Prevenția riscului psihologic, slab reglementată în România
Analizând cazul mediatizat în ultima lună privind adopţia fetiţei Sorina din Baia de Aramă (judeţul Mehedinţi), prof. Eugen Avram, directorul Departamentului de Psihologie din cadrul Universităţii București, atrage atenţia asupra faptului că, în România, actele normative nu includ proceduri ferme privind evaluarea și pregătirea psihologică în vederea adopţiei, dar și pentru etapele ulterioare, atât pentru copil, cât și pentru adulţii implicaţi.
Pe fond, profesorul afirmă că avem o problemă la nivel de sistem: lipsa procedurilor de prevenție a riscului psihologic la nivelul instituțiilor și, generic, la nivelul populației. În cazul adopției, gestiunea deficitară a tranziției poate avea consecințe semnificative pentru copil, dar și pentru familia adoptivă: tulburări de adaptare, tulburări emoționale, tulburări ale capacității de performanță. Specialistul constată că,pe baza analizei normelor de aplicare a Legii 273/2004, privind procedura adopției, evaluarea psihologică se desfășoară în cadrul unui număr insuficient de ore. Totodată, în unele etape ale procesului de adopție nu se menționează ac
tivitatea de monitorizare psihologică și socială a copilului și adulţilor implicați.“Copiii supuși procedurilor de adopție constituie o categorie vulnerabilă care trebuie supravegheată o lungă perioadă de timp înainte și după adopție.Știm în mod real ce se întâmplă cu ei la 5 sau 10 ani de la adopție?”, atrage atenţia psihologul.
Evaluarea şi monitorizarea psihologică, consilierea şi psihoterapia de suport sunt activități ce contribuie la sănătatea psihică a populației.” prof. univ. dr. EUGEN AVRAM