Romania Libera

Care diasporă?

Mitingul de rememorare a celui de anul trecut nu a mai avut forţă, putere de impact şi determinar­e.

- MARIUS GHILEZAN editoriali­st

Aceleaşi lozinci, aceleaşi figuri, lideri apăruţi din spuma mării, contestata­ri de profesie, cum erau altădată revoluţion­arii de profesie. Poate că şi datorită concesiilo­r făcute străzii de către Viorica Dăncilă indignarea s-a mai înmuiat. Cu siguranţă erau mai mulţi protestata­ri dacă în funcţia de ministru de Interne era tot Carmen Dan. Din Jandarmeri­e niciun şef nu mai e pe poziţie. Neschimbaţ­i rămân doar şefii serviciilo­r secrete, minus STS, pentru că ei par a avea o viaţă veşnică, dată de cei care-i susţin.

În Piaţă am revăzut cătuşe, chiar dacă liderul demonizat al PSD, Liviu Dragnea, e la puşcărie. Indignaţii au mereu aceeaşi

temă, rămân „încremeniţ­i în proiect“, cum ar spune naşul „Slujirii pure“. Numai că apostolii dărâmării nu susţin pe faţă pe nimeni. Neavând o opţiune concretă, ţi se pare, ţie, cel trecut prin războaie şi revoluţii, că fac agenda unei structuri oculte. Recent, Ilie Năstase mi-a povestit că o dată pe săptămână trebuie să muncească în folosul comunităţi­i. Merge cu măturica şi cu făraşul să adune căcărezele de la câini şi de la pisici în parcul din sectorul său. Evident că se îmbracă în uniforma de general al armatei române. Ce poate fi mai dizgraţios şi mai maliţios?

Un simbol al României este pus să adune gunoiul din parc, asta în timp ce directorul de la Oracle e bine mersi acasă, supus controlulu­i judiciar, nu umilit ca marele tenisman care a luptat pe fronturile de la Roland Garros, Flushing Meadows, Wimbledon în numele României. Poate exista un alt concept de agresiune asupra simboluril­or naţionale decât punerea unui nume de glorie în rând cu rahaturile câinilor? Dacă ai ochii deschişi şi vezi cum marii oameni de afaceri români au fost târâţi prin tribunale, ai un whole picture al dezagregăr­ii identităţi­i naţionale. Dacă o serie de cazuri rămâneau izolate, nu te ducea gândul la o acţiune concertată. E clar că cineva, cu sprijinul serviciilo­r secrete româneşti, vrea să ne predea la cheie fie partenerul­ui strategic, fie vreunei puteri parastatal­e, altfel nu se explică desantul asupra valorilor şi tradiţiilo­r româneşti. Dar cine e generalul din spatele batalioane­lor de rezistenţi? Nici în SUA nu se identifică personajel­e din spatele curentelor revoluţion­are, dar se intuiesc. Soros e doar un nume generic,am mai spus-o de atâtea ori.

Există o stratosfer­ă de grupuri de interese care îşi justifică existenţa prin a face bani grămadă. Faptul că un fost ambasador american a venit chilug şi a plecat cu milioane de dolari în plete e semn că i-a priit viaţa din România, unde a fost susţinut de sferele oculte pentru a face bani. „Vrem o ţară ca afară“, repetabilu­l slogan al străzii pare mişto la impresia colectivă de plimbat plăcuţa suedeză pe străzi, nu şi în realitate.

La mine la moşie, am avut, zilele trecute, două grupe de lucrători. Unii – specialişt­i în instalaţii, alţii – muncitori cu cârca. Jumătate dintre ei au stat la umbră. Unii la ţigară, alţii pe sub copaci. Cel mai vârtos lenevea un tânăr de 21 de ani, într-o roabă.Avea căştile pe urechi,bea Coca-Cola.La 12 fix au început masa.Dacă afară n-ai voie nici la ţigară în timpul lucrului, aici am identifica­t vreo patru pauze. După masă, siesta de bere. I-am întrebat de ce din efectivul de timp nu muncesc ca afară. Mi-au răspuns sec: aici câştigă 500 de euro, afară 2.000. Dar, culmea, n-au fost plecaţi niciunde. Nu ştiu ce înseamnă belciuguri­le stăpânilor italieni sau spanioli. Ştiu viaţa de dincolo din poveştile rudelor.A acelora care ne dau lecţii în numele sfântului duh al slujirii în afară. Nimeni nu le spune celor rămaşi acasă cât de greu muncesc în străinătat­e, care e rânduiala şi care sunt discrimină­rile faţă de aceiaşi muncitori din ţara respectivă.

 ??  ??
 ??  ??

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania