Coliziunea Iohannis-Orban

În aceste condiții, Klaus Iohannis a dormit liniștit. Până de curând. Alegerile europarlamentare și referendumul i-au adus o victorie, dar și o neașteptată durere de cap. Efectul referendumului, pe care el l-a propus ca președinte, pentru care el a riscat și al cărui merit și-l poate asuma liniștit, la fel cum i-ar fi fost atribuit și eșecul, a fost anulat de scorul USR-PLUS. Acest scor a impus un nou tandem. Mai puternic. Mai echilibrat. Mai greu de atacat. Tandemul Barna-Cioloș. Unul, probabil primul, pe post de președinte. Celălalt, probabil al doilea, pentru poziția de prim-ministru. Și dintr-o dată întreaga geometrie a prezidențialelor, și așa variabilă, s-a răsturnat. În realitate, Klaus Iohannis, acum, după ce s-a clarificat și faptul că nu va merge la Consiliul European, descoperă că nu mai are cu cine face tandem. Cu Ludovic Orban? Este exclus. Pentru că Orban, având un sfert din scorul partidului, demonstrează că nu este agreat decât de o pătrime din electoratul PNL. Deci tandemul ar fi nefericit. Șchiop. Iar Klaus Iohannis ar ieși dezavantajat din această competiție. În mod paradoxal, s-a trezit în această situație după ce, cu ajutorul unei Justiții captive încă și al STS, instituție militarizată care numără voturile, a reușit să pună pentru moment în genunchi PSD, cel mai mare partid politic din România, și să-l arunce după gratii pe principalul său rival.