O biată colivă acuzată că ar fi tortul cel scump

Dacă limba română suportă că o idioţenie poate fi perfectă, atunci aprecierea „statul român-stat scump” este o idioţenie perfectă.

Politic, poți acuza o biată colivă că ar fi tortul cel scump, dar economic, este o anomalie! Cel mult, statul român poate fi ticălos, injust, incorect, populat cu corupți și hoți, dar că ar fi scump este imposibil. Cum ar putea fi scump un stat care e ca și dispărut ca pondere în economie și decizie politică?! Este adevărat, apropo de limba română, că scump poate însemna și drag, dar, vai, afirmația la care ne referim că „statul român este un stat scump” nu are deloc o asemenea conotație. Și n-o are nici pe aceea că l-ar fi făcut scump

durerile provocate tocmai de dispariția sa. Iată afirmația: „Problema noastră este dacă nu ne prăbușim sub greutatea unui stat foarte scump și ce se va întâmpla când acest stat extrem de scump nu-și mai asumă nimic. Trebuie să vedem ce se întâmplă cu acest stat și să ne gândim dacă va exista un moment de implozie, de revoluție. Până să avem o revoluție în privința pieței ne paște o revoluție în privința greutății cu care statul apasă pe societate”. Afirmația aparține unuia dintre reprezentanții capitalului autohton, s-ar zice de frunte după cât este de vocal, căci ca greutate în afaceri nu știm cât cântărește.

Citarea domniei sale cu nume și prenume nu are rost pentru că,reprezentând chiar o asociație de oameni de afaceri,poate exprimă opinii împărtășite de colegii săi și poate și de alții. În orice caz, este vorba de cei care aleg să fie mai catolici decât papa în criticarea de zor a statului român,dar nu pentru ceea ce ar trebui într-adevăr criticat,ci doar pentru a face plăcere capitalului străin, care vede în stat singura forță ce i-ar putea încurca treburile și sta în calea mâinii libere dorite.„Solidaritate patronală” din partea autohtonului nostru probabil în ideea că astfel capitalul străin va lăsa să-i cadă de la gură niscai fărâmituri pentru cântăreții cei mai destoinici și dedicați! Stimate dle X,ca om de afaceri ce sunteți, de ce anume vă simțiți apăsat: de costul materiilor prime și materialelor,de costul finanțării,de costul forței de muncă,de costul taxelor la stat?! Ce anume este scump în raport cu ceea ce ar trebui?! Păi, dacă aveți a vă plânge cumva de costul materiilor prime și materialelor sau de costul finanțării, atunci trebuie să vă adresați integral fraților dv privați. Statul român nu mai are aproape nicio legătură cu eventualele dv probleme, căci nu mai are aproape nicio prezență și oricum nicio putere în domeniile respective! Așa i s-a indicat din afară,așa s-a conformat! Ba, fiți atent, nu vă adresați cumva fraților dv români, căci și ei sunt cam în aceeași situație cu statul român,cheia în domeniile cu pricina – adică puterea, decizia și prețurile – aflându-se în mâna capitalului străin,pe care probabil îl venerați și a cărui să-i zicem „colaborare” o căutați!

Vă deranjează costul utilităților?! Tot la ușa capitalului străin trebuie să bateți! Poate cu cei care i se dedică trup și suflet este mai drăguț la preț! Ba,dacă urmăriți cu perseverență colaborarea cu capitalul străin, poate vă deschide o finanțare din străinătate,unde absolut aceleași bănci din România oferă finanțare la costuri de 2-3 ori mai mici!

Să trecem la costul forței de muncă. Probabil vă enervează pretențiile din ultimul timp ale oamenilor la salarii mai mari. Este de înțeles, fiecare patron ar vrea, dacă s-ar putea,să plătească mai nimic pe salarii.Dar criza de forță de muncă din ultimii ani se opune acestei dorințe patronale.Cred că,în asemenea condiții, sunteți vexat de-a binelea de creșterile de salarii la care a procedat la stat guvernul PSD-ALDE,ce dă astfel un exemplu atât de prost salariaților de la privați!