ÎN GRECIA REVINE

la pu­te­re o di­nas­tie con­ser­va­toa­re

Romania Libera - - Op&ed - MA­RI­US GHILEZAN

Ale­ge­ri­le de du­mi­ni­că au con­sem­nat eșe­cul pre­vi­zi­bil al aven­tu­rii par­ti­du­lui pro­gre­sist al lui Tsi­pras ca­re, du­pă pa­tru ani, deși nu a reușit să-și înde­pli­neas­că pro­mi­si­u­ni­le, a sal­vat ța­ra de la fa­li­ment. A tăiat sa­la­ri­i­le, a re­dus pen­si­i­le și nu a reușit să con­vin­gă Occi­den­tul cu pla­nul său de re­dre­sa­re eco­no­mi­că du­pă de­zas­trul din 2014.

În lo­cul său, la pu­te­re vi­ne Ky­ria­kos Mit­so­ta­kis (foto), des­cen­den­tul unei fa­mi­lii ce­le­bre de po­li­ti­ci­eni greci. Ta­tăl său, Kon­stan­ti­nos Mit­so­ta­kis, a fost prim-mi­nis­tru între anii 1990-1993, iar so­ra sa, Do­ra Ba­koyan­nis, mi­nis­tru de Exter­ne și pri­mar al Ate­nei. No­ul pri­mar al ca­pi­ta­lei ele­ne, Cos­tas Ba­koyan­nis, ales lu­na tre­cu­tă, es­te ne­po­tul său.

Ast­fel, No­ua De­mo­crație (Nea De­mok­ra­tia), par­tid po­li­tic con­ser­va­tor, revine în fo­rță la pu­te­re în Grecia, pe un vot ma­siv.

Si­gur că, la ei, ne­po­tis­mul e un avan­taj. Nu ca la noi, o ța­ră su­fo­ca­tă de lup­ta an­ti­co­ru­pție. Grecia a fost pri­vi­le­gia­tă prin tra­ta­tul se­cret de la Yal­ta, în ca­re Sta­lin a ofe­rit, în schim­bul Ro­mâni­ei, ța­ra din su­dul Bal­ca­ni­lor lui Chur­chill, ca re­com­pen­să. Po­po­rul elen nu a ști­ut ce

să fa­că ani de zi­le cu li­ber­ta­tea.

Mai mul­te jun­te mi­li­ta­re s-au suc­ce­dat la pu­te­re du­pă ce co­mu­niștii greci s-au fra­cți­o­nat. Ța­ra a fost con­du­să mu­lți ani de re­gi­mul ge­ne­ra­li­lor, ca­re a să­ră­cit o ța­ră bo­ga­tă. In­sta­bi­li­ta­tea politică și cea eco­no­mi­că au izo­lat ța­ra.

Între anii 1967-1973 po­pu­lația a emi­grat, in­clu­siv în Ro­mânia. Du­pă re­vol­te­le stu­de­nțești din 1973, când ge­ne­ra­lii au tri­mis 5.000 de po­lițiști și mi­li­tari pen­tru re­pri­ma­rea pro­tes­te­lor li­be­re, s-a si­mțit ne­voia înfi­i­nță­rii unui par­tid nați­o­na­list. În re­pli­că, a apă­rut Mișca­rea So­cia­lis­tă Pan­hel­le­ni­că.

No­ua de­mo­crație a fost înfi­i­nța­tă în 1974 de că­tre Kon­stan­ti­nos Ka­ra­man­lis, ca­re a con­dus tran­ziția ță­rii de la dic­ta­tu­ra mi­li­ta­ră la de­mo­crație. În ge­ne­ral, a su­sți­nut o li­be­ra­li­za­re eco­no­mi­că mai ra­di­ca­lă, in­clu­siv pri­va­ti­za­rea și im­po­zi­te­le mai mici, fi­ind un su­sți­nă­tor pu­ter­nic al in­te­gră­rii în Co­mu­ni­ta­tea Eu­ro­pe­a­nă, ac­tua­la UE.

No­ua De­mo­crație s-a bă­tut cu Mișca­rea So­cia­lis­tă Pan­hel­le­ni­că pen­tru gu­ver­na­re.

No­ua De­mo­crație își are ră­dă­ci­ni­le în Par­ti­dul Po­pu­lar (Lai­kon Kom­ma), fon­dat la înce­pu­tul se­co­lu­lui XX. Pre­de­ce­so­rul său di­rect a fost Uni­u­nea Nați­o­na­lă Ra­di­ca­lă (ERE), for­mați­u­ne înfi­i­nța­tă în 1955, când Ka­ra­man­lis a de­venit prim-mi­nis­tru, dar a fost des­fi­i­nța­tă în 1967, când mi­li­ta­rii au venit la pu­te­re și au des­fi­i­nțat Par­la­men­tul și par­ti­de­le po­li­ti­ce.

Din punct de ve­de­re is­to­ric, con­ser­va­to­rii din Grecia au fost pu­ter­nici su­sți­nă­tori ai mo­nar­hi­ei con­sti­tuți­o­na­le, dar când au or­ga­ni­zat re­fe­ren­du­mul,

în 1974, li­de­rii par­ti­du­lui No­ua De­mo­crație au re­fu­zat să su­sți­nă re­veni­rea re­ge­lui Con­stan­tin al II-lea, ve­rișor cu Re­ge­le Mi­hai. S-au fo­lo­sit po­li­tic de sen­ti­men­te­le mo­nar­hi­ce ale ale­gă­to­ri­lor.

Res­tau­rația a fost res­pin­să de­ci­siv de că­tre ce­tățe­nii greci, in­flue­nțați de ae­rul schim­bă­ri­lor.

Mai mult, li­de­rul Ka­ra­man­lis a întă­rit pre­ro­ga­ti­ve­le pre­zi­de­nția­le. Re­ge­lui i s-a re­fu­zat drep­tul de a se întoar­ce în ța­ră.

Par­ti­de­le po­li­ti­ce gre­cești au fost, în mod tra­diți­o­nal, con­du­se de li­deri ca­ris­ma­tici, iar No­ua De­mo­crație nu a fost o ex­ce­pție. Par­ti­dul con­ser­va­tor din Grecia s-a im­pli­cat în do­uă pe­ri­oa­de suc­ce­si­ve la con­du­ce­rea ță­rii.

Do­uă fa­mi­lii dom­ni­toa­re au con­dus par­ti­dul: Ka­ra­man­lis și Mit­so­ta­kis, în pe­ri­oa­de di­fe­ri­te.

De la bun înce­put, No­ua De­mo­crație era do­mi­na­tă de Ka­ra­man­lis, a că­rui fi­gu­ră em­ble­ma­ti­că tro­na asu­pra struc­tu­ri­lor par­ti­du­lui, fi­ind ales în 1980 preșe­din­te al ță­rii. Imen­sa pri­ză la pu­blic a lui Ka­ra­man­lis, pro­mi­si­u­ni­le sa­le de re­for­me, tre­ce­rea fă­ră șo­curi de la dic­ta­tu­ra mi­li­ta­ră la res­tau­ra­rea de­mo­crați­ei au aju­tat No­ua De­mo­crație să câști­ge ma­jo­ri­ta­tea vo­tu­ri­lor și aproa­pe trei sfer­turi din nu­mă­rul lo­cu­ri­lor par­la­men­ta­re din noi­em­brie 1974, la pri­me­le ale­geri de du­pă lo­vi­tu­ri­le de stat suc­ce­si­ve.

În 1975, No­ua De­mo­crație și-a fo­lo­sit ma­jo­ri­ta­tea ma­si­vă în Par­la­ment pen­tru a re­vi­zui Con­sti­tuția, ca­re a întă­rit pu­te­ri­le preșe­din­te­lui.

Ale­ge­ri­le din 1977, dar și încer­că­ri­le de a con­feri for­mați­u­nii No­ua De­mo­crație o ba­ză ide­o­lo­gi­că mai so­li­dă

au avut un suc­ces li­mi­tat. Pro­gra­mul „li­be­ra­lis­mul ra­di­cal“nu a avut pri­ză și n-a fost înțe­les pe sca­ră lar­gă.

Sub con­du­ce­rea lui Ka­ra­man­lis, par­ti­dul a fost pu­ter­nic în fa­voa­rea in­tră­rii Gre­ci­ei în Co­mu­ni­ta­tea Eco­no­mi­că Eu­ro­pe­a­nă (re­de­nu­mi­tă Co­mu­ni­ta­tea Eu­ro­pe­a­nă în 1993 și încor­po­ra­tă în Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă) și s-a an­ga­jat să ade­re la Orga­ni­zația Tra­ta­tu­lui Atlan­ti­cu­lui de Nord, ori­en­tând ța­ra spre Vest.

Când Ka­ra­man­lis a ajuns preșe­din­te, li­de­rul ca­re l-a suc­ce­dat, Ge­or­gi­os Ral­lis, a fă­cut o fi­gu­ră ane­mi­că. În 1981, No­ua De­mo­crație a fost înlă­tu­ra­tă de la gu­ver­na­re de că­tre PASOK și a ră­mas în afa­ra sfe­re­lor pu­te­rii pen­tru res­tul de­ce­ni­u­lui.

În 1989, No­ua De­mo­crație a re­câști­gat ca­pi­ta­lul elec­to­ral pi­er­dut. În anul ur­mă­tor, a câști­gat o ma­jo­ri­ta­te par­la­men­ta­ră de­pli­nă, iar li­de­rul său, Kon­stan­ti­nos Mit­so­ta­kis, a de­venit prim-mi­nis­tru. În ur­ma înfrânge­ri­lor elec­to­ra­le din 1993 și 1996, No­ua De­mo­crație a re­venit la di­nas­tia Ka­ra­man­lis, li­de­rul par­ti­du­lui ajun­gând Kos­tas Ka­ra­man­lis (ne­po­tul fon­da­to­ru­lui par­ti­du­lui, Kon­stan­ti­nos Ka­ra­man­lis). Cu toa­tă schim­ba­rea la față, în 2000, No­ua De­mo­crație a pi­er­dut în fa­voa­rea PASOK, ca­re, deși n-avea mari pro­gra­me pen­tru economie, a fost răs­plă­ti­tă de că­tre ale­gă­tori pen­tru suc­ce­se­le sa­le în afa­ce­ri­le exter­ne (în spe­cial po­li­ti­ca sa față de UE și NATO și încer­ca­rea de a îmbu­nă­tăți re­lați­i­le cu Tur­cia).

În ale­ge­ri­le din 2004, No­ua De­mo­crație a câști­gat o ma­jo­ri­ta­te cla­ră în Par­la­ment, iar Kos­tas Ka­ra­man­lis a de­venit prim-mi­nis­tru. Po­pu­la­ri­ta­tea par­ti­du­lui – aju­ta­tă de un pro­gram de re­for­mă

ce a îmbu­nă­tățit eco­no­mia – a fost grav lo­vi­tă în au­gust 2007, când Gu­ver­nul Ka­ra­man­lis a fost as­pru cri­ti­cat pen­tru eșe­cul ad­mi­nis­tra­tiv de la in­cen­di­ul de­vas­ta­tor ce a cu­prins ma­jo­ri­ta­tea pă­du­ri­lor. În ale­ge­ri­le ge­ne­ra­le din lu­na ur­mă­toa­re, No­ua De­mo­crație a pi­er­dut lo­curi par­la­men­ta­re, dar a reușit să deți­nă o ma­jo­ri­ta­te sim­plă în Par­la­ment. No­ul Ka­ra­man­lis a încer­cat ne­go­ci­eri pen­tru for­ma­rea unei noi ma­jo­ri­tăți. Fă­ră suc­ces. O proas­tă or­ga­ni­za­re a ale­ge­ri­lor an­ti­ci­pa­te, o slă­bi­re a eco­no­mi­ei, de­ru­ta ad­mi­nis­tra­ti­vă au dus la cel mai slab scor elec­to­ral pen­tru No­ua De­mo­crație. Fi­rește, Ka­ra­man­lis-ne­po­tul a de­mi­si­o­nat prompt din fun­cția de preșe­din­te al par­ti­du­lui.

În con­tex­tul cri­zei fi­nan­cia­re și eco­no­mi­ce, No­ua De­mo­crație s-a reîntors la pu­te­re, într-un gu­vern de „uni­u­ne nați­o­na­lă“, în noi­em­brie 2011. Du­pă un an de aus­te­ri­ta­te, par­ti­dul nu a mai obți­nut de­cât 19% din vo­turi. Gu­ver­nul nu s-a pu­tut for­ma. Au avut loc noi ale­geri, în lu­na iu­nie a ace­lu­iași an. A fost mo­men­tul când a apă­rut „sal­va­toa­rea“Sy­ri­za.

Li­de­rul Par­ti­du­lui con­ser­va­tor, Anto­nis Sa­ma­ras, a de­venit apoi prim-mi­nis­tru în frun­tea unui gu­vern de coa­liție ca­re a in­clus PASOK și Par­ti­dul Stângii De­mo­cra­ti­ce – Sy­ri­za. Du­pă ce Sa­ma­ras nu a reușit să obți­nă su­fi­ci­ent spri­jin în Par­la­ment pen­tru can­di­da­tul său la preșe­di­nție în de­cem­brie 2014, Par­la­men­tul a fost di­zol­vat. Ale­ge­ri­le par­la­men­ta­re an­ti­ci­pa­te, or­ga­ni­za­te în ia­nua­rie 2015, au fost câști­ga­te de Sy­ri­za (No­ua De­mo­crație a ter­mi­nat pe lo­cul al doi­lea), ca­re a pre­luat pu­te­rea într-o coa­liție cu gre­cii in­de­pen­de­nți.

În pa­tru ani, Sy­ri­za, deși a sal­vat Grecia de la fa­li­ment, a pi­er­dut încre­de­rea ale­gă­to­ri­lor.

Din 2016, Ky­ria­kos Mit­so­ta­kis, fi­ul ce­le­bru­lui fost prim-mi­nis­tru, a de­venit preșe­din­te­le par­ti­du­lui No­ua De­mo­crație. În anii când ta­tăl său gu­ver­na ța­ra, a stu­diat la Har­vard și la Stan­ford. A lu­crat apoi la Cha­se Bank și ul­te­ri­or s-a întors în ța­ră pen­tru a lu­cra la una din­tre com­pa­ni­i­le in­ter­nați­o­na­le de au­dit fi­nan­ciar.

În 2007 a fost im­pli­cat într-un scan­dal de șpa­gă cu Si­e­mens. Evi­dent că nu a pățit ni­mic. A de­venit ul­te­ri­or mi­nis­tru în gu­ver­nul de scur­tă du­ra­tă al lui Sa­ma­ras și a de­venit preșe­din­te­le par­ti­du­lui.

Grecia se reîntoar­ce la va­lo­ri­le și tra­diți­i­le nați­o­na­le prin vic­to­ria Noii De­mo­crații, mem­bră a Par­ti­du­lui Po­pu­lar Eu­ro­pe­an.

FOTO AGERPRES

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.