Ro­mânii sunt sin­gu­rii din re­gi­u­ne ca­re știu cel mai bi­ne cu stângul în drep­tul cum să-și dea

Romania Libera - - Op & Ed -

Timișoara nu are cen­tu­ră oco­li­toa­re, ni­cio sa­lă de sport com­pe­ti­ti­vă pe plan inter­nați­o­nal, ni­ci­un sta­di­on de mari di­men­si­uni.În con­diți­i­le în ca­re es­te unul din­tre puți­ne­le orașe ca­re adu­ce va­loa­re adău­ga­tă eco­no­mi­ei nați­o­na­le. Ra­ta șo­ma­ju­lui es­te sub 1%.Sa­la­ri­ul me­diu es­te de 3.300 de lei, în timp ce în Bu­cu­rești e ce­va mai mult.Zgârce­nia pro­vi­de­nția­lă a bă­nățe­a­nu­lui, ca­re pro­du­ce mai mult de­cât chel­tu­ie, ți­ne în viață eco­no­mia. Păi, și atunci, de ce să nu se re­vol­te? Încă din 11 mar­tie 1990 a ce­rut, prin Punc­tul 13 al Pro­cla­mați­ei de la Timișoara, des­cen­tra­li­za­rea. Da­că un om vrea să-și fa­că o ca­să în Orașul Lu­mi­ni­lor nu tri­mi­te bani la Bu­cu­rești pen­tru ca cei de aici să de­ci­dă cum se va fa­ce ace­as­ta. E nor­mal să de­ci­dă el. Su­diștii sunt cei ca­re se spe­rie de au­to­no­mia lo­ca­lă. La Ca­ra­cal și la Gi­ur­giu exis­tă te­a­ma de un­guri. Pro­ble­ma ma­ghia­ră e fal­să. Po­li­tru­cii de la Bu­cu­rești nu vor au­to­no­mie lo­ca­lă, pen­tru a fu­ra mai mult. Re­for­ma ad­mi­nis­tra­ti­vă a fost pe

ma­sa tu­tu­ror gu­ver­ne­lor de du­pă 1989. Ni­meni nu a fă­cut ni­mic. Când Par­la­men­tul era pre­gă­tit pen­tru a pro­mul­ga mult-aștep­ta­ta le­ge, hop apă­rea din pă­lă­rie câte un ire­den­tist ma­ghiar pe toa­te pos­tu­ri­le. Ro­mânii sunt sin­gu­rii din re­gi­u­ne ca­re știu cel mai bi­ne cum să-și dea cu stângul în drep­tul. În ace­lași timp, gu­ver­nul lui Vik­tor Orban se pre­gă­tește de mari ma­ni­fes­tații in­ter­nați­o­na­le prin ca­re să reclame Tria­no­nul drept un abuz. Am pu­bli­cat da­te­le seci eco­no­mi­ce, pen­tru a adu­ce un sim­plu exem­plu de ce Ro­mânia are ne­voie de re­for­mă ad­mi­nis­tra­ti­vă. Frun­tașul ță­ră­nist Se­ver Bo­cu, ucis de co­mu­niști la Si­ghet, avea să reclame, în 1931, că „De şap­te ani Ba­na­tul var­să anual mi­li­oa­ne, con­tri­bu­ind cu cea mai ma­re co­tă – date fi­ind in­dus­tria şi co­mer­ţul său odi­ni­oa­ră în floa­re – la aug­men­ta­rea fon­du­lui de uce­nici. Din ce­le pes­te 25 de mi­li­oa­ne s-au dat o sin­gu­ră da­tă, pen­tru îmbră­ca­rea uce­ni­ci­lor (din Ti­mi­şoa­ra), nu­mai 200.000 lei“.

La 100 de ani de la Uni­re, si­tuația e iden­ti­că.Avea drep­ta­te Traian Vu­ia când su­sți­nea că Uni­rea cu ve­chi­ul re­gat tre­bu­ia ne­go­cia­tă. Și Re­gi­na Ma­ria era de acord cu mu­ta­rea Ca­pi­ta­lei la Brașov, dar su­diștii au de­cis și în nu­me­le ce­lor ca­re con­ti­nua să se con­du­că du­pă ex­pre­sia lu­cru­lui bi­ne fă­cut, până la ca­len­de­le gre­cești. „Un om ca­re nu-şi iu­beş­te întâi sa­tul, pro­vin­cia sa na­ta­lă res­trânsă, nu­şi iu­beş­te ţa­ra!“Prin cen­tra­li­za­re, ora­şe­le de la vest, „ca­re al­că­tu­i­esc azi o pu­ter­ni­că cul­tu­ră de gra­niță, vor ajun­ge pe ur­me­le Ia­şi­lor, ru­i­ne glo­ri­oa­se în pro­fi­tul unui sin­gur oraş, al Bu­cu­reş­ti­lor!“, scria Se­ver Bo­cu în pe­ri­oa­da in­ter­be­li­că.

Zgârce­nia pro­vi­de­nția­lă a bă­nățe­a­nu­lui, ca­re pro­du­ce mai mult de­cât chel­tu­ie, ți­ne în viață eco­no­mia. Păi, și atunci, de ce să nu se re­vol­te? Încă din 11 mar­tie 1990 a ce­rut, prin Punc­tul 13 al Pro­cla­mați­ei de la Timișoara, des­cen­tra­li­za­rea.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.