Du­pă vo­tul din 26 mai, deți­nă­to­rii pu­te­rii vor pre­lua și gu­ver­na­rea?

În ur­ma vo­tu­lui din 26 mai, din­co­lo de moți­uni de cen­zu­ră și alte­le ase­me­nea, ade­vă­ra­ta între­ba­re es­te da­că deți­nă­to­rii pu­te­rii vor pre­lua sau nu și gu­ver­na­rea.

Romania Libera - - Prima Pagina - ILIE ȘERBĂNESCU Edi­to­ria­list

Ne pla­ce, nu ne pla­ce, gu­ver­na­rea și pu­te­rea nu sunt ace­lași lu­cru. Ori­cum, nu pot fi con­fun­da­te într-o co­lo­nie! Sun­tem în ca­pi­ta­lism. Și în ca­pi­ta­lism pro­pri­e­ta­tea es­te sfântă! De­ci­de, în ul­ti­mă in­sta­nță, pro­pri­e­ta­rul. Nu cel ca­re gu­ver­nea­ză! Aces­ta tre­bu­ie, în ce­le din ur­mă, să se su­pu­nă ce­ri­nțe­lor pro­pri­e­ta­ru­lui, căci pro­pri­e­ta­rul de­ci­de în ca­pi­ta­lism.

În Ro­mânia ac­tua­lă, pro­pri­e­tăți­le stra­te­gi­ce sunt în mâna străi­ni­lor. Au fost când­va în mâna ro­mâni­lor, res­pec­tiv stat sau pri­vați. Nu mai sunt.

Pe­tro­lul și ga­ze­le, dis­tri­buți­i­le de ener­gie (ca­re co­lec­te­a­ză ba­nii de la con­su­ma­tori și deci fac jo­cu­ri­le), res­pec­tiv și ce­le de ga­ze, și ce­le de elec­tri­ci­ta­te, și ce­le de car­bu­ra­nți, in­dus­tri­i­le de con­stru­cții au­to, de com­po­nen­te au­to, de ma­te­ria­le de con­stru­cție, de fe­roa­se, de ne­fe­roa­se, de pre­lu­cra­re a ali­men­te­lor, băn­ci­le, sis­te­mul de asi­gu­rări, te­le­co­mu­ni­cați­i­le, întreg co­me­rțul mo­dern, sis­te­mul pen­si­i­lor pri­va­te, co­me­rțul ex­te­ri­or ce­re­a­li­er și tot mai mult pă­du­ri­le și pă­mântu­ri­le agri­co­le sunt în mâna străi­ni­lor. Es­te un fapt. Astfel încât, in­di­fe­rent da­că se ac­cep­tă ofi­cial sau nu că Ro­mânia es­te o co­lo­nie, ace­as­ta es­te o co­lo­nie pen­tru că de­ci­zia es­te la străini, în vir­tu­tea deți­ne­rii pro­pri­e­tăți­lor stra­te­gi­ce, și nu la ro­mâni! Străi­nii de­cid, căci ei sunt pro­pri­e­ta­rii. Și es­te fi­resc să fie așa în ca­pi­ta­lism. E drep­tul pro­pri­e­ta­ru­lui să de­ci­dă. De­ci­zia înse­am­nă pu­te­re. Deci, străi­nii dețin pu­te­rea în Ro­mânia.

Ca ata­re, au și drep­tul de a gu­ver­na în Ro­mânia. Gu­ver­na­rea de că­tre cei ce dețin pro­pri­e­tăți­le stra­te­gi­ce, și deci pu­te­rea, es­te nor­ma­lă. Ba mai mult, are avan­ta­jul de fond al ab­se­nței sin­co­pe­lor din­tre cei ca­re gu­ver­nea­ză și cei ca­re dețin pu­te­rea. De­si­gur, întot­de­au­na „ie­se“, până la ur­mă, ca ul­ti­mii – cum es­te și fi­resc! – dar, între timp, apar ne­co­re­lări ca­re încar­că agen­da cu pro­ble­me ce ar pu­tea fi evi­ta­te.

În mod ne­fi­resc, cei ce dețin pu­te­rea în Ro­mânia nu

și-au asu­mat și gu­ver­na­rea, adi­că ad­mi­nis­tra­rea. Au con­si­de­rat a le fi mai con­vena­bil așa. Pro­ba­bil din trei mo­ti­ve. Unul es­te ace­la că, lă­sând ad­mi­nis­tra­rea în se­a­ma ro­mâni­lor, îi cos­tă mai ief­tin, căci, sa­la­ri­zați ca la ei aca­să, străi­nii ar fi cos­tat mult mai scump. Al doi­lea mo­tiv es­te pro­ba­bil prin­ci­pa­lul, de­oa­re­ce, lă­sând ad­mi­nis­tra­rea în se­a­ma ro­mâni­lor, doar aceștia răs­pund, în timp ce stă­pânii n-au ni­cio răs­pun­de­re. „To­cați“pur și sim­plu ca hoți și co­ru­pți, ro­mânii de­vin „vi­no­vații de ser­vi­ciu“. Și cu cât îl cul­pa­bi­li­ze­zi mai abi­tir pe sclav, cu atât îl poți jec­măni mai ta­re. În sfârșit, al trei­lea mo­tiv, de­loc de ne­gli­jat, es­te că, sub pa­ra­va­nul că Ro­mânia ar fi o ța­ră su­ve­ra­nă, se pot fa­ce aici ce­le mai năs­trușni­ce ex­pe­ri­men­te, înde­o­se­bi în jus­tiție și eco­no­mie, pe ca­re ție, stă­pân, ți-ar fi ruși­ne, în se­co­lul XXI, să le mon­te­zi în pro­pria-ți co­lo­nie!

Des­pă­rți­rea fi­zi­că a gu­ver­nă­rii de pu­te­re es­te o in­venție te­ri­bi­lă a co­lo­nia­lis­mu­lui ac­tual, ca­re n-a ope­rat în co­lo­nia­lis­mul cla­sic. Pe vre­mea co­lo­nia­lis­mu­lui cla­sic, pu­te­ri­le co­lo­nia­le pre­luau fă­ră ezi­tări ad­mi­nis­tra­rea și con­du­ce­au co­lo­ni­i­le prin gu­ver­na­tori ofi­cia­li sau tră­dă­tori lo­ca­li, tot ofi­cia­li. Invenția co­lo­nia­lis­mu­lui ac­tual de­ri­vă, fă­ră îndoia­lă, din ca­rac­te­ris­ti­ca prin­ci­pa­lă a aces­tu­ia: fo­lo­si­rea la ma­xi­mum a di­ver­si­u­nii și de­ma­go­gi­ei. Să ob­ser­văm că toa­te for­me­le de co­lo­nia­lism din tre­cut erau, în fond, mai ones­te, trâmbițând ex­ploa­ta­rea co­lo­nia­lă în nu­me­le unei su­pe­ri­o­ri­tăți de­cla­ra­te. Nu­mai co­lo­nia­lis­mul ac­tual ce­re su­pu­ne­re co­lo­nia­lă în nu­me­le „de­mo­crați­ei“. Me­nți­nând de ochii lu­mii ca­drul de­mo­cra­tic în co­lo­nii, pu­te­ri­le co­lo­nia­le ac­tua­le obțin avan­ta­je eco­no­mi­ce și po­li­ti­ce imen­se, dar își asu­mă anu­mi­te dis­fun­cții. Aces­tea re­zul­tă din fap­tul că oa­me­nii, ne­pre­aînțe­le­gând cum stau de fapt lu­cru­ri­le, iau, de pil­dă, în se­ri­os ale­ge­ri­le, ca­re evi­dent într-o co­lo­nie n-au ni­cio im­por­ta­nță. Pen­tru că ale­ge­ri­le nu schim­bă deți­nă­to­rii pro­pri­e­tății și deci pu­te­rea, ci doar gu­ver­na­rea! Adi­că nu schim­bă ni­mic! Ori­ci­ne din­tre au­toh­toni ar ve­ni la gu­ver­na­re, stă­pânii ră­mân ab­so­lut aceiași. Ce să se schim­be?! Atâta doar că lo­cal­ni­cii câști­gă­tori de ale­geri se pot amă­gi, între ale­geri, că se joa­că și ei în ță­rână!

Așa s-a întâmplat în Ro­mânia du­pă ale­ge­ri­le din 2016, câști­ga­te de­tașat de PSD–Drag­nea. Cu vo­tul ma­jo­ri­tar amă­gi­tor la spa­te, PSD–Drag­nea a încer­cat să schim­be une­le efec­te ale co­lo­nia­li­ză­rii. A ata­cat, prin­tre alte­le, la lin­gu­ri­că stă­pânul străin al ță­rii, mă­rind sa­la­ri­i­le, adi­că exact ce­ea ce pe aces­ta îl afec­ta cel mai mult, căci de-aia veni­se în Ro­mânia, pen­tru a pro­fi­ta de sa­la­ri­ul mic! Drag­nea știa însă prea bi­ne că era doar la gu­ver­na­re, nu la pu­te­re, și atunci nu nu­mai că nu a pus ni­ci­o­da­tă în dis­cuție rându­i­e­li­le co­lo­nia­le, dar și-a însoțit ori­ce de­mers în sen­sul crește­rii sa­la­ri­i­lor cu ca­do­uri pes­te ca­do­uri pen­tru ca­pi­ta­lul străin, așa-nu­mi­te­le „re­la­xări fis­ca­le“. De a ajuns ca­pi­ta­lul străin să plă­te­as­că pen­tru de­ru­la­rea ac­ti­vi­tății în Ro­mânia un cost sta­tal fis­cal su­per­scă­zut, la ni­vel de pa­ra­dis fis­cal. Se pă­rea că, da­că Drag­nea n-ar fi exis­tat, ca­pi­ta­lul străin ar fi ur­mat să-l in­ven­te­ze, de vre­me ce aces­ta su­per­pros­pe­ra cu cos­turi me­reu mai mici, pu­tând în ace­lași timp să ai­bă în Drag­nea ide­a­lul „vi­no­vat de ser­vi­ciu“, în ca­pul că­ru­ia să-i arun­ce toa­te ne­no­ro­ci­ri­le, câte-n Lu­nă și în ste­le, vă­zu­te și ne­vă­zu­te! La sfârși­tul lu­nii mai 2019, fil­mul s-a rupt! Într-un fel era de aștep­tat! La înce­put de 2018, Drag­nea își con­su­ma­se ul­ti­mul as din mâne­că, tre­când în se­a­ma an­ga­ja­tu­lui in­te­gral con­tri­buți­i­le so­cia­le, ca­dou ines­ti­ma­bil pen­tru an­ga­ja­tor. Re­lați­i­le din­tre mun­că și ca­pi­tal erau întoar­se în ca­pi­ta­lis­mul pri­mi­tiv. O ase­me­nea de­res­pon­sa­bi­li­za­re so­cia­lă a an­ga­ja­to­ru­lui nu exis­tă ni­căi­eri în Eu­ro­pa. Dar, cu ace­as­ta, Drag­nea și-a li­chi­dat ori­ce ca­pa­ci­ta­te de ma­ne­vră și ne­go­ci­e­re. El nu mai avea ce să ofe­re pe mai de­par­te ca­pi­ta­lu­lui străin. Vo­tul din 26 mai, în ca­re Drag­nea n-a mai fost su­sți­nut de cei că­ro­ra le mă­ri­se sa­la­ri­i­le și pen­si­i­le, n-a fost de­cât pri­le­jul. A fost bă­gat ime­diat la pușcă­rie pen­tru un de­lict ti­clu­it și ori­cum de­ri­zo­riu. În timp ce ca­pi­ta­lul străin ră­mâne cu po­ma­na ai­u­ri­toa­re a de­res­pon­sa­bi­li­ză­rii so­cia­le to­ta­le, uni­că pen­tru ca­pi­tal în toa­tă Eu­ro­pa!

Es­te foar­te in­te­re­sant ce va ur­ma. Co­rect ar fi ca onor ca­pi­ta­lul străin, cu vâna prin­ci­pa­lă ca­pi­ta­lul vest-eu­ro­pe­an, să-și asu­me gu­ver­na­rea. În fond, s-a vo­tat împo­tri­va ce­lor acu­zați că ame­ni­nță inves­ti­to­rii străini și chiar că scot Ro­mânia din Eu­ro­pa. Dar, vai, asu­ma­rea gu­ver­nă­rii chiar de că­tre străi­nii ce dețin pro­pri­e­tăți­le stra­te­gi­ce, deci de­ci­zia și pu­te­rea, ar însem­na nu doar re­cu­noaște­rea ofi­cia­lă a sta­tu­tu­lui de co­lo­nie al Ro­mâni­ei, dar și pre­lua­rea de răs­pun­deri, ce­ea ce, în con­diți­i­le de­ma­go­gi­ei nes­fârși­te de la Bru­xel­les și de prin alte ca­pi­ta­le co­lo­nia­le, es­te ex­clus! Ar­hi­tec­tu­ra vo­tu­lui din 26 mai cre­e­a­ză însă con­diți­i­le, întâia da­tă de la fi­na­li­za­rea tran­sfor­mă­rii Ro­mâni­ei într-o co­lo­nie est-eu­ro­pe­a­nă a ca­pi­ta­lu­lui ves­tic, pen­tru o pre­lua­re a gu­ver­nă­rii de că­tre deți­nă­to­rii pu­te­rii, dar sub un pa­ra­van: cel al fo­rțe­lor po­li­ti­ce in­ter­ne ca­re se pre­zin­tă trup și su­flet „pro­eu­ro­pe­ne“și „pro­mul­ti­nați­o­na­le“și ca­re chiar au și câști­gat ale­ge­ri­le! PNL, USR, Pro Ro­mânia, PMP in­sis­tă că mântu­i­rea ade­vă­ra­tă a Ro­mâni­ei vi­ne, împo­tri­va PSD–Drag­nea, de la Eu­ro­pa și ca­pi­ta­lul străin. În prin­ci­piu, n-ar tre­bui să fie pro­ble­me. Doar că, având în ve­de­re con­to­pi­rea aces­to­ra cu străi­nii cei buni, ori­ce ar fa­ce la gu­ver­na­re ar fi, pen­tru toa­tă lu­mea, ex­pre­sia voi­nței și do­ri­nței Eu­ro­pei și ce­lor de-o si­mți­re cu ea. Ar fi cam ace­lași lu­cru cu pre­lua­rea di­rec­tă a gu­ver­nă­rii de că­tre deți­nă­to­rii străini ai pu­te­rii. Dar ci­ne ar mai fi, atunci, „vi­no­vații de ser­vi­ciu“?! Toc­mai pro­pri­ii oa­meni, al­de Io­han­nis, Orban, Ci­o­loș, Bar­na?!

FOTO AGERPRES

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.