Co­pi­ii lui Drag­nea şi 9/11

Romania Libera - - Op & ed - MA­RI­US GHILEZAN

Poa­te că ni­ci­un­de în lu­me li­ber­ta­tea nu are ră­dă­cini mai adânci ca la ei. Poa­te că ni­meni nu res­pec­tă mai bi­ne drep­tu­ri­le ce­tă­ţe­ni­lor. Poa­te că nu exis­tă ţa­ră de pe pla­ne­tă ca­re să nu apli­ce ce­lor afla­ţi în an­che­te ju­di­cia­re prin­ci­pi­ul pre­zum­ţi­ei de ne­vi­no­vă­ţie. Poa­te că ni­căi­eri în lu­me nu s-a im­ple­men­tat mai clar acel check&ba­lan­ce ca la ei. Poa­te că li­be­ra com­pe­ti­ţie nu e mai fruc­tu­oa­să şi ba­za­tă pe re­gu­li. Poa­te că ni­ci­un­de nu se poa­te vor­bi de un sis­tem ju­di­ciar mai co­rect de­cât cel cre­at de pă­rin­ţii fon­da­tori. Poa­te că da­că pri­mii en­gle­zi nu ar fi cău­tat El Do­ra­do aco­lo, spi­ri­tul ca­pi­ta­lis­mu­lui nu ar fi fost mai viu şi mai efi­ci­ent. Poa­te că da­că nu ar fi exis­tat Răz­boi­ul de Inde­pen­den­ţă nu s-ar fi abro­gat încă scla­via şi in­di­e­nii trăiau şi acum în re­zer­va­ţii.

Astă­zi adu­cem oma­gi­ul nos­tru de 11 sep­tem­brie unor sta­te crunt lo­vi­te în ur­mă cu aproa­pe do­uă de­ce­nii de că­tre cei mai fe­ro­ce te­ro­riş­ti. Da­că azi încă mai de­plângem vic­ti­me­le de la “9/11” e pen­tru că nu­me­le vic­to­ri­ei şi a sta­tu­lui de drept e SUA. Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii, ace­le sta­te pe ca­re bu­ni­cii noş­tri le-au aştep­tat ca pe Dum­ne­zeu, cu ochii pe cer şi cu ure­chea la „Eu­ro­pa li­be­ră”, re­pre­zin­tă sim­bo­lul su­prem al li­ber­tă­ţii şi al res­pec­tă­rii drep­tu­ri­lor omu­lui. Ni­cio pu­te­re a lu­mii nu a reu­şit să-i învin­gă.Toa­te pen­tru că prin­ci­pi­ul so­li­da­ri­tă­ţii se con­stru­i­eş­te pe vo­ca­ţie, ritm şi vi­bra­ţie na­ţi­o­na­lă.

M-am între­bat de ce când li se cântă im­nul ni­mic nu pa­re do­git. Când flu­tu­ră ste­a­gul nu am ni­ci­un sen­ti­ment că văd un spi­rit na­ţi­o­na­lism. Când ame­ri­ca­nii vor­besc des­pre pu­te­re nu le sim­ţi de­ta­şa­rea şi con­tem­pla­rea, ci doar im­pli­ca­rea. Oa­re de ce? Pen­tru că so­li­da­ri­ta­tea e mai pre­sus de nor­me, cu­tu­me şi re­gu­li so­cia­le.

Pes­te Oce­an am învă­ţat cum poa­te un stat, o uni­u­ne de sta­te să nu la­se pe ni­meni în ur­mă. De la ame­ri­ca­nii sim­pli am pri­ce­put le­gă­tu­ra din­tre a avea şi a pu­tea. Între dic­ţie şi vi­bra­ţie. Între şcoa­lă şi aca­de­mie.Toa­te fi­ind o înmă­nun­che­re cât o ma­re so­ci­e­ta­te, e de-a drep­tul o jig­ni­re să cau­ţi prin­tre ei oa­meni să­raci.

Dum­ne­zeu le-a dat pu­te­re să mun­ce­as­că. Înge­rii i-au că­lău­zit spre fe­ri­ci­re. Nu ba­nul le asi­gu­ră mă­ri­rea, ci acel ce­le­bru ru­le of low. Poa­te că aici e esen­ţa for­ţei. În mi­ca sti­clu­ţă pur­ta­tă de no­bi­lul Ale­xis de Ale­xis de Toc­que­vil­le şi ca­re nu su­nă fals de­loc “De­mo­cra­ţie în Ame­ri­ca”, o car­te de că­pă­tâi nu nu­mai a nea­mu­ri­lor să­ra­ce în spi­rit.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.