Toa­tă lu­mea ce­re in­ves­tiții, dar ni­meni nu le fa­ce!

Mai toți în Ro­mânia – po­li­ti­ci­eni, ana­liști, oa­meni de rând, chiar și, bi­zar, oa­meni de afa­ceri – se plâng că în ța­ra noas­tră nu se fac in­ves­tiții.

Romania Libera - - Prima Pagina - ILIE ȘERBĂNESCU Edi­to­ria­list

Ori­cum, nu cât ar tre­bui! O re­a­li­ta­te de­loc greu se­si­za­bi­lă și, ori­cum, im­po­si­bil de ne­gat! Pe vre­mea co­mu­niști­lor se spu­nea că nu mai exis­tă aproa­pe ni­mic pen­tru con­sum de­oa­re­ce to­tul mer­ge la in­ves­tiții. Acum, în ca­pi­ta­lism sau în ce­ea ce o fi în pre­zent pe la noi, mer­ge to­tul la con­sum și mai ni­mic la in­ves­tiții. Con­su­mul crește, in­ves­tiți­i­le scad. Lu­cru­ri­le nu sunt foar­te sim­ple, ba apar chiar des­tul de încâlci­te. Pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui, când to­tul era la stat, sta­tul era de vi­nă că nu prea exis­ta îndes­tu­lă­tor pen­tru con­sum în mă­su­ra în ca­re prea mult se alo­ca pen­tru in­ves­tiții. Acum, sec­to­rul pri­vat, ca­re a pre­luat aproa­pe în to­ta­li­ta­te eco­no­mia, se plânge – ate­nție ma­re! – că tot sta­tul ar pur­ta vi­na, de da­ta ace­as­ta însă pen­tru că nu fa­ce in­ves­tiții su­fi­ci­en­te!

De înțe­les nu se prea înțe­le­ge cum stă, de fapt, tre­a­ba! De un­de să mai fa­că însă sta­tul in­ves­tiții, când a fost re­dus, po­tri­vit chiar opți­u­nii stra­te­gi­ce apli­ca­te și ar­hi­cânta­te, la un rol mi­ni­mal, în con­for­mi­ta­te cu in­cri­mi­na­rea sa de cel mai prost ad­mi­nis­tra­tor, ca­re tre­bu­ie să se dea la o par­te spre a fa­ce loc ce­lui mai bun ma­na­ger ce es­te sis­te­mul pri­vat?! Dum­ne­zeu să mai înțe­le­a­gă! Păi, da­că sta­tul es­te con­si­de­rat o ne­no­ro­ci­re, atunci fap­tul că nu fa­ce in­ves­tiții ar fi un lu­cru bun, și nu unul de in­cri­mi­nat. Căci, cu cât ar fi mai mici in­ves­tiți­i­le sta­tu­lui, ar fi mai re­du­se iro­si­ri­le de re­sur­se și ar ră­mâne dis­po­ni­bi­li­tăți pen­tru in­ves­tiții din par­tea ce­lui mai per­for­mant, adi­că sis­te­mul pri­vat.

Re­a­li­tăți­le și, oda­tă cu ele, sta­tis­ti­ci­le ara­tă însă că nici sec­to­rul pri­vat nu se înghe­su­ie să fa­că in­ves­tiții: nu nu­mai că nu înlo­cu­i­ește in­ves­tiți­i­le pe ca­re sta­tul nu le fa­ce su­fi­ci­ent, dar, să fie clar, nu-și ba­ze­a­ză nici pro­pria ex­pan­si­u­ne pe crește­rea in­ves­tiți­i­lor. În mă­su­ra în ca­re sec­to­rul pri­vat (românesc sau străin) a bă­tut to­ba ani de zi­le des­pre in­ca­pa­ci­ta­tea de per­for­ma­nță a sta­tu­lui și des­pre ne­ce­si­ta­tea ca aces­ta să se dea la o par­te pen­tru a per­mi­te me­di­u­lui pri­vat să se des­fășoa­re nes­tin­ghe­rit, te-ai aștep­ta ca o se­rie de ne­voi pe ca­re pri­vații înșiși (fir­me sau in­di­vi­zi) le au și sta­tul nu

le mai aco­pe­ră să fie asi­gu­ra­te de me­di­ul pri­vat, de alt­fel atot­do­mi­nant în eco­no­mie, pre­cum in­fras­truc­tu­ra ru­ti­e­ră, in­fras­truc­tu­ra fe­ro­via­ră, cea de ocro­ti­re a să­nă­tății și chiar cea edu­cați­o­na­lă. Dar, din­co­lo de ace­as­ta, în nor­ma­li­ta­tea ac­tu­lui eco­no­mic, asi­gu­ra­tă, de­si­gur, pe de­plin în me­di­ul pri­vat, ar fi ca re­a­li­za­rea crește­rii eco­no­mi­ce și spo­ri­rea pro­fi­tu­ri­lor să fie con­diți­o­na­te și ge­ne­ra­te de in­ves­tiții, de ri­di­ca­rea, da­că nu chiar de ac­ce­le­ra­rea ni­ve­lu­lui in­ves­tiți­o­nal. Or, ce se ob­ser­vă?! Crește­re eco­no­mi­că se obți­ne, dar in­ves­tiți­i­le scad! Nu nu­mai re­la­tiv – adi­că se obți­ne o crește­re eco­no­mi­că mai ma­re de­cât crește­rea in­ves­tiți­i­lor! – dar chiar și în mod abso­lut, adi­că se obți­ne crește­re eco­no­mi­că în con­diți­i­le unei scă­deri a in­ves­tiți­i­lor. Ce înse­am­nă acest lu­cru, în con­diți­i­le în ca­re așa-nu­mi­ta crește­re eco­no­mi­că es­te, de fapt, crește­rea PIB-ului?! Înse­am­nă că spo­ri­rea PIB-ului (adi­că, în ese­nță, a sa­la­ri­i­lor și pro­fi­tu­ri­lor, căci aces­tea împreu­nă con­sti­tu­ie PIB-ul) nu prea mai es­te de­pen­den­tă de crește­rea in­ves­tiți­i­lor și că se re­a­li­ze­a­ză și fă­ră crește­rea in­ves­tiți­i­lor! Spre de­o­se­bi­re de tre­cut, o anu­mi­tă crește­re a PIB-ului se poa­te obți­ne nu doar prin­tr-o crește­re în pas a in­ves­tiți­i­lor, ci chiar și prin­tr-una mai mi­că sau chiar ne­ga­ti­vă a in­ves­tiți­i­lor, ce­ea ce du­ce, în câți­va ani, la bi­za­re scă­deri ale ra­tei de in­ves­tiții în PIB! Ro­mânia prin ace­as­tă fa­ză tre­ce sau în ace­as­tă fa­ză es­te! Crește­re eco­no­mi­că exis­tă cu ra­te de in­ves­tiții scă­zu­te în PIB și chiar cu di­mi­nuări ale aces­tei ra­te în PIB!

Ca o fațe­tă a aces­tui lu­cru, toa­tă lu­mea ce­re in­ves­tiții, dar ni­meni nu le fa­ce! Cea mai ma­re ipo­cri­zie se ma­ni­fes­tă din par­tea sec­to­ru­lui pri­vat: se plânge ne­voie ma­re de fap­tul că sta­tul nu fa­ce in­ves­tiții, dar nici el, sec­to­rul pri­vat, nu se îmbul­zește să in­ves­te­as­că, ba dim­po­tri­vă, tot res­trânge re­la­tiv in­ves­tiți­i­le. Cea mai sim­plă ex­pli­cație: nu are ne­voie să cre­as­că in­ves­tiți­i­le! Re­a­li­ze­a­ză pro­fi­turi și fă­ră in­ves­tiții sau, mai pre­cis, fă­ră crește­rea in­ves­tiți­i­lor ori cu in­ves­tiții mi­ni­me. Cât va du­ra ace­as­tă fa­ză? Spre ce se vor îndrep­ta lu­cru­ri­le?

Să ve­dem ce se întâmplă în lu­me în pla­nul in­ves­tiții/crește­re eco­no­mi­că, și apoi să ne întoar­cem la Ro­mânia și să eva­luăm spe­ci­fi­cul de aici. Pe vre­mea in­dus­tria­lis­mu­lui cla­sic, pen­tru a obți­ne o crește­re a PIB era ne­voie de o crește­re mai ma­re, de re­gu­lă mult mai ma­re, a in­ves­tiți­i­lor. În pe­ri­oa­da pos­tbe­li­că, oda­tă cu re­vo­luția teh­no­lo­gi­că, in­cre­men­tul ne­ce­sar al in­ves­tiți­i­lor pen­tru crește­re eco­no­mi­că s-a di­mi­nuat, doar ță­ri­le ca­re ur­mă­re­au să re­du­că de­ca­la­je­le de dez­vol­ta­re tre­bu­ind să re­a­li­ze­ze o de­van­sa­re a crește­rii in­ves­tiți­i­lor. În zi­le­le noas­tre, în epo­ca in­for­ma­ti­cii și a di­gi­ta­li­ză­rii, creșteri în PIB se obțin în con­diți­i­le unor in­ves­tiții cu creșteri în pas cu ce­le ale PIB-ului și, tot mai mult, cu creșteri mai mici sau chiar cu scă­deri ale in­ves­tiți­i­lor. Ca ur­ma­re, ra­ta in­ves­tiți­i­lor în PIB se di­mi­nue­a­ză la co­te in­cre­di­bi­le în ur­mă cu o su­tă de ani sau chiar cu cin­ci­zeci de ani. Im­pac­tul ne­bă­nu­i­te­lor pro­gre­se teh­no­lo­gi­ce es­te evi­dent. Având în ve­de­re că PIB-ul nu es­te altce­va de­cât va­loa­rea adău­ga­tă (adi­că sa­la­rii plus pro­fi­turi) înse­am­nă că, per an­sam­blu, se pot obți­ne creșteri ale pro­fi­tu­ri­lor cu creșteri sa­la­ria­le mai mici sau, alt­fel spus, mun­ca, deși mai bi­ne com­pen­sa­tă față de tre­cut, ge­ne­re­a­ză, prin aso­ci­e­re cu o teh­no­lo­gie mult su­pe­ri­oa­ră, pro­fi­turi me­reu mai înal­te. In­ves­tiți­i­le se fac din pro­fit. Și, privind pro­ce­sul în re­pe­ta­bi­li­ta­tea sa în timp, ne­voia de in­ves­tiții pen­tru obți­ne­rea de pro­fit sca­de. La ni­ve­lul de an­sam­blu al PIB-ului, con­su­mul poa­te crește, în timp ce in­ves­tiți­i­le scad. Se pot obți­ne creșteri de PIB cu creșteri in­fe­ri­oa­re de in­ves­tiții. Nu doar pro­gre­se­le teh­no­lo­gi­ce ex­pli­că însă no­ua si­tuație.

FOTO SHUTTERSTO­CK

ILIE ȘERBĂNESCU

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.