CONGRESUL PSD o nouna viziune sau capitulare?

Congresul PSD de la sfârșitul acestei săptămâni nu va aduce surprize în ceea ce privește viitorul președinte al partidului.

În cursa pentru președinţia partidului s-au înscris Viorica Dăncilă, Liviu Pleșoianu și Șerban Nicolae. Premierul are un avantaj net, pe de o parte datorită funcţiei executive și pe de altă parte că a venit cu un curent de primeneală ideologică și de unitate a partidului.

Faţă de alte partide de pe eșichierul politicii românești, PSD știe să strângă rândurile după un eșec și să-și recalibreze forţele.

Mulţi cârcotași susţin că Viorica Dăncilă a predat partidul sistemului. Noul Cod administrativ, în măsură să reducă pârghiile de forţă ale sistemului prin fel de fel de licitaţii cu câștigător prezumat, ieșirea furtunoasă a capului de sistem, Klaus Iohannis, constituie un argument că Viorica Dăncilă nu a capitulat.

Dacă există într-adevăr o schimbare radicală e de la discursul suveranist (doctrina naţionalistă se pare că e făcută praf) la cel europenist pursânge.

Acum mai rămâne să urmărim cum trasează premierul linia ideologică a partidului. Ce fel de doctrină social-democrată ar avea, mai ales în condiţiile în care a anunţat deja că PSD se va adresa și altor segmente sociale. Cui? Tinerilor, intelectualilor, corporatiștilor? Nu știm decât că vrea să se reconcilieze cu diaspora, acolo unde a obţinut un amărât de 4% din voturile celor aproape 400.000, prezenţi la urne.

Din punct de vedere al marketingului politic, cea mai mare greșeală e să te adresezi tuturor. În practica politică americană, în spaţiul în care ai pierdut, dead-set-ul cum zic ei, nu ai ce căuta. Eforturile nu merită. Costurile sunt mari și nu obţii nimic în plus. E ca și cum republicanii s-ar duce în Bronx-ul new-yorkez să adune voturi de la populaţia de culoare. Nu merge.

Diaspora a fost folosită de către opoziţie și sistemul din spatele noilor creaturi din Parlament pe post de berbece de spart porţile pesediste.

Prin arestarea lui Liviu Dragnea și supunerea lui la o moarte ritualică curentul suveranist e mort pentru o perioadă lungă de timp. Diaspora nu are prezenţă mare la vot, dar trucul cu folosirea sa pe post de transmiţător de mesaje alarmante către pesediști, ba că nu mai trimit bani acasă, ba că ciuma roșie face și desface, a reușit.

Mânuitorii emoţiilor au avut la scrutinul din mai 2019 același rezultat ca în 2014 când Klaus Iohannis a câștigat cu ajutorul celor plecaţi afară. A încerca să cârpești e o acţiune grea. Mai bine îţi cumperi o haină nouă.

Oricâte programe ar iniţia guvernarea PSD, oricât ajutor ar acorda celor care doresc să se întoarcă acasă, tot nu va reuși să-i facă să voteze PSD. Păi și de ce atât chin, atât zbucium?

PSD are două mari atuuri: electoratul fidel și reţeaua de primari și de președinţi de consilii judeţene.

Codul administrativ nu s-a promulgat prin OUG doar pentru aleșii locali ai PSD, cum ciudat s-a exprimat plimbăreţul pe pârtii, acesta a fost solicitat în primul rând de către primarii liberali. Parlamentarii PNL au și votat Legea în Parlament, dar trucurile constituţionaliste, tertipurile prerogativelor prezidenţiale ar crea nevoia de OUG. Acest OUG e pentru toată lumea. Poate să stea Ceaușescu #rezist în liniște la Roșia Montană, că nu e nevoie de un nou protest.

Cheiţa sistemului care deschide ușile societăţii indignaţilor e păstrată pentru Secţia specială de investigaţie a magistraţilor. Acolo sunt marele zbucium și cogeamitea trepidaţia sistemului. Adina Florea le stă ca nuca-n gât. Noul ministru al Justiţiei, Ana Birchall, s-a eschivat

îngrijorător de la reuniunea CSM care să o pună pe funcţie. Aici e punctul slab al guvernării. Dacă se amână numirea Adinei Florea e semn de protuberanţă și ceaţă la bord.

Dacă PSD renunţă la Secţia de Investigaţii a Magistraţilor, atunci e clar că s-a predat. Dar până la noi ședinţe ale CSM ne păstrăm optimismul că nu va face greșeala de a închide minimul câștigat, un mecanism de control al abuzurilor sistemului prin procurorii cu tinichele. Aici avem oarecare emoţii pentru că nu prea știm să citim pendulul din biroul ministrului Justiţiei.

Încolo, toate bune. PSD nu a pierdut electorat, cum încearcă unii să acrediteze ideea, ci a fost copleșit de afluenţa prea mare la urne a progresiștilor care au dat năvală. Încă nu știm sigur dacă STS nu și-a băgat codiţa în sistem. Poate se lămuresc și aldiștii că fără acţiuni ferme sunt în afara istoriei.

În plus, înfricoșaţi de ameninţările venite din diaspora, bătrânii sau pensionarii au preferat să stea acasă. Ce e de neînţeles e cum funcţionarii n-au avut apetit de vot, în

condiţiile în care guvernarea PSD-ALDE le-a dublat salariile.

Sigur că înţelegem, ca oameni de comunicare, de ce s-a înfrânt PSD. E pentru că adversarul a avut o campanie negativă cu resurse uriașe, a lucrat ca la carte cu demonizarea adversarului, iar conducerea PSD crispată a ieșit mielușel cu părţile pozitive ale guvernării. În campaniile electorale niciodată binele nu a ieșit victorios. Trișorii ascunși în dovleci au izbutit de fiecare Halloween să joace piesa zăpăcirii de cap și a scoaterii demonilor din cap.

PSD are o singură șansă de repliere. Să-și motiveze activul de partid, să-și activeze reţeaua electorală, să-și securizeze voturile.

Cât timp va lăsa STS-ului privilegiul soft-ului, va avea rezultatul îndoit cu untdelemnul de pe degetele operatorilor de sistem.

A crea votul electronic e ca o trădare de ţară. Le-ai pune „băieţilor“voturile pe tavă. Vechea numerotare băbească trebuie continuată. Evident și numărătoarea paralelă, pentru că statul paralel are cheiţele de înșurubare a celor care nu vor să se predea.