Epistola unei autostopiste către un tefelist
Hei,tristule! O arzi pe străzile din Bucureşti, între un joint şi un club de fiţe,vărsând o lacrimă de crocodil pentru Alexandra. Tu care,de doi ani de zile,ai apărat procurorii,ai făcut scut pentru oamenii din servicii,te-ai dat de-a dura pentru ei,vii acum să te prefaci că-ţi pasă de noi,fetele de la ţară,trecute prin griji şi nevoi.Cât poţi fi de impertinent!
Ultima oară ai trecut cu bolidul pe lângă mine. Era un BMW mai tare decât al fiului lui Dragnea.Ultimul răcnet al industriei germane.Am văzut doar în filme aşa o limuzină.În zadar ţi-am făcut un semn: „Ia-mă,nene!“.Erai prea în delir cu muzica ce-ţi spărgea până şi vântul din chepeng, de se speriau şi stolurile de ciori.Nu m-ai văzut.Nici nu ţi-a păsat că ardeam în soare. Tu o ardeai ştrengăreşte cu muzica tare. La ce-ţi stătea mintea? Făceai un selfie cu bordul tău pentru a-i arăta fiicei generalului că tu nu respecţi nicio regulă? Că ţi se rupe de poliţişti?
Tu nu ai vise. Universul tău e plin de certitudini.Ai maşină bengoasă,cu două uşi,lipici pentru gagici,fiice de baştani. Obişnuit cu mirosuri de Caron Poivre,nu mai ştii cum e izul de păr spălat cu lavandă şi de rochii ce miros a fân. Ştiu,lumea ta înstelată e paralelă ca statul pe care ţi-l doreşti cu lumea mea. Vreau să trăiesc şi eu ca oamenii. Sau viaţa mea nu contează? Îţi cer să nu te mai iei după fentă.Vino aici,în judeţul meu,fă cunoştinţă cu gaşca lui Ventura! Te bagi la o caterincă – outside the box,cum îţi place ţie să spui,cu băieţii cu şuriurile trase,fără civilii lui tata?
Sau eşti pe felie cu ei? Ştii cum dijmuiesc ei viaţa? Nu se tem de nimic.Au protecţie, cum ai tu la gât legău invizibil.S-au dat demult cu factorul de protecţie numită mafia din servicii.
Totuşi, n-ai vrea să mergi singur pe stradă şi să-ţi facă un necunoscut buzunar la gât, cum se joacă deunăzi unul din clanul lor cu porcul din bătătură!
Ştiu că în mijlocul lor,fără gorile,faci în pantaloni,de nu te mai scoate din mirosuri de hazna niciun Burberry ţinut în torpedou. Eşti tare în mulţimea indignaţilor.Te-am văzut la televizor.Beculeai.Te legănai la proteste cum se leagănă dudul meu în grădină când se suie capra să ia fructe. Ai muls multe pipiţe, dar niciodată vaca. Dar zici că-ţi pasă de Alexandra, nu zău?!