la nivelul mentalității

MAI trebuie reformat din temelii

Dacă o femeie, care a avut o relație consensuală, vine și-ți reclamă că nu mai vrea să aibă acea relație, trebuie s-o aperi potrivit plângerii ei, de-asta ești plătit – nu să faci psihanaliza reclamantei.

Ce se vede cu ochiul liber este conduita disperată, îndreptată, pe de o parte, spre limitarea anchetei – cine știe cine se află pe lista contactelor criminalului... – și, pe de alta,spre opacizarea ei.Totul e confidențial. Lucruri noi nu se află de la oficialități,ci de la avocații apărării – care evident că, pentru a se băga în seamă la televizor,„dau din casă“informații ce pot dăuna anchetei. În acest vid de informații, nu e de mirare că presa scrie un vraf de scenarii, intoxicând volens-nolens opinia publică. Lipsa de comunicare din partea autorităților face ca poporul să devină mai nebun decât nebunul. Chiar și dl Cumpănașu – fără a cărui zbatere extraordinară acest caz nu ar fi ajuns la notorietatea de acum – pare că mută accentul critic de pe autoritățile așa-zis tehnice (Poliție, Parchet, STS etc.), care puteau efectiv să împiedice crima, pe autoritățile legislative (parlamentarii locali), demers oarecum platonic întrucât niciunul nu recunoaște vreo legătură nepotrivită – nici usturoi n-au mâncat cu interlopii locali,nici gura nu le miroase. Este evident că, oricâți șefi s-ar schimba, puroiul rămâne, pentru că se află la bază, iar baza și suprastructura nu se dau în gât reciproc. MAI trebuie reformat din temelii la nivelul mentalității.Nici chiar ministrul Fifor – care în aceste 45 de zile de interimat își joacă viitorul politic – nu pare să înțeleagă momentul.Relocarea fostului șef al Poliției – Buda – ca șef al Poliției de Frontieră este rizibilă.Asta e reîmprospătarea care ni s-a promis? La fel, numirile celor doi (Cucoș – la Jandarmeria București, după ce a fost implicat, anul trecut, în evenimentele din

10 august, și Drăgan – purtător de cuvânt MAI, după ce, în aceeași calitate, dar la Poliție, a avut ghinionul de a da explicații privind dezastrul de la Caracal) sunt cel puțin tot atâtea greșeli politice, dacă nu și profesionale. Chiar nu se înțelege că politica se face cu percepții? Chiar nu se mai găseau alte persoane în afară de orice critică și de orice controversă?

La MAI trebuie înființat un fel de batalion de dezintoxicare, în care lucrătorii care își bat joc de cetățeni să fie reeducați, să fie scoși din prejudecățile medievale și aduși în modernitate. Dacă o femeie, care a avut o relație consensuală,vine și-ți reclamă că nu mai vrea să aibă acea relație,trebuie s-o aperi potrivit plângerii ei,de-asta ești plătit – nu să faci psihanaliza reclamantei.Punct. Poate să se răzgândească de 20 de ori și săți ceară ajutorul tot de 20 de ori. De fiecare dată, o aperi la fel. Punct. Asta înseamnă polițist în secolul 21 în Uniunea Europeană. Sunt 50 la sută farse? Ăsta e poporul. La așa popor, așa polițiști. Dacă nu, să mutăm România înapoi în feudalism, de unde, în multe privințe,n-a ieșit încă. Dincolo de orice farsă, ceea ce te izbește la acești indivizi este continua tentativă de minimalizare a plângerii petentului, totala lor detașare de problemele „triviale“ale cetățeanului de rând, de nevoile lui, de apelurile lui de ajutor, inclusiv neglijarea totală a prevenției infracționalității, ca și când sarcina de apărare și protejare a cetățeanului i-ar deranja teribil,le-ar sta ca un ghimpe în coastă,fiind o a șasea roată la căruță printre sarcinile de serviciu (care or fi celelalte??).În realitate este chiar sarcina lor de căpătâi, alfa și omega menirii lor, a rațiunii lor profesionale – dar nu le spune nimeni.

Încliftați în uniforma statului ca într-o gogoașă, ca niște coconi grași și rumeni, trăiți bine, cot la cot cu Bercea-Mondialii locali – după modelul instituit prin 2014, chiar de la Cotroceni, de dl Băsescu –, participanți neobosiți, cu bărbiile unsuroase,la festinuri sardanapanice,care se lasă, la desert, cu diverse „delicatese“, aghezmuite cu manele vulgare (în textul cărora se urinează pe Diasporă, vezi cazul dlui Bădălău), grofii specifici farsei democratice române trăiesc într-o devălmășie continuă cu interlopii locali, la care, la ananghie, apelează să le rezolve problemele de serviciu. Cu toții joacă în alt film decât cel care rulează în țările occidentale, în care structurile omologe n-au ascendența bolșevic-represivă a celor de la noi și nici nu fraternizează programatic cu hoții. Multe sminteli se pot anihila, dar cultura disprețului față de populație în formă continuată nu poate fi nici anihilată, nici extirpată. E chestie de ADN.