20 de ani de succese in transplantologia romaneasca
Transplantologia românească s-a bucurat, încă de pe vremea guvernării CDR, de cea mai modernă lege a transplantului din regiune. Peste o mie de vieți au fost salvate de către medicii români. Într-un moment extrem de important pentru noua disciplină, însuși Prea Fericitul Teoctist a prezentat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedați în moarte cerebrală, iar pe de altă parte a susținut donarea de organe, ca gest de altruism al fiecărui creștin.
Sunt peste 20 de ani de la primul transplant hepatic. De atunci, mii de români și-au pus viața în mâinile medicilor români.
Cine și-ar fi permis să plătească sute de mii de euro în clinicile din străinătate?
România a fost pusă pe harta de specialitate a lumii de o serie de discipoli ai lui Hipocrat, mari maeștri ai bisturiului, ai imunoterapiei, ai prelevării de organe.
S-a creat, treptat, un sistem național de medici specializați într-o disciplină ce încearcă să amâne întâlnirea sufletului cu Sfântul Petru.
Poate că nicio profesie nu e mai înzestrată cu har precum cea a salvatorilor. Ultima stație. Ultima bătaie a inimii stă în mâna unor profesioniști care sunt în stare să repare în câteva ore ce a distrus un om într-o viață.
Transplantologii – ce nume greu de pronunțat – sunt o rara avis în lumea medicală. Nu orice medic poate gestiona un complex de factori,
un amalgam de riscuri și să înfrunte un noian de prejudecăți.
Poate că nu ne pasă, poate că ne gândim că nouă nu ni se întâmplă, poate că nu vrem să știm cum semeni de-ai noștri s-au reîntors la viață. Dar de la nepăsare la haterism pandemic e doar o scânteie de tinichea.
Nu am înțeles niciodată agresivitatea și răutatea celor care s-au repezit ca uliii asupra lui Alexandru Arșinel. Când am observat că fenomenul contestării ia amplitudine de masă, mi-am dat seama că laboratoarele sociale ale distrugerii au intrat, cum se zice, în pâine.
Dar cine are un interes ca românii să moară? Șansa la viață e prevăzută în Constituție.
Dacă în perioada 2013-2014 se realizau 400-500 de transplanturi, astăzi – doar câteva zeci. Oare de ce?
Declarațiile lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătății din Guvernul Cioloș, potrivit cărora România trebuie să intre în Eurotransplant le-am catalogat, la acele vremi, porniri
juvenile. Dar persistența unor vectori de comunicare, altădată brancardieri în Clinica lui Lucan, în a emite din prepuț invective mă face să cred că ura împotriva transplantologiei românești e instituționalizată. Adică e cineva interesat de prăbușirea unui sistem ce părea să meargă.
Ceea ce se întâmplă la Agenția Națională de Transplant confirmă supozițiile că cineva vrea să pună mâna pe registrul de pacienți care au nevoie de transplant. Păi și ce să facă acel el – instituție sau persoană fizică – cu datele pacienților?
Ceea ce i s-a întâmplat doctorului Victor Zota, primul director al Agenției, e tipic acțiune de binom. De tipul scoaterii în decor. „Băieții“l-au lucrat. I-au făcut un dosar penal pentru, culmea, acordarea acreditării unei bănci de celule stem care ar fi gestionat fond genetic românesc. N-ar mai fi fost nevoie de importuri pe sume uriașe. L-au condamnat cu suspendare. Nicio judecătoare nu l-a ascultat.
A mers tot aparatul magistraturii magistral, ca după dictare.
N-avem Bancă Stem. Sistemul s-a opus. Cu ce preț? Al morții multor bolnavi de leucemie.
Dacă Pădurea nu s-ar fi opus, nu se mai făceau azi chete pe net pentru un mare antropolog român. De ce Sistemul vrea să ne readucă în Comuna Primitivă? Din două motive: de bani și de control social. Un om terminat e mai predispus la colaborare și la închinarea steagului.
O viață nu te-ai compromis, și pe patul de moarte să faci pactul cu Satana? No way.
În timpul guvernării de largă respirație securistă a lui Dacian Cioloș, coordonatorii naționali ai prelevărilor de organe erau terorizați. Când mi-a povestit unul dintre ei, nu l-am crezut. În cele din urmă, agresivitatea acțiunilor nevăzute a devenit cronică, semn că cineva e tare supărat că medicina românească e în trendul mondial al disciplinei.
Au pus-o pe una la ANT care a intrat cu bocancii cazărmii în sistem. Și-a adus o firmă fără licitație. Dar dacă știa Duduia parolele, la ce i-a folosit? Știa că accesul directorului în baza de date e interzis, iar fapta e pedepsită de lege?
În Registrul de Transplant, pacienții își verifică șansele. Medicii de specialitate, pacienții și listele de așteptare. La ce atâtea securisme? Vor să distrugă cei 20 de ani de succes în transplantologie în câțiva ani?
Recent, Sorina Pintea susținea că ar trebui să preia Registrul SPP sau STS. Pentru numele lui Dumnezeu, „băieții“ne controlează viața și acum vor să ne controleze și moartea?
Nu intră în atribuțiile acestor servicii de informații astfel de acțiuni.
Politicienii le-au dat alegerile pe mâna lor, după ce mulți s-au predat, acum să le fie și bolnavii dați pe mâna celebrelor lor softuri.
Orice ce ar fi. Dar moartea nu le-o dăm, chiar dacă ne controlează viața.