Bacalaureat 2019

Examenul de bacalaureat a fost creat de Napoleon Bonaparte printr-un decret din anul 1801. Practic, Napoleon, pornit pe calea reformelor, a „atacat” și domeniul educației, iar introducerea acestui examen a fost o măsură prin care a reorganizat învățământul.

Modelul francez a fost preluat de statele europene, iar în 1925 a fost introdus și în România. Desigur, condițiile erau altele atunci. Liceele erau puține, iar absolvenții de liceu erau, de asemenea, puțini. Mult timp, acestui examen, greu accesibil, i s-a spus „de maturitate”.

Ce însemna acest examen de bacalaureat? De-a lungul timpului, acest examen a funcționat ca un diferențiator clar în rândul tinerilor, fiind totodată un indicator al direcției de carieră pe care o pot lua aceștia. Mulți nu se înscriau la bacalaureat, iar mulți alții nici nu își puneau problema să urmeze liceul. Stratificarea socială a fost și este normală, iar aceasta pornește de la educație. Societatea are nevoie de avocați, de medici, de ingineri și de profesori, dar are aceeași nevoie de muncitori constructori, de bucătari, de tâmplari sau de muncitori în fabrici. Sau de fermieri. Nu este nicio rușine să nu ai liceul, să fi absolvit o școală de meserii și să muncești în meseria pentru care te-ai pregătit. Orice meserie practicată corect și cu profesionalism te face om întreg!

Perioada comunistă, în care societatea era îndreptată forțat spre un tip de egalitarism stupid, a însemnat organizarea în fiecare liceu a examenului de bacalaureat. Este adevărat,au fost păstrate școlile profesionale, iar acestea erau direct legate de întreprinderile de atunci.

După Revoluția din decembrie 1989, industria românească s-a prăbușit, locurile de muncă au dispărut o dată cu fabricile și uzinele închise definitiv,iar școlile profesionale au intrat în recul.Au apărut în schimb așa-numitele licee tehnologice, iar numărul instituțiilor de învățământ care organizează examene de bacalaureat a crescut. Dar nu a crescut nivelul de cunoștințe al tinerilor, iar examenul de bacalaureat a devenit un obiectiv obligatoriu pentru toți tinerii. Din nefericire, a devenit un obiectiv fals, iar din această perspectivă învățământul preuniversitar are o urgentă nevoie de reinventare. Câțiva pași s-au făcut, o serie de fabrici mari,străine,au organizat școli profesionale pentru a avea resurse calificate în timp, dar încă nu este suficient.