CUM APARE ȘI CUM SE TRATEAZĂ STEATOZA HEPATICĂ
Statisticile estimează că până la 25% dintre adulţi au „ficat gras“. Anual, în întreaga lume mor peste 30.000 de oameni din cauza îmbolnăvirii acestui organ vital. Specialiștii spun că, totuși, fără complicaţii, steatoza hepatică este reversibilă. Aceast
De regulă, steatoza hepatică non-alcoolică este adesea asociată cu obezitatea, toleranţa alterată la glucoză și dislipidemia, fiind considerată manifestarea hepatică a sindromului metabolic. Specialiștii spun că este vorba de o maladie caracterizată prin acumularea trigliceridelor în celulele hepatice în timpul procesului numit steatoză – reţinerea anormală a lipidelor în interiorul celulelor. Printre cauzele apariţiei bolii ficatului gras – cum i se mai spune în termeni populari – se numără stilul de viaţă haotic și în special alimentaţia nesănătoasă, de tip fast-food. La fel de dăunătoare sunt tabagismul și mai ales consumul excesiv de alcool. Deși ficatul are o mare capacitate de regenerare, expunerea constantă la substanţe toxice (cum ar fi substanţele conţinute de unele medicamente) poate determina leziuni serioase, uneori ireversibile, la nivelul celulelor hepatice.
Dr. Elena Ciupercă, medic primar gastroenterolog, a declarat, într-un interviu pentru „România liberă“, că incidenţa alarmantă a acestei afecţiuni se datorează epidemiei de obezitate în lume, din cauza modificărilor stilului de viaţă.
Cum se stabilește diagnosticul
Medicul a precizat pentru RL că, potrivit ghidurilor europene, ecografia abdominală este investigaţia imagistică de primă alegere în diagnosticul steatozei hepatice: „Ficatul gras apare ecografic mai alb (hiperecogen), acest lucru apreciindu-se comparativ cu aspectul rinichiului drept, cu care se află în vecinătate; există o atenuare (umbră) posterioară datorită absorbţiei parţiale a ultrasunetelor de către ţesutul gras și pot să apară zone de «cruţare», neîncărcate cu grăsime“. Ecografic, steatoza hepatică poate fi clasificată în: ușoară, moderată sau severă, cu menţiunea că acurateţea ecografiei în detecţia încărcării cu grăsime a ficatului este mai mică la pacienţii obezi sau cu boală renală.
Dar cum ajungem să facem o ecografie abdominală? Dr. Elena Ciupercă spune că uneori se întâmplă din cauza probelor hepatice modificate la un set de analize de rutină (ALT, AST sau GGT) sau în contextul evaluării persoanelor la risc (pacienţi obezi, diabetici, cu valori crescute ale colesterolului și/sau trigliceridelor în sânge); adesea însă se descoperă întâmplător la o ecografie realizată din motive nelegate de ficat.
Odată stabilit diagnosticul de steatoză hepatică, pacientul trebuie evaluat pentru a vedea dacă are risc de progresie a bolii de ficat, avertizează medicul. „Două trăsături se asociază cu riscul de progresie, și anume inflamaţia ficatului și fibroza avansată, standardul de aur în diagnostic fiind biopsia hepatică. Având în vedere numărul mare de persoane cu această afecţiune, nu se poate aplica însă în practică; în plus, trebuie luate în considerare și alte elemente – costul, invazivitatea, acceptabilitatea și variabilitatea probelor. De aceea, în ultimii ani se încearcă dezvoltarea de alternative non-invazive pentru detecţia inflamaţiei și a fibrozei hepatice. În practica
de zi cu zi folosim ca indicii ale inflamaţiei creșterea probelor hepatice (TGP, TGO) sau un test de sânge – NashTest. Dar pentru evidenţierea fibrozei avansate avem mai multe posibilităţi ce permit selectarea pacienților cu risc crescut: indicatori biologici care includ teste de sânge și parametri clinici – patentaţi (ex. Fibrotest) sau nepatentaţi (FIB-4, NAFLD fibrosis score), precum și evaluarea rigidităţii hepatice prin elastografie (care se poate realiza fie prin ecografie, fie prin rezonanţă magnetică)“.
În faza de debut a bolii, simptomele sunt minore și nespecifice. Printre manifestările ficatului gras se numără tulburările de tranzit intestinal, starea de oboseală accentuată, creșterea sau scăderea în greutate etc. În fazele mai avansate, ficatul bolnav are simptome mai evidente, precum icter (o îngălbenire a pielii sau a albului ochilor din cauza unui exces de bilirubină, un pigment gălbui), edeme sau ascită (acumularea de lichid în cavitatea peritoneală). De asemenea, pot apărea tulburări de memorie și dificultăţi de concentrare. La examenul fizic, medicul poate sesiza o hepatomegalie (mărirea în dimensiuni a ficatului), iar în cazuri mai avansate, cum este ciroza, apare și splenomegalia (mărirea în volum a splinei).
Risc de complicaţii severe
Dr. Ciupercă susţine că ficatul gras non-alcoolic este de cele mai multe ori o afecţiune ușoară, fără consecinţe hepatice semnificative; totuși, 20-30% din persoanele cu acest diagnostic dezvoltă o boală hepatică progresivă, iar 10-20% ajung la ciroză hepatică, cu riscurile și complicaţiile sale. De asemenea, riscul de cancer hepatic este crescut la persoanele cu ficat gras, în special la cei cu ciroză hepatică (4/5 cazuri); una din cinci persoane cu cancer hepatic dezvoltat în acest context nu are însă ciroză hepatică; cu alte cuvinte, cancerul hepatic poate apărea pe un ficat gras chiar înainte de a fi sever afectat pe parcursul progresiei bolii. „Având în vedere aceste complicaţii, este important să selectăm pacienţii cu risc de progresie spre boala hepatică avansată. Forma activă a acestei afecţiuni se numește stetohepatită non-alcoolică și asociază o inflamaţie a celulelor hepatice; în această situaţie există o progresie mai rapidă către fibroza hepatică“, avertizează specialistul.
Regim alimentar strict
Medicii spun că, în general, după trei luni de regim alimentar echilibrat, combinat cu o medicație hepatoprotectoare, formele ușoare și moderate de steatoză se recuperează treptat. Tratamentul se bazează în primul rând pe respectarea unui regim igieno-dietetic, ce constă în reducerea sau menţinerea greutăţii corporale la valori aproape de normal, menţinerea trigliceridelor, colesterolului și glicemiei în limite normale, exerciţii fizice regulate, respectarea orelor de odihnă și somn, evitarea stresului, schimbarea regimului alimentar etc. Sunt recomandate reducerea consumului de medicamente și cure cu antioxidanţi (vitamina C sau E), care să ajute ficatul gras să se cureţe de toxine, și plante medicinale cu rol de protecţie hepatică. Printre alimentele permise se numără cerealele integrale, legumele, fructele, leguminoasele, lactatele degresate, ouăle de prepeliţă, carnea slabă de pui și vită, somon și macrou. Leguminoasele și cerealele integrale, de exemplu, conţin fibre care ajută organismul să elimine rapid grăsimile nesănătoase, în timp ce peștele este bogat în acizi grași esenţiali Omega 3 și Omega 6, care reduc nivelul de colesterol și scad numărul trigliceridelor din sânge.