MARIUS GHILEZAN

Pe partitura GRECO dansează lupii acoperiți cu blană de oaie.

Raportul GRECO, mult așteptat de către cei care se leagă, precum vrăjitoarele din Evul Mediu de bolul de cristal, toți speriații din sistemul judiciar că vor trebui și ei să dea, la un moment dat, socoteală pentru abuzurile contra magistraților și nu numai, parcă ar fi scris în laboratorul anticorupției din pădure.

De fapt, ce s-a publicat pe site-ul Ministerului Justiției sunt două rapoarte. Unul despre ce a îndeplinit statul român din Raportul din 2015, adică 3 puncte din 13 și patru parțial. Altul este pe placul celor care vor să susțină Justiția în corzile sistemului, și vorbește despre SIIJ, sperietoarea magistraților de rețea.

Dar să revenim la cel din 2015. Și Portugalia s-a confruntat cu o analiză similară. Numai că țara lusitanilor a implementat, din 15, doar o recomandare, și aia parțială.

S-a modificat harta politică a țării? Are Lisabona mai puține puncte pe mapa democrației? O dă cineva afară din Peninsulă? I se îneacă la orizont marea și i se ridică din porturi stridiile pentru a fi servite cu mentă de Bruxelles? Nici gând.

Potrivit site-ului GRECO, structura de combatere a corupției din cadrul Consiliului Europei nu se limitează doar la statele membre ale Consiliului Europei, nicio legătură cu Uniunea Europeană, ci se adresează tuturor țărilor din lume care doresc un organism de monitorizare a standardelor aplicării legilor anticorupție. În prezent sunt 49 de state membre, inclusiv SUA.

Nu s-a auzit încă nimic despre vreo influență în justiția americană sau de lecții pe care le-ar da experții desemnați pentru GRECO președintelui Donald Trump.

Am zis bine, în pagina „despre“a site-ului coe.int se scrie despre GRECO faptul că e un organism de pe lângă Consiliul Europei, înființat în 1999, la care aderă statele care vor să trimită doi reprezentanți, atenție!, și o listă de experți. Niciodată nu ni s-a comunicat componența acestei liste pentru România, asta apropo de transparența decizională care ni se impune. Pentru unii lei, pentru alții zmei.

GRECO definește o procedură de tip master, care poate fi adaptată la diferitele instrumente juridice examinate, mai scrie site-ul de prezentare. Nicio vorbă despre schimbarea instrumentelor. Ion Zubașcu avea o vorbă: „Niciodată instrumentele nu vor domina instrumentiștii“. Numai că în cazul nostru se vrea invers. Un master nu înseamnă un stăpân. Ci mai degrabă, ce știm noi, din cultura academică, un „poster“, adică un șablon, o foaie de bună guvernare în lupta anticorupție care există în orice stat și nimeni nu se isterizează și nu cere desființarea legilor.

Încă nu s-au făcut cozi de președinți de state, nu de comitete de educare prin anticorupție, în față la GRECO, pentru a le solicita experților, mai catolici decât Papa, să-i biciuiască și să-i admonesteze că nu au aplicat recomandările. Din punct de vedere al Dreptului internațional, GRECO e un fel de pastilă contraceptivă cerută de o femeie care nu vrea să rămână însărcinată cu vreun penal. O face cu el, dar nu dorește să rămână borțoasă.

Toate tembeliziunile de sistem au sărit mai sus decât alerta meteo. Zici că s-a produs cutremurul, mai mare decât cel din 1977. Stați calmi, mai răsfirați! Nu e sfârșitul lumii.

Călin Popescu Tăriceanu a spus bine ieri că n-a auzit niciodată de la această instituție vreo îngrijorare legată de protocoale sau de abuzurile contra magistraților.

Dana Gîrbovan, președintele celei mai respectabile uniuni ale judecătorilor, vine cu exemplul Portugaliei, țară în care Ministerul Justiției, fie vorba între noi, are buget de aproape un miliard de euro și doar 30 milioane de euro dedicate pentru serviciul secret. La noi raportul e de 1/2, nu de 1/90, cât la lusitanii perverși, care nu știu decât să ne vândă avioane la mâna a doua, nu le pasă că Securitatea statului e mai presus decât securitatea cetățeanului. GRECO, instituție care n-are un telefon și o secretară care să ne răspundă despre ce au înțeles ei că e rolul SIIJ și să ne dea vreo țară, ca argument, în care ei, cu experții lor necunoscuți, au reușit să răstoarne sistemul legislativ. Dacă n-ar fi existat DNA, nici SIIJ nu era pus în operă. E o lecție simplă din fizică. De la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult.

Raportorii GRECO nu au calificarea să infirme o lege trecută și prin furcile Curții Constituționale.

Răsfoind ultimul raport pentru Polonia, am observat că acolo apare în toată splendoarea întreaga echipă care a lucrat la raport. Aici, în ceea ce ne privește, acoperire totală. Cui îi e frică de lupul de pluș? Să ridice două degete! Și să se treacă pe liste!