U21 – Ge­ne­ra­ţia de pla­ti­nă

Mai întâi, pla­nul tac­tic: Na­ţi­o­na­la U21 de fot­bal a Ro­mâni­ei a fă­cut un meci de aștep­ta­re, lă­sându-i pe en­gle­zi să-și piar­dă cum­pă­tul. A fost pri­ma ches­ti­u­ne de or­din psi­ho­lo­gic cu ca­re am do­mi­nat me­ci­ul for­mi­da­bil de vi­neri.

Romania Libera - - Prima Pagina - FLORIN BUDESCU Edi­to­ria­list

No­tăm aici mu­ta­rea ha­lu­ci­nan­tă fă­cu­tă de Mi­rel Ră­doi la 2-1: scoa­te­rea lui Ia­nis Ha­gi (min. 87) şi in­tro­du­ce­rea lui Dra­goş Ne­del­cu, des­pre ca­re se spu­ne că va fi no­ul Gi­că Po­pes­cu al Na­ţi­o­na­lei noas­tre, un ju­că­tor de o ra­ră lu­ci­di­ta­te. Ime­diat, en­gle­zii s-au re­pe­zit ca lu­pii. „Pe ei, că se apă­ră, înce­ar­că să păs­tre­ze re­zul­ta­tul!“– par­că le-a spus Ai­dy Boot­hroyd. Dar a fost ţe­a­pa lor. Din acest punct de ve­de­re, pla­nul tac­tic al aces­tei echi­pe ati­pi­ce a Ro­mâni­ei a fost mai tu­peist şi mai agre­siv de­cât al Na­ţi­o­na­lei de Aur. En­gle­zii au cre­zut că, în tra­di­ţia ro­mâneas­că, ai noş­tri se vor aglo­me­ra în apă­ra­re („cu fun­du-n poar­tă“– vor­ba lui Cris­ti Chi­vu, atunci când cri­ti­ca tac­ti­ci­le de­sue­te ale lui Pi­ţur­că), apă­rând re­zul­ta­tul.

Re­pe­zin­du-se în atac, bri­ta­ni­cii au ne­gli­jat fa­za de apă­ra­re și a ur­mat re­ci­ta­lul lui Flo­ri­nel Co­man (ca­re ori­cum sco­se­se pe­nal­ty-ul cam așa cum fa­ce un ata­cant de 30 de ani, adi­că for­ţând ad­ver­sa­rul să-i mângâie flu­i­e­rul pi­ci­o­ru­lui cu bo­can­cul). Puști­ul sub­ţi­ra­tic de acum doi ani și-a tuns ine­le­le și s-a fă­cut un zdra­hon re­ce ca pește­le, ca­re te exe­cu­tă fă­ră mi­lă, așa cum bei ca­fe­aua dis-de-di­mi­nea­ţă.

Și asta a fost. Să ne bu­cu­răm de acest meci mi­nu­nat, apoi să-l ui­tăm un răs­timp. Fac o vol­tă la declaraţia lui Gi­că Po­pes­cu de di­nain­te de meci: „M-aș bu­cu­ra să fie pes­te ge­ne­rația noas­tră (n.r. – Ge­ne­ra­ţia de Aur), dar de­o­cam­da­tă nu au re­a­li­zat ni­mic. Spe­răm să fie mă­car de­bu­tul unei ge­ne­rații de pla­ti­nă“.

Bun. Aur, ar­gint, pla­ti­nă... Tre­cem pes­te fap­tul că pla­ti­na e un me­tal mai pre­ţi­os de­cât au­rul... Avem un ta­lent gro­zav să tot scoa­tem fra­ze ce­le­bre, ca John Fow­les în „Aris­tos“. Să ana­li­zăm spu­se­le ma­re­lui fot­ba­list din altă per­spec­ti­vă.

Du­pă Ro­se Bowl – 1994, co­men­ta­to­rii spor­ti­vi au to­cat atât cu „Ge­ne­ra­ţia de Aur“, ca­re nu mai poa­te fi ega­la­tă de ni­mic în uni­vers, că ju­că­to­ri­lor foar­te ta­len­ta­ţi din ur­mă­toa­re­le ge­ne­ra­ţii le-a in­trat în cap ace­as­ta și au fost poa­te con­di­ţi­o­na­ţi

să for­me­ze se­lec­ţi­o­na­te mai sla­be. Din­co­lo de fap­tul că pre­e­mi­nen­ţa unui fot­bal slab și co­rupt și a unui an­tre­nor de­pășit de evo­lu­ţia fot­ba­lu­lui mo­dern – Vic­tor Pi­ţur­că – au avut un aport dra­ma­tic la con­tra­per­for­man­ţe­le ce au ur­mat.

Po­ves­tea întâlni­ri­lor rit­mi­ce ale tri­co­lo­ri­lor cu Leul Bri­ta­nic es­te însă o pil­dă em­ble­ma­ti­că, ex­trem de sem­ni­fi­ca­ti­vă în con­text. O pil­dă des­pre cum lup­tă fot­ba­liștii noștri foar­te ta­len­ta­ţi, de ge­ne­ra­ţii, să sca­pe de com­ple­xe. Pe 15 ia­nua­rie 1969, ami­ca­lul de lux Anglia–Ro­mânia (1-1). Wem­bley, 80.000 de spec­ta­tori. Vă da­ţi se­a­ma?

Da­că lis­te­zi nu­me­le ju­că­to­ri­lor de pe te­ren, și de o par­te, și de ce­a­lal­tă, te ia cu su­dori reci. La noi ju­cau La­jos Săt­mă­re­a­nu, Ale­xan­dru Boc, Au­gus­tin „Co­co“De­le­a­nu, Dan Anca, Cor­nel Di­nu, Eme­ri­ch Dem­brov­schi, Fla­vi­us Do­mi­de, Flo­rea Du­mi­tra­che, Ra­du Nun­weil­ler și Mir­cea Lu­ces­cu (ca­re era că­pi­tan). An­tre­nor era ma­re­le Ange­lo Ni­cu­les­cu.

Gor­don Ban­ks era în poar­tă la en­gle­zi, apoi ju­cau, prin­tre alţii, Jac­kie Char­lton, Bob­by Char­lton (că­pi­tan), Ge­of­frey Hur­st și Alan Ball. Se­le­cți­o­ner era Sir Alfred Ram­sey, un uriaș al an­tre­no­ri­lor. Psi­ho­lo­gic, pen­tru o echi­pă pli­nă de com­ple­xe ca a noas­tră, ega­lul a fost un tri­umf imens. Cred că va­loa­rea in­di­vi­dua­lă a ju­că­to­ri­lor noștri era mult pes­te ce au dat atunci pe te­ren.

La Gua­da­la­ja­ra, pri­mul nos­tru meci a fost tot cu Anglia. 1-0 pen­tru bri­ta­nici – pas îna­poi. Vic­to­rie cu Ce­hos­lo­va­cia, 2-1 (pas înain­te), înfrânge­re cu Bra­zi­lia (pas îna­poi). Iar au venit ai noștri în ţa­ră, ia­răși to­tul a fost con­si­de­rat un tri­umf.

A ur­mat reuși­rea ca­li­fi­că­rii la Eu­ro­pe­a­nul din 1986, cu per­pe­tua­rea com­ple­xe­lor de de­ce­nii. Până răs­pun­de web­si­te-ul GSP, ca să mă do­cu­men­tez mai bi­ne: de­ja in­tra în func­ţi­u­ne sis­te­ma lui Mir­cea Lu­ces­cu, stu­dia­tă in­tens de aces­ta cu ma­es­trul lui, Vi­o­rel Ma­teia­nu (pu­să în fap­tă de aces­ta la FC Baia Ma­re și pre­lu­cra­tă de Lu­ces­cu la Cor­vi­nul Hu­ne­doa­ra, apoi la Di­na­mo). Pe 12 sep­tem­brie 1984, tri­co­lo­rii pi­er­de­au cu 3-2 în fa­ţa Irlan­dei de Nord.

Pe 1 mai 1985, Ro­mânia fă­cea 0-0, pe sta­di­o­nul „23 Au­gust“, cu Anglia. Ju­că­tori? Le­gen­dari. Sil­viu Lung în poar­tă, Ște­fă­nes­cu, Red­nic, Klein, Bölöni, Ha­gi, Co­raș, Că­mă­ta­ru. 11 sep­tem­brie 1985 (Wem­bley) – aproa­pe ace­e­ași echi­pă fă­cea 1-1 cu Anglia. Ne ca­li­fi­cam, dar com­ple­xul echi­pei mici se păs­tra. Mai ales că luam bă­taie aca­să și de la Irlan­da de Nord.

A ur­mat me­ci­ul me­mo­ra­bil de la Char­le­roi, câști­gat cu Anglia, cu 3-2, la Eu­ro 2000. Mai ţi­ne­ţi min­te ce fă­cea Cris­ti Chi­vu? Se fă­cea că

cen­tre­a­ză, min­gea lo­vea ba­ra, la col­ţul lung, și in­tra în pla­să. Să tre­cem pes­te asta: era încă un pas în eli­be­ra­rea de com­ple­xe­le de de­ce­nii ale fot­ba­lu­lui ro­mânesc.

În fi­ne, ani de zi­le du­pă ce am scă­pat de pla­ga Mir­cea San­du–Vic­tor Pi­ţur­că, ne-am re­venit, cu alte ge­ne­ra­ţii iro­si­te de ju­că­tori ta­len­ta­ţi, iar acum avem iar po­si­bi­li­ta­tea să mai pro­gre­săm un pas, eli­be­rându-ne de com­ple­xe. Am reușit. Fi­e­ca­re astfel de meci va fi un su­port mo­ral-vo­li­tiv for­mi­da­bil pen­tru vre­mu­ri­le când băi­e­ţii aceștia vor for­ma Na­ţi­o­na­la ma­re. Dar de ce am reușit? 1.

Școa­la de fot­bal a lui Gi­că Ha­gi, ca­re efec­tiv a in­va­dat lo­tu­ri­le na­ţi­o­na­le, e pri­mul fac­tor. Sunt atât de mul­te de spus... De exem­plu: Îl ve­de­ţi pe acest Ale­xan­dru Ci­câldău ce fa­ce pe te­ren? E ca o mași­nă­rie, nu se oprește ni­ci­o­da­tă. Ia­nis? Mă­tu­ră tot fron­tul de atac, im­po­si­bil de con­tro­lat de ad­ver­sar, Gi­că Ha­gi era mai li­mi­tat, venea din­spre stânga... Ge­or­ge Pușcaș, phaaaa... Io­nuţ Ra­du? Îmi adu­ce amin­te de un por­tar de la AEK Ate­na ca­re să­rea ca flu­tu­re­le pes­te tot pe un­de încer­ca bia­ta min­ge să in­tre în aţe. 2. Ju­că­tori cres­cu­ţi în alt spi­rit, cu o altă men­ta­li­ta­te, iu­ţi, prag­ma­tici, am­bi­ţi­oși, șco­li­ţi în Occi­dent, iu­besc pre­si­u­nea, se mon­te­a­ză din mi­za me­ci­u­lui.

3. Mi­rel Ră­doi, un tip ca­re, pe când evo­lua la Ste­aua, a vrut să mă­nânce ge­a­mul de la ves­tiar de fu­rie că nu i-a ieșit jo­cul. Ambi­ţi­os, in­te­li­gent, vor­bește per­ma­nent cu ju­că­to­rii. Mai ţi­ne­ţi min­te când era an­tre­nor fă­ră li­cen­ţă la Ste­aua, de cre­de­ai că e pa­pi­ţoi? Își bă­tea joc de el Gi­gi Be­ca­li...

La fot­ba­liștii noștri e o ches­ti­u­ne mo­ral-vo­li­ti­vă, men­ta­li­ta­ră și de im­ple­men­ta­re a unui sis­tem în fot­bal. Vic­to­ria de vi­neri se da­to­re­a­ză reuși­tei pe pri­me­le do­uă pla­nuri. Al trei­lea plan – e tre­a­ba lui Răz­van Bur­le­a­nu să o fa­că în tot fot­ba­lul nos­tru, du­pă ce a reușit, în po­fi­da tu­tu­ror, cu pro­mo­va­rea ti­ne­ri­lor.

Cum am mai spus și-n altă opi­nie: da­că vom avea în tot fot­ba­lul ro­mânesc cinci șco­li ca ace­as­ta pe ca­re a fă­cut-o Gi­că Ha­gi, den­si­ta­tea de va­lori de la Na­ţi­o­na­lă va fi de cinci ori mai ma­re, ce­ea ce va fi ex­ce­lent pen­tru fot­ba­lul ro­mânesc, în ge­ne­ral.

În rest, ca­pul sus și să nu ne îmbă­tăm cu si­rop de fruc­te vă­ra­ti­ce: mai e mult până de­par­te. Pen­tru că tri­umf es­te când ești cel mai bun, atunci când câști­gi tro­feul, alt­fel sunt nu­mai vic­to­rii de eta­pă. No­ta be­ne: azi ur­me­a­ză, din­co­lo de fap­tul că e meci, încă o se­si­u­ne de eli­mi­nat com­ple­xe­le moște­ni­te de ge­ne­ra­ţii. De da­ta ace­as­ta, nu ar stri­ca să ne ui­tăm ce pal­ma­res avem cu Fran­ţa.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.