­siv la de­grin­go­la­da pro­pri­u­lui par­tid, da­că exis­tă un re­gres ge­ne­ral al co­nști­i­nței pu­bli­ce și o le­ha­mi­te nați­o­na­lă, le este și lor – sau în pri­mul rând lor, bă­trâne­lor ca­dre ili­es­cian­hre­ben­gi­u­ce și ur­mași­lor lor oprișani – din greu im­pu­ta­bil. Când se­meni vânt, cu­le­gi fur­tu­nă.

EUGEN ȘERBĂNESCU

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.