Chiar acesta să fi fost prețul supraviețuirii guvernării?
Sintetizată în mojarul Oprișan-Bădălău, noua pastilă conține și prostie fudulă, și fanfaronadă de bâlci, și orbire inconștientă, dar și machiavelâc tras de sfori mai de departe, din cine știe ce unitate conspirată. Se vede cu ochiul liber că orice candidat cu sigla PSD în piept – presupunând că reușește să răzbească în turul doi – n-are cum să mai adune alte voturi, pierzând cu brio în final. Chiar acesta să fi fost prețul supraviețuirii guvernării?
Dacă da, atunci PSD-iștii s-ar putea să aibă o surpriză din partea cui se așteptau cel mai puțin. Dl Tăriceanu – candidând el însuși din partea ALDE – nu numai că e imposibil să sprijine alt candidat în turul întâi, dar amenință că va căuta alte alianțe – ceea ce, evident, echivalează cu ruinarea actualei guvernări. A ș a dar, candidat ura separată din partea PSD poate siguranța (temporar) guvernarea față de agresiunile venite din „exterior“, dar o va distruge negreșit din „interior“. Ce va lua pe mere va da pe pere. Și-atunci, la ce bun tot acest patriotism găunos și păgubos de partid? Ce folos să ranforsezi – printr-un candidat propriu – imaginea partidului, dacă ulterior plătești – sigur – prețul ieșirii de la guvernare?! Oameni cu capul pe umeri din PSD – chiar dacă, la rândul lor, animale politice (sau poate tocmai de aceea!) –, gen Gabriela Firea sau Paul Stănescu, cer un candidat comun, fie el și din afara PSD, dar sunt în minoritate. De altfel, nu este întâmplător că Dăncilă și Firea – nutrind și ele, în secret și fără știrea soților, gânduri cotroceniste – sunt la cuțite. E vorba de reafirmarea puterii, argumentul suprem care tranșează orice controversă, chiar și împotriva rațiunii.
Dacă te uiți din avion, apare – destul de ciudat – un déjà vu, o fotografie solarizată a alegerilor tocmai din anul 2000. În negura vremurilor din urmă cu 19 ani, PNL–ul (condus atunci de Ionescu-Quintus,fost informator la Securitate) a ieșit, tam-nesam, din CDR și l-a uns candidat – din întâmplare?! – chiar pe dl Stolojan (cel care ne spusese, cu ani în urmă, ce valoare e Iliescu!). Pe de altă parte, președintele Constantinescu, învins de Securitate, l-a învestit drept candidat, din partea CDR, pe dl Isărescu – meșterul Manole al Monetăriei.
Sintetizată în mojarul Oprișan-Bădălău, noua pastilă conține și prostie fudulă, și fanfaronadă de bâlci, și orbire inconștientă, dar și machiavelâc tras de sfori mai de departe, din cine știe ce unitate conspirată.