Petre Dae a: Nu avem motiv sa oprima exportul animalelor

Anul trecut, KLTT a fost subiectul unui scandal major, adus în atenţia mass-media de către Animals Australia.KLTT are un istoric plin de încălcări ale drepturilor animalelor şi este responsabilă pentru moartea,în timpul transportului naval,a peste un milion de animale. Şi acum, urmează partea unde nu prea înţeleg cum stau lucrurile: australienii,dacă exportă aceste ovine în unele state arabe sau oriunde,pe planeta Marte de exemplu, poartă răspunderea transportului, a aerului condiţionat,muzicii clasice pe care o ascultă ovinele călătorind pe oceanele planetei (de preferinţă fără Paul Hindemith,e prea abstract şi cu disonanţe dodecafonice),nu România.

O companie care lucrează la acest nivel îşi stabileşte singură standardele la care transportă animalele pe vasele operatorului naval, astfel încât acestea să ajungă vii şi nevătămate la destinaţie.Dacă nu se întâmplă acest lucru şi unele mor pe drum,firma transportatoare pierde bani,pentru că beneficiarii plătesc pentru mai puţine capete de ovine.

Ce să facă ANSVSA? Să meargă cu ovinele, pe vas, şi să supravegheze cum sunt transportate acestea? Este absurd. Mai mult, aici, în România,sunt oieri care au investit enorm pentru creşterea acestor animale.Ei trăiesc din asta.Au fost

nevoiți să le asigure animalelor,în timpul creşterii,un anumit regim alimentar,ce presupune o anumită hrană,care costă bani.Lucrurile sunt extrem de serioase şi miza este supravieţuirea oieritului în România.Am stat de vorbă cu mai mulţi lideri ai oierilor,înainte de Paşte,când aceştia au pierdut exporturi masive de ovine în Iordania,în urma anunţatei iniţiative de mutare a Ambasadei României din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim. Oierii fac o afacere,iar ovinele pe care le cresc sunt pentru consum. Este vorba despre o marfă ce trebuie să fie vândută, pentru a aduce profit şi, astfel, a permite începerea unui alt ciclu anual de creştere, cu un puternic specific de branşă şi tradiţii care vin din negura istoriei.

Cristinel Butnariu, de la Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine Giurgiu, mi-a spus că „preţul (n.r. – de pe piaţa internă) este de mizerie. Sunt 40.000 de crescători în toată ţara, care livrează 10 milioane de capete de ovine pe an. Cel puţin trei milioane de miei se vindeau de Paşti.Alte aproximativ trei milioane se spune că se vindeau la export“. În aprilie,din cauza Scandalului Ierusalim,mi-a spus Butnariu,„s-a închis cea mai mare piaţă externă a mieilor pentru România şi,într-o singură zi,a scăzut preţul la kilogramul de miel în viu cu 3 lei, de la 14 la 11 lei“.

Calcule: 3 milioane de miei,la 20 kg,la 3 lei pierdere per kilogram,a însemnat 90 milioane de lei,adică vreo 19 milioane de euro pierdute dintr-o singură vorbă.Era un dezastru să refuzăm acum şi exportul altor 70.000 de ovine pentru că am fi putut să presupunem că ele vor fi supuse de australienii cei sălbatici la rele tratamente, pe vas, în timpul transportului.

Ca să nu mai vorbim că Eurogroup for Animals sunt genul de domni, doamne şi domnişoare onorabile care pot emite astfel de afirmaţii, prezente pe site-ul lor: „We exist because European citizens believe animals deserve a voice“.Acesta este genul de discurs ce a dus la apariţia unor extremişti,în lumea de tip occidental,care se îmbracă în haine din fibre vegetale şi piele ecologică, pentru a salva bietele animalele de la moarte.Neînţelegând că o parte covârşitoare dintre acestea,crescute în sisteme industriale,sunt selectate genetic de om,de milenii, exact pentru a fi consumate. Cum s-ar spune,poate că înţelegem până la urmă dreptul purcelului de a nu fi chinuit atunci când este Ignatul,dar să fim serioşi: este crescut, ca şi oaia, capra, vita, păsăretul de combinat etc.,pentru a fi consumat.

Sunt 40.000 de crescători în toată ţara, care livrează 10 milioane de capete de oi pe an. “