GRECIA, LA DOAR O ORĂ DE BU­CU­REȘTI. SOLUŢIE PEN­TRU BUZUNARE SUBŢIRI

Romania Libera - - Foto-interviu - ser­ban.buj­[email protected]­ma­nia­li­be­ra.ro

La nici 60 km de Bu­cu­rești, lângă Du­nă­re, la um­bra dea­să a unor co­paci se­cu­lari, ori­ci­ne poa­te pe­tre­ce câte­va ore într-un spa­ţiu ca­re te va du­ce cu gândul la pei­sa­je­le Gre­ci­ei. De alt­fel, gre­cii au­ten­tici nu lip­sesc de aco­lo, așa cum nu lip­sesc nici ve­de­te ale mu­zi­cii sau ale sce­nei din Ro­mânia.

La puțin pes­te 60 de ki­lo­me­tri de Bu­cu­rești,sau o oră de mers cu mași­na pe unul din­tre puți­ne­le dru­muri din Ro­mânia un­de nu stai în co­loa­nă,deși tra­fi­cul es­te in­tens,se întin­de orașul de fron­ti­e­ră Gi­ur­giu,lo­cul un­de Mir­cea cel Bă­trân și-a clă­dit una din­tre ce­le mai im­por­tan­te ce­tăți ale sa­le. Din ce­ta­te au mai ră­mas, astă­zi, doar câte­va pi­e­tre, la fel cum din între­a­ga in­dus­trie con­stru­i­tă aco­lo de co­mu­niști au mai ră­mas câte­va ur­me de fia­re ve­chi și că­ră­mi­zi, din­tre ce­le ca­re nu au fost fu­ra­te și fo­lo­si­te pen­tru con­stru­cția de vi­le sau fa­brici noi din alte orașe. În vre­mu­ri­le de glo­rie, ce­le trei plat­for­me ale com­bi­na­tu­lui chi­mic, Șan­ti­e­rul Na­val și fa­bri­ca de con­fe­cții „Du­nă­re­a­na” adu­nau spre 10.000 de an­ga­jați, mai mult de­cât lu­cre­a­ză acum în între­gul oraș.Ambe­le ci­ne­ma­to­gra­fe au fost închi­se în ur­mă cu mu­lți ani, iar Te­a­trul Va­lah, ri­di­cat re­cent din ce­nușă de o echi­pă de ac­tori și re­gi­zori ti­neri, ră­mâne unul din­tre puți­ne­le lo­curi un­de gi­ur­gi­u­venii pot ieși din ti­pa­rul bâlci­u­ri­lor, gră­ta­re­lor și săr­bă­to­ri­lor cu mici, be­re și ma­ne­le or­ga­ni­za­te de au­to­ri­tăți.

Ca la Zor­ba aca­să

Un ast­fel de loc es­te și res­tau­ran­tul Ta­ver­na la Gre­cu,du­pă cum ne po­ves­tește pa­tro­nul lo­cu­lui. În apro­pi­e­re de clă­di­rea Te­a­tru­lui Va­lah,lângă Tri­bu­nal,pe stra­da Ni­co­lae Bă­lă­nes­cu,ce du­ce că­tre Piața Cen­tra­lă,un grec a de­cis să fa­că ce­va “alt­fel”: un res­tau­rant un­de se ser­vește nu doar mânca­re bu­nă,ci și mu­zi­că ade­vă­ra­tă și co­me­die de ca­li­ta­te. În in­te­ri­o­rul unei ca­se ve­chi, con­stru­i­tă în sti­lul spe­ci­fic al ne­gus­to­ri­lor din pe­ri­oa­da in­ter­be­li­că, a des­chis un res­tau­rant.În timp, res­tau­ran­tul s-a ex­tins și într-un corp nou și într-o te­ra­să al că­rei spațiu aproa­pe că s-a tri­plat,anul tre­cut. Me­ni­ul es­te,spu­ne pa­tro­nul,de de­par­te cel mai va­riat din Gi­ur­giu și cu­prin­de de la fruc­te de ma­re,pește din Me­di­te­ra­na, ce­le­bre­le to­că­nițe sa­ga­na­ki sau nu mai puțin cu­nos­cu­te­le le­gu­me la cup­tor cu brânză Fe­ta până la pro­du­se tra­diți­o­na­le ro­mânești sau fe­luri ra­fi­na­te din car­ne de vi­tă sau fi­cat. Kon­stan­ti­nos Pa­pa­do­po­u­los, “Gre­cu’” așa cum îl cu­noaște toa­tă lu­mea,se lau­dă că ni­meni din oraș nu a avut și nu are bu­că­tari ca ai lui.“CV-ul îi re­co­man­dă!”, in­sis­tă el.Sunt oa­meni ca­re au gă­tit în res­tau­ran­te din Grecia,Ita­lia sau Spa­nia.„Am încer­cat me­reu să ofer ce­va spe­cial.Nu doar cla­si­ca ce­a­fă de porc cu sa­la­tă de var­ză sau mi­ti­tei. Nu doar mu­zi­ca de pe­tre­ce­re pu­să de pe cal­cu­la­tor.Am adus fruc­te­le de ma­re în Gi­ur­giu atunci când ni­meni nu ofe­rea așa ce­va în oraș.Am adus pește­le de Me­di­te­ra­na și pre­pa­ra­te­le spe­ci­fi­ce gre­cești atunci când gi­ur­gi­u­venii pu­te­au ve­dea așa ce­va doar în con­ce­diu.Am adus tru­pe și ar­tiști pe ca­re oa­me­nii de aici nu i-ar fi pu­tut ve­dea alt­fel.E greu să schim­bi obi­cei­u­ri­le lo­cu­lui și nici nu îmi pro­pun asta,dar mă bu­cur că,du­pă ani,lu­mea înce­pe să apre­ci­e­ze și tru­pe­le ca­re cântă altce­va de­cât mu­zi­că de pe­tre­ce­re și mânca­rea pe ca­re nu o poți fa­ce,la gră­tar,la ti­ne în cur­te”,ne spu­ne mândru Kos­ta Gre­cu,în cea mai cu­ra­tă lim­bă ro­mână.

Spe­cia­lă es­te și te­ra­sa res­tau­ran­tu­lui, de­co­ra­tă în stil me­di­te­ra­ne­e­an și afla­tă la um­bra grea a unor co­paci mai ve­chi de­cât blo­cu­ri­le fos­tu­lui oraș in­dus­trial. Gi­ur­gi­u­venii “iau cu asalt” te­ra­sa și,în se­zo­nul re­ce, res­tau­ran­tul, iar afa­ce­rea a înce­put să me­ar­gă cu ade­vă­rat bi­ne,mai ales în ul­ti­mii doi ani.Oa­me­nii din Gi­ur­giu nu sunt însă sin­gu­ra țin­tă pen­tru Ta­ver­na la Gre­cu, pen­tru că Gi­ur­giu es­te tran­zi­tat, mai ales va­ra, de zeci de mii de ro­mâni ca­re ple­a­că să își fa­că con­ce­di­i­le în Bul­ga­ria, Grecia sau Tur­cia. Un po­pas la um­bră ca­re să îi in­tro­du­că în at­mos­fe­ra de con­ce­diu, înain­te de a ieși din ța­ră,es­te ori­când bi­ne­venit,cre­de pa­tro­nul res­tau­ran­tu­lui.

Di­re­cția 5 es­te o pre­ze­nță frec­ven­tă în “mi­ca Gre­cie”, de lângă Bu­cu­rești.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.