Capital străin versus capital românesc

Cadrul de reglementare în domeniul supravegherii prudenţiale este același peste tot în Uniunea Europeană..

„Bunăoară, regimul de supraveghere aplicat în România este echivalent cu acela din țara de origine a grupurilor bancare din statele membre, cu prezență transfrontalieră. Instituțiile de credit, indiferent de forma juridică de organizare, de structura capitalului sau de originea acționariatului, concurează pe piața bancară aplicând aceleași prevederi ale legislației europene în materie. Notez, cu deosebire, Directiva 2013/36/UE cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, precum și Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Poziția pe care aceste instituții o ocupă pe piața noastră, precum și mo-dul în care fac față concurenței depind de performanța fiecăreia și de capacitatea de a gestiona riscurile într-o manieră prudentă și sănătoasă. Am în vedere, mai cu seamă, respectarea cadrului legislativ, calitatea managementului și adecvarea sistemului de control intern, calitatea acționariatului și strategia investițională a instituției de credit sau a grupului bancar din care face parte. Iar dacă, în rândul acestora, există suspiciuni legate de existența unui monopol, autoritățile competente în domeniul concurenței sunt în măsură să se pronunțe asupra acestor suspiciuni în baza competențelor pe care le dețin. Având, deci, același regim concurențial și același cadru de reglementare, putem conchide că instituțiile de credit, indiferent de natura capitalului - străin versus românesc - dispun de aceleași condiții de valorificare a resurselor și de profitabilitate, deosebirile derivând din mediul economic de care dispune fiecare țară. De asemenea, există reglementări naționale clare, de natură să protejeze interesul general, dar care stabilesc totodată și condițiile specifice de desfășurare a anumitor activități pe teritoriul României de către instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritățile competente din statele membre ale UE, printr-o sucursală sau în mod direct.

Mai mult, orice instituție de credit care desfășoară activitate bancară, ca persoană juridică română sau ca sucursală a unei instituții de credit dintr-un stat terț (așadar exclusiv state UE), este supusă autorizării și supravegherii Băncii Naționale a României. În cazul sucursalelor deschise în țara noastră, de către o instituție de credit dintr-un stat membru, sarcina supravegherii prudențiale revine autorității din țara de origine a instituției de credit, fiind necesară doar o notificare din partea autorităților competente, fără să mai fie reluat procesul de autorizare.”