Case de marcat, data warehouse, praf şi căblăraie
Pe 14 aprilie 2018, stăteam de vorbă cu un IT-ist foarte bun, care a gestionat în ultimii 10-15 ani sisteme informatice bancare.
Omul vizitase Centrul Naţional de Informatică de la Ministerul Finanţelor Publice.
Am început să vorbesc despre serverul central (voi reveni asupra acestei chestiuni). IT-istul însă mi-a spus: „Nu este vorba numai despre server. Este vorba despre infrastructură cu storage sharat, flash, nu mai vorbesc despre discuri rotative, şi trebuie
mai multe servere. Mai mult de un rac de servere. Într-o bancă naţională, cu sucursale în toată ţara, ai minimum 14 rac-uri de servere în data center. Pe lângă tranzacţiile propriu-zise ale sistemului, există tot felul de apendice, de genul rapoartelor de sistem, data warehouse. Ai nevoie de back-up, de oameni care să opereze cu datele, ai nevoie de baze de date, care nu pot să fie Microsoft, ci Oracle. Un sistem informatic de magnitudinea asta trebuie, cel puţin, să-l testezi un an, să vezi unde ai bubele… Fiecare om face câte o tranzacţie zilnic. Minimum. Când vor începe să dea românii în serverele acelea cu tranzacţiile, or să crape. Am văzut noi cum funcţionează serviciile. Dacă un serviciu care nu este tranzacţional, cum e cel al cardurilor de sănătate, a crăpat, dar acesta?“
Atrecut mai bine de un an de atunci şi rămâne actual. Este simptomatică reacţia ANAF. Solicitarea mea a fost făcută pe 21 aprilie 2018. Răspunsul primit de la Finanţe a venit pe 27 iunie 2018. Două luni şi o săptămână a durat. Conţinut: „Referitor la stadiul achiziționării echipamentelor necesare pentru primirea, organizarea și procesarea datelor primite de la aparatele de marcat electronice fiscale, în acest moment procedura de achiziție este în curs de derulare. Referitor la arhitectura instituțională pentru primirea informațiilor de la aparatele de marcat electronice fiscale, sistemul informatic utilizat pentru recepționarea datelor este unul de tip central.
În ceea ce privește autorizarea distribuitorilor de aparate de marcat electronice fiscale avizate tehnic, până la data prezentei au fost autorizați 7 operatori economici pentru un număr de 15 modele de aparate de marcat electronice fiscale cu jurnal electronic, iar pentru distribuția și service-ul aparatelor de marcat comercializate a fost autorizată o rețea de unități acreditate, formată din 1.085 unități pentru comercializare și 1.087 unități pentru service.“
Să presupunem că acesta a fost anul în care s-a lucrat intens şi s-au făcut teste, s-a stabilit care e arhitectura instituţională exactă, cum se organizează serverele, cu data warehouse, în Oracle, nu în Microsoft ş.a.m.d.
În pagina de Economie a ziarului din 29 iulie am publicat un articol pe această temă. L-am întrebat pe consultantul fiscal Adrian Benţa (cu care vorbisem şi în aprilie 2018): „Autorităţile ce fac?“. Răspuns: „Dau comunicate“.
Era vorba despre un server central, în Bucureşti, la Centrul Naţional de Informatică (CNI), din Ministerul Finanţelor Publice.Aşa vor sta sau stau deja lucrurile? Răspunsul lui Benţa, ambiguu: „Da, aşa ar trebui, de vreun an şi jumătate este dată ordonanţa“.