Am ac­cep­tat

ace­ac pro­vo­ca­re si am in­trat in USR

Romania Libera - - Op&ed -

Închei­e­rea spi­ci­u­lui, EU­GEN pu­nând pas­ti­le­le pe ȘERBĂNESCU co­li­vă,dl Bar­na a re­curs încă o da­tă la fe­tișul Ma­trix.„Știți sec­vența ace­ea cu NEO ca­re pri­mește do­uă pas­ti­le.Da­că iei pas­ti­la roșie, te vei întoar­ce la viața ta obișnu­i­tă și vei ve­dea lu­cru­ri­le așa cum le ve­de­ai din­tot­de­au­na. Da­că iei pas­ti­la al­bas­tră,vei ve­dea re­a­li­ta­tea așa cum es­te ea. (De fapt,în film,cu­lo­ri­le erau in­ver­sa­te,dar se ma­ni­pu­le­a­ză ori­ce pen­tru bi­ne­le par­ti­du­lui.La fel a fost și pen­tru mi­ne. Am ac­cep­tat acea pro­vo­ca­re și am in­trat în USR“,a con­chis Bar­na.În ce ne pri­vește,știm doar sec­vența cu NEO-mar­xiștii.Căci gu­ra pă­că­to­su­lui ade­văr grăi­ește. Dar câte ste­le avea cel ca­re i-a pro­pus să in­tre în USR și să-l de­bar­ce pe Ni­cușor Dan, ca­re, pro­ba­bil, nu mai răs­pun­dea la co­men­zi – nu ne spu­ne.

Vi­zi­u­nea nu idi­li­că – ci pas­ti­li­că

– a dlui Bar­na co­nți­ne ea însăși re­me­di­ul ca­re o va neu­tra­li­za. Căci s-ar putea ca mu­lți ro­mâni din

ța­ră și din străi­nă­ta­te, se­duși inițial de dis­cur­sul po­pu­list al si­bia­nu­lui cu ochi vi­oi și mari (dar fă­ră um­bre de eroi le­gen­dari) să înce­a­pă să se sim­tă aban­do­nați de dis­cur­sul Ma­trix al ace­lu­iași, și – oda­tă tre­ziți din nar­co­za sci­en­ce-fic­ti­on cu ca­re le-au îmbârli­gat mi­nți­le emu­lii Ma­cron de Du­nă­re – să ape­le­ze, ca să sca­pe, la fai­moa­sa pas­ti­lă de a do­ua zi... Me­to­da a fun­cți­o­nat și în co­mu­nism (când,vor­ba-ce­ea, era caz de pușcă­rie), de ce n-ar fun­cți­o­na și în de­mo­crație, când se gă­sesc pas­ti­le pe toa­te dru­mu­ri­le!? În schimb, PSD-iștii ca­re au ho­tă­rât să me­ar­gă sin­guri în ale­ge­ri­le pre­zi­de­nția­le nu se mai fac bi­ne cu ni­cio pas­ti­lă. Orbiți de un ego si­nu­ci­gaș, se arun­că cu ca­pul înain­te într-un scru­tin cu fi­nal de tur doi ar­hi­cu­nos­cut: pi­er­de­rea – din nou – a Co­tro­ce­ni­lor. Prac­tic, du­pă Bu­ni­cuța – ca­re, ne amin­tim, lua și ea pas­ti­le (dar al­be) la con­gre­sul de­bar­că­rii din 2005 – cu­cu­ve­le roșii n-au mai apă­rut în prid­vo­rul de pe De­al (deși ce­le mov, sla­vă Dom­nu­lui, n-au lip­sit). Rei­e­se că, in­di­fe­rent de cu­loa­re, cu­cu­ve­aua stă­pânește cu au­to­ri­ta­te ico­no­gra­fia post-de­cem­bris­tă, afir­mându-se ca o fo­rță im­po­si­bil de ig­no­rat. La CEx-ul de lu­nea tre­cu­tă, cul­mea re­zo­luți­ei or­ni­to­lo­gi­ce a fost atin­să când greii par­ti­du­lui i-au fo­rțat (oa­re?) mâna dnei Dăn­ci­lă, ce­rând, nici mai mult, nici mai puțin, ca for­mați­u­ni­le cu ca­re ar putea al­că­tui o alia­nță pe te­ma pre­zi­de­nția­le­lor – ALDE și ProRo­mânia – să fie con­vin­se, ele, să spri­ji­ne can­di­da­tul ce­lor trei tran­da­firi! Așa go­ge­a­mi­te pas­ti­lă nu s-a mai vă­zut.

Me­to­da a fun­cți­o­nat și în co­mu­nism (când, vor­ba-ce­ea, era caz de pușcă­rie), de ce n-ar fun­cți­o­na și în de­mo­crație, când se gă­sesc pas­ti­le pe toa­te dru­mu­ri­le!?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.