Amnistia fiscală în realitate nu este o amnistie fiscală

3. Bonificaţiile acordate firmelor care îşi plătesc în avans datoriile la Fisc sunt, în context, tot o expresie a unui soi de disperare a Fiscului de a mai aduna nişte sume de bani, cât de mici, din mediul de business, mai repede, dacă e posibil, nu la termen, adică cel târziu pe 31 martie 2020. Sună cam aşa: Măi firme, e vorba despre câţiva firfirei, dar ce-ar fi să ne daţi voi banii ăştia mai repede? Că avem nevoie de ei. O asemenea măsură fiscală a mai fost luată de Guvern în anii 2000-2003, dar în cu totul alt context şi cu alte semnificaţii contextuale.

4.Amnistia fiscală în realitate nu este

o amnistie fiscală (cu care oricum nu sunt deloc de acord), ci un mod de a le spune datornicilor astfel: Mai daţi şi voi la stat o parte din bani, că de restul vă scutim.

Iar aici ajungem iar la rotirea unor bani prin nişte conturi, astfel încât – gândesc strategii Cabinetului Dăncilă – la sfârşitul zilei ar urma să poposească voioşi, la odihnă, în conturile ANAF. Ei bine, lucrurile nu sunt deloc atât de simple. În primul rând, structura datoriilor este de-aşa natură că marea majoritate a datornicilor nu au cum să-şi restructureze datoriile. Dacă este vorba despre firme private, în primul rând. Dacă este vorba despre companii de stat sau alte entităţi, iarăşi, lichidităţi acum nu prea au de unde să fie.

Ceea ce se poate este ca o companie cu datorii la buget să-şi lichidizeze un activ valoros, pe care oricum îl ţine degeaba. Aceasta este posibil, cu condiţia să găsească cumpărători. Problema este ca lucrurile acestea să se facă conform legii. Dacă încep malversaţiunile subterane tipice, atunci statul va avea o problemă cu reprezentanţii săi şi cu sumele de bani obţinute.

Chestiunea cea mai delicată este însă alta: aceste variaţiuni pe tema scutirii de la plata unei datorii, făcută de către stat unei entităţi de stat sau private, sunt ajutoare de stat. Uniunea Europeană e foarte dură şi strictă cu regulile de acordare a ajutoarelor de stat. Acestea se dau exclusiv pentru dezvoltare. Regulile anunţate acum pentru restructurarea datoriilor aduc acest gen de ajutor de stat pentru dezvoltare, dar sunt mai sumare şi poate, cumva, caricaturale. Guvernul ar trebui să ţină cont că, la începutul lunii noiembrie a anului trecut, Comisia Europeană a stabilit că ajutorul de stat de 60 milioane de euro acordat Complexului Energetic Hunedoara (CEH) a fost ilegal şi trebuie recuperat.

Partea tragică abia începe: CEH a consumat cu veselie banii primiţi, iar complexul energetic va fi acum, cumva, executat pentru ceea ce a devenit o datorie ce trebuie recuperată. Exemplul acesta concret poate fi aplicat comparativ în cazul datornicilor la buget pe care Executivul vrea acum să-i scutească de o parte din banii datoraţi.

Nebunia va începe când Comisia Europeană va spune României că trebuie să recupereze aceşti bani,iar partea cea mai delicată va fi atunci când vom şti exact cum se numesc actorii economici respectivi. Impactul social şi cel economic sunt imposibil de prevăzut acum.

Guvernul ar trebui să ţină cont că, la începutul lunii noiembrie a anului trecut, Comisia Europeană a stabilit că ajutorul de stat de 60 milioane de euro acordat Complexului Energetic Hunedoara (CEH) a fost ilegal şi trebuie recuperat.