Pastila de a doua zi
Nu știm dacă electoratul român se va orienta către un președinte ale cărui opere de căpătâi sunt Game of Thrones, Star Trek și Matrix, dar dacă o va face, atunci acela va fi cu siguranță Dan Barna. Congresul Uniunii Salvați România, ținut deunăzi la Teatrul Național, a debutat nu cu imnul național (cum ar fi fost de așteptat de la o așa denumire apocaliptică și de la așa niște delegați gata să îmbrace cămașa morții), ci cu tema muzicală din Game of Thrones – un serial consumist fantasmagoric-medieval (cu mare priză la un public evazionist,oarecum șters pe creier după atâtea ore de muncă multinațională),având drept temă centrală exercitarea puterii prin violență, de la care probabil se reclamă ideologia partidului salvator.În fapt,atmosfera de la adunare – descrisă de martori neutri – n-a fost de natură să inspire prea multă încredere pentru viitorul acestei țări, dacă va avea ghinionul să încapă iar,ca în anul zero al cioloșiadei,pe mâna neomarxiștilor vopsiți în progresiști,ale căror inspirație de gândire și univers spiritual se opresc la Matrix. Băieții aceștia se simt, se vor, se dau chemați,deși nu i-a chemat nimeni.Lipsa de valori moral-creștine – dar și lipsa de scrupule,subsumată (în mintea lor) nobilului țel de mântuire a națiunii – te izbește la tot pasul în zona USR.Deși la polul opus misticului,pretorienii în cauză au ceva în priviri,în gesturi și în cuvinte din fixitatea mesianică a legionarilor Arhanghelului Mihail, care și ei voiau să salveze România, noroc cu Antonescu că nu i-a lăsat. Ales candidat la prezidențiale, dl Barna se dă mai lebădă decât ceilalți, dar are și el – deja – schelete în dulap, unul fiind chiar dl Nicușor Dan, fondatorul partidului, pe care – sub steagul denunțării hoției – l-a dat în gât, cât ai clipi, ca să-i ia locul. În discursul pe care l-a ținut la Național, rolul călugărului Vasile, introdus, pe vremuri, de Emil Constantinescu, a fost preluat de o ospătăriță de la IKEA, care, recunoscându-l pe Barna în timp ce-i turna orez în farfurie, i-ar fi șoptit, siderată, un singur cuvânt: „Speranța“. (How touching,
dear!) Un călugăr vs o chelneriță la IKEA – distanța dintre cele două simbolistici este cam distanța dintre România tăcută și USR.