Un cântec vesel să cântăm: Isărescu reloaded!
În mod normal, într-o colonie deţinătorii puterii, care sunt străini, o exercită direct și explicit, asumându-și ei înșiși guvernarea.
În colonia România, deținătorii străini ai puterii, pentru a eluda orice răspundere, nu-și asumă ei înșiși guvernarea, exercitându-și de fapt puterea prin intermediari autohtoni. De aici o serie de complicații, dar și un noian de mascarade politice și instituții inutile (alegeri, partide, Președinție, Parlament, Guvern). Cu cât este mai important domeniul de exercitare a puterii, cu atât trebuie găsit un intermediar
autohton mai devotat și lațul trebuie ținut mai strâns să nu existe cumva rateuri. Și, evident, mascarada este mai mare pentru păstrarea aparențelor! Un asemenea domeniu este cel bancar. În economie este poate primul pe listă. În sistemul bancar matricea colonială este totală și nu se admit fisuri, devieri sau abateri.
Pentru că aparențele democratice sunt menținute și, în octombrie, expiră mandatul de 5 ani al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale zisă a României (parohul oficial al sistemului bancar), s-a pus în mișcare mașinăria alegerii unui nou consiliu pentru alți 5 ani.
Partidele parlamentare,care altfel sunt gata în public și la TV să-și scoată ochii între ele,au negociat,în culise, cu nume concrete pe masă componența noului consiliu. Ba și-au plasat susținerile nominale într-o contestabilă schemă care ținea cont doar de algoritmul derivat din arhitectura Parlamentului potrivit alegerilor din 2016, fără a se ține cont nici măcar moral de configurația rezultând din alegerile europarlamentare din 2019.De fapt,pe deplin realiști,liderii de partide parlamentare n-aveau de ce să se înfrunte,căci tot n-avea nicio importanță.Lista era agreată „afară” și restul era o pură formalitate! Îndeosebi capul de listă era nu doar agreat,ci stabilit „afară”,iar ceilalți reprezentau cantități neglijabile în măsura în care șeful era cine trebuie.Câțiva,eu le zic fără înconjur,naivi – altfel stimabili parlamentari și avocați – au luat în serios procedurile democratice de desemnare și au vehiculat alte nume,nici nu contează care,pentru lista cu pricina. Pe această listă „șeful” avea concurenți sau chiar lipsea,în baza unor contestări de pe vremea fostului PSD,acel PSD-Dragnea, numit „ciuma roșie”. Mai mulți analiști – altfel evaluatori exacți ai scenei politice românești – au atras imediat atenția,fără echivoc,că în domeniu nu-i de joacă! Ne putem permite – în sensul că ni se permite – să ne jucăm cu pietricele în țărână,dar nu să luăm pietricele din țărână și să spargem geamuri cu ele! Sunt lucruri tabu cu care nu se glumește,iar numirea logofătului-șef la BNR este unul din acestea.Și venerabilii analiști aveau perfectă dreptate! Nu ne-au spus însă și de ce! Probabil că au considerat că este atât de clar încât nu mai este nevoie de vreo explicație! Pe principiul din reclama „Prietenii știu de ce!”.Că analiștii aveau dreptate s-a văzut rapid.Conducerea noului PSD – care s-a predat cu arme și bagaje Bruxelles-ului,nefiind de mirare dacă va sprijini indirect și candidatura dlui Iohannis la președinția României – a reiterat ferm susținerea dlui Isărescu pentru un nou mandat de guvernator la BNR,a impus validarea acestuia în comisiile parlamentare de specialitate,a determinat votarea în plen,alături de opoziție,a dlui Isărescu și a echipei sale și – atenție – l-a dat afară din poziția de lider al senatorilor pesediști pe dl Șerban Nicolae, pur și simplu pentru că s-a opus candidaturii dlui Isărescu.Asta pentru ca totul să fie clar! În plen au fost doar 15 voturi negative.