Viorica Dăncilă a trimis-o pe Laura Codruţa Kovesi în colţul inculpaţilor
Viorica Dăncilă a tranşat magistral de două ori problemele legate de Justiţie.
Odată, când preşedintele Klaus Iohannis a solicitat Guvernului modificarea sistemului judiciar, că aşa vor poporul şi societatea deschisă GRECO, replicând că va trece la acţiune atunci când în interiorul sistemului judiciar se va găsi un consens, şi a doua oară ieri, când, întrebată de reporterii The Guardian de ce nu o susţine pe Laura Codruţa Kovesi pentru postul de procurorşef al Parchetului European,
i-a lăsat mască: „Ea trebuie să îşi rezolve problemele cu sistemul judiciar înainte de a-și asuma această misiune“. Preşedintele tot o dă înainte cu teza inspirată din 10 august 2018, zi în care era preconizată o lovitură de stat, dejucată de Carmen Dan, atât de hulită astăzi, că politicienii vor să controleze sistemul judiciar, uitând că domnia sa a cerut Consiliului Suprem al Magistraturii, o instituţie de drept constituţional, să se implice în modificările legislative, părând că nu ştie că CSM e independent şi reprezintă pe toţi magistraţii.
Mie îmi place mereu să fac recurs la istorie. Dacă a intrat cineva cu bocancii în independenţa Justiţiei au fost mai întâi sereiştii, prin celebrele protocoale şi oferirea de asistenţă de specialitate pentru urmărirea judecătorilor, iar a doua oară preşedintele Iohannis, când a cerut modificări de legi, în acord cu cererile Pădurii, nu ale magistraţilor.
Sigur că sistemul, după ce şi-a fabricat instituţii pe care nu le poate controla nimeni, şi-a fabricat şi o serie de asociaţii ale procurorilor şi judecătorilor, rămase, din păcate, nereprezentative. O serie de goarne de reţea, care au pus stăpânire pe Secţia de Procurori din CSM, sunt mai vocale doar pentru a da impresia că sunt multe.
Dacă te uiţi în foile lor de parcurs,vei vedea cât de învârtite şi de plimbate prin lume sunt personajele de tip Danileţ, de parcă actul de justiţie se realizează prin simpozioanele de la Stockholm sau Tallin, nu prin birourile lor de acasă, unde stă Codul Penal pe masă cum la ţăranii mei stau sfinţii.
Procurorii din solda Pădurii sunt oameni rezistenţi. Pe ei nu-i întreabă nimeni de ce nu au dosare finalizate, de ce sunt mai mult pe la workshop-uri decât pe terenurile unde se săvârşesc infracţiuni. De partea opusă sunt procurorii oneşti, pe care-i identifici uşor după simplitate şi programul de lucru de acasă, fără a fi mai cunoscuţi de poliţiştii de frontieră decât de judecători.
Aşa-i în viaţă. Unii muncesc fără să tragă o carte câştigătoare, iar alţii merg serviţi în viaţă, pentru că, mai demult sau mai recent, au dat şi ei cu subsemnatul, sub semnătura lor colcăind o lume a întunericului care-i ţine în gheare şi le indică ce să facă şi când să iasă la raport. Viorica Dăncilă a ieşit magnific din cleştele obligativităţii jocului de rol într-un război care nu-i aparţine. Sigur că oneştii din sistemul judiciar, acele fiinţe din tumultul de 4.000, urmărite şi pedepsite pentru că nu s-au închinat, ar putea zice că sunt părăsiţi şi lăsaţi din nou în ghearele ciclonului. .