SUNTEM SAU NU SINCERI CÂND APELĂM LA PSIHOLOG?

Complianţa terapeutică reprezintă acordul, aderarea sau conformarea comportamentală a clientului (modul în care respectă indicaţiile de modificare a stilului de viaţă) la mijloacele terapeutice recomandate de terapeut.

Aceste schimbări sunt necesare ameliorării stării de sănătate: tratament medicamentos și/sau nemedicamentos - fizioterapie, consiliere psihologică, un nou stil de viață, comportament alimentar, mod de gândire, controlul gândurilor și emoțiilor, autosugestie și dialog interior, petrecerea timpului liber. În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, complianța reprezintă un ansamblu comportamental complex, influențat semnificativ de: statutul socio-economic al pacientului,abilitățile personalului terapeutic și organizarea sistemului terapeutic/de schimbare.“Complianța reprezintă un factor deosebit de important în succesul terapeutic. Lipsa complianței este cauza numărul 1 de eșec terapeutic în lume! Nedepistată, lipsa de complianță creează dubii privind eficiența terapeutică și generează proceduri inutile de diagnostic și schimbări dese sau radicale de intervenție (tehnici, metode),

1. Cauze de ordin funcțional - prezența barierelor fizice și psihice

2. Negarea problemelor emoționale, de relaționare, de sănătate ș.a. 3.Teama de manipulare

4.Teama de efectele secundare ale schimbării 5. Neîncrederea în abordarea respectivă sau în terapeut

6. O relație nesatisfăcătoare cu terapeutul 7. Experiențe anterioare în care rezultatele intervenției au fost sub nivelul așteptării pacientului.

8.Dificultate în acceptarea unui “diagnostic” sau a indicațiilor terapeutice (“temele pentru acasă”)

9. Nu au înțeles importanța respectării indicațiilor terapeutice

10. Nu au înțeles indicațiile terapeutice acestea sunt formulate peste nivelul lor de educație

11. Vostul ghidajului/intervenției terapeutice.