Alegeri fără ieșire cu Mata Hari
Cum a făcut, cum n-a făcut, dna Dăncilă s-a urcat pe catarg, lăsând multă lume, inclusiv pe dl Tăriceanu, cu ochii-n soare.
Cine și-ar fi închipuit, acum șase luni, că, dintr-un colac de salvare transformat în prim-ministru (delegat al celui încă, la acea oră, nelegat), va ajunge chiar căpitanul barcazului?! Față de acest parcurs fulminant, fără turbioane, orb să fii și să nu te întrebi: îi suflă cineva în pânze? Însăși dna Firea – care, de când a cîștigat mandatul, primește numai tălpi din partea partidului - s-a dat acum la o parte, ca
la un semn, lăsându-i calea liberă.
Ca în povestea Cenușăresei, dna Dăncilă pare că a găsit o pereche de conduri de aur, care o înalță în piscul datoriei sale, făcând-o mai stăpână pe ea și pe o limbă română de cea mai politicianistă calitate. Ascultând-o, în conferința de presă, cum își anunța - cu zâmbet de Giocondă care știe mult mai multe decât spune - propria izbândă la nivel de partid, prefigurând-o pe cea la nivel de țară, aproape că te încearcă gândul: nu cumva, în pofida acuzațiilor că ne-am fi îndepărtat de Europa, România copiază noul model al Comisiei Europene, cu președinte tot o femeie?
Deși candidații sunt departe de a fi ogari, există două posibilități care se poate (dintre multele care nu se poate): fie dna Dăncilă este un underdog veritabil, care, alergând pe culoarul candidaturii singulare, nu bănuiește că se sinucide, fie – din contră - este o Mata Hari a politicii românești, care, doar pentru acest moment și pentru această misiune, a luat zisa formă de underdog. Așa cum arată sondajele acum, premierul, în primul tur, fără sprijin ALDE și PRO, se clasează cu brio pe locul trei – ceea ce i-ar atrage, teoretic, debarcarea de la conducerea partidului, după cum singură a fixat responsabilitatea în speță. Și totuși, doamna președinte afișează o siguranță de sine dezarmantă, ca și când, în paralel, vorbește - prin STS – cu stăpânul nu al inelelor, ci al tabletelor, despre care Stalin, la vremea lui, nici habar n-avea că vor fi inventate, problemele numărării voturilor fiind astfel mult simplificate. De altfel, premierul n-a mișcat un deget pentru verificarea corectitudiinii scrutinului din 26 mai și nici nu ne-a explicat fenomenul transhumanței inverse, când atâția baci ungureni s-au trezit mânându-și oile pe la secțiile de votare din Botoșani (14 maghiari înregistrați vs. 926 voturi UDMR), Galați (133 înregistrați vs. 1376 voturi), Dolj (192 înregistrați vs. 1468 voturi) etc.
Pe acest sistem ciudat, nedemontat de guvern, dna Dăncilă prinde sigur turul doi pentru simplul motiv că este neapărat nevoie de ea în turul doi, unde trebuie să devină carne de tun pentru dl Iohannis, așa cum în anul 2000 Vadim a fost carne de tun pentru Iliescu. Inventatorul acestei paradigme împușcă astfel doi iepuri dintr-un foc: Barna scos din ecuație în turul întâi, Iohannis câștigător sigur în turul doi.
Două sunt deosebirile care diferențiază situațiile istorice. Unu - în 2000, nici chiar Iliescu nu era o așa proastă variantă cum este Barna acum, deși e greu să-i departajezi, niciunul neavând niciun Dumnezeu. Și doi, spre deosebire de Vadim - care nu știa ce rol joacă, fiind exploatat, cum se spune, în orb, și care chiar credea, în fanfaronada lui, că pătrunderea în turul doi i se datorează în exclusivitate - dna Dăncilă este în deplină cunoștință de cauză, știe foarte bine legenda, fiind chiar parte a ei.