Pro­ble­ma noas­tră, a ro­mâni­lor es­te ace­ea că n-am tre­cut prin­tr-un „cat­har­sis”

Romania Libera - - Op & ed -

Per­so­naj de alt­fel le­gen­dar al tim­pu­ri­lor ace­lea, în ca­re FMI și Ban­ca Mon­dia­lă se ocu­pau in­tens de dis­tru­ge­rea eco­no­mi­ei ro­mânești, bu­nă sau rea cum era, prin li­chi­dări de între­prin­deri și pri­va­ti­zări (poa­te mul­te ne­ce­sa­re, dar ma­jo­ri­ta­tea ne­ne­ce­sa­re și chiar pe­ri­cu­loa­se căci tre­ce­au mo­no­po­luri în mâini pri­va­te). În ce vrea să fa­că FMI în Ro­mânia, dl Po­ul Thom­sen nu prea gă­sea la mi­ne ci­ne știe ce ecou. Și, o da­tă, exas­pe­rat, mi-a spus că pro­ble­ma noas­tră, a ro­mâni­lor es­te ace­ea că n-am tre­cut prin­tr-un „cat­har­sis”, spre de­o­se­bi­re de alți est-eu­ro­peni, ca­re înain­tau ra­pid pe ca­lea re­for­mei,de­oa­re­ce avu­se­se­ră fi­e­ca­re din ei „cat­har­sis”-ul lor. Măr­tu­ri­sesc că n-am prea înțe­les, la pri­ma stri­ga­re cum se spu­ne,tâlcul dlui Thom­sen cu „cat­har­sis”-ul. Și, ime­diat ajuns aca­să, m-am do­cu­men­tat pe cât po­si­bil mai se­ri­os! „Cat­har­sis” es­te ter­me­nul prin ca­re Aris­to­tel des­cria tran­sfor­ma­rea emoți­o­na­lă pe ca­re o trăi­esc oa­me­nii prin ar­tă. Mai con­cret, de pil­dă, la vi­zi­o­na­rea unei dra­me la te­a­tru, spec­ta­to­rii re­simt pro­pri­i­le spai­me și pro­ble­me pe ca­re le trăi­esc per­so­na­je­le dra­mei, ast­fel „pu­ri­fi­cându-se”. Nu știu cât de de­par­te mer­gea dl Thom­sen cu ex­ten­sia tâlcu­lui aris­to­te­lic al „pu­ri­fi­că­rii prin ar­tă”. Dar era clar că sen­sul ter­me­nu­lui „cat­har­sis” fo­lo­sit de dl Thom­sen era al pu­ri­fi­că­rii. Dar nu al pu­ri­fi­că­rii nea­pă­rat prin ar­tă. Căci re­fe­ri­ri­le dom­ni­ei sa­le nu erau cum­va la fap­tul că le­gă­tu­ri­le cu ar­ta erau mai sla­be la ro­mâni de­cât la po­lo­ne­zi, un­guri sau ce­hi. Dom­nia sa se re­fe­rea mai ex­pli­cit la fap­tul că, în înde­lun­ga­ta pe­ri­oa­dă co­mu­nis­tă, un­gu­rii au avut „cat­har­sis”-ul lor în re­vo­luția din 1956, ce­hii „cat­har­sis”ul lor în 1968 la in­ter­venția ar­ma­te­lor so­vi­e­ti­ce în ța­ra lor, iar po­lo­ne­zii au avut chiar mai mul­te „cat­har­sis”-uri,cu pri­le­jul nu­me­roa­se­lor răz­vră­tiri an­ti­co­mu­nis­te și epi­so­du­lui mar­cant al fău­ri­rii sin­di­ca­tu­lui So­li­da­ri­ta­tea. Ro­mânii nu avu­se­se­ră însă „cat­har­sis”-ul lor. Știa pro­ba­bil ce știa dl Thom­sen, că în 1989 nu fu­se­se re­al­men­te vreo re­vo­luție! Ast­fel, în timp ce frații întru co­mu­nism ma­ghiari, ce­hi, po­lo­ne­zi se „pu­ri­fi­ca­se­ră” prin­tr-o încer­ca­re li­mi­tă, prin su­fe­ri­nța im­pu­să de ace­as­tă încer­ca­re, ro­mânii ră­mă­se­se­ră să du­că ace­e­ași mă­mă­li­gă in­ca­pa­bi­lă să ia­să din ce­aun.

Am ră­mas pes­te ani me­reu cu gândul la ce­ea ce a vrut să spu­nă, de fapt , dl Thom­sen. Ori­cum, n-am prea înțe­les ce le­gă­tu­ră avea „cat­har­sis”-ul la ca­re se re­fe­rea dom­nia sa cu dis­tru­ge­rea eco­no­mi­ei nați­o­na­le. Pă­rea să fie însă vor­ba, la vre­mea res­pec­ti­vă, de fap­tul că nu ne gră­be­am su­fi­ci­ent cu dis­tru­ge­rea eco­no­mi­ei nați­o­na­le, ca ex­pre­sie a „pu­ri­fi­că­rii” de co­mu­nism, de eta­tism, de nu mai știu ce altce­va ca­re nu con­venea FMI, bro­ker-ul prin­ci­pal al ca­pi­ta­lu­lui in­ter­nați­o­nal! Aș mu­lțu­mi bu­nu­lui Dum­ne­zeu da­că ar exis­ta pri­le­jul să-l întâlnesc acum, du­pă pes­te do­uă de­ce­nii, pe dl Thom­sen, astă­zi șef pe Eu­ro­pa la FMI, să-l întreb da­că-și me­nți­ne apre­ci­e­ri­le cu „cat­har­sis”-ul, în lu­mi­na evo­luți­i­lor din ță­ri­le cu pri­ci­na. Mie unu­ia,vo­tul din 26 mai mi-a dat de gândit. Dl Thom­sen avea drep­ta­te: ro­mâni­lor le lip­sește un „cat­har­sis”. Nu s-au împi­e­di­cat su­fi­ci­ent de pra­gul de jos și n-au dat su­fi­ci­ent cu ca­pul de pra­gul de sus.Da­că ar fi fă­cut-o la timp,nu nu­mai că nu s-ar fi gră­bit cum­va să acți­o­ne­ze în sen­sul ce­rut în ur­mă cu do­uă de­ce­nii de dl Thom­sen, dar s-ar fi opus din răs­pu­teri co­men­zi­lor sa­le, ca să păs­tre­ze mă­car ce­va din eco­no­mia nați­o­na­lă, din de­ci­zia nați­o­na­lă, din iden­ti­ta­tea nați­o­na­lă. Dl Thom­sen avea drep­ta­te: ce­hii, ma­ghia­rii, po­lo­ne­zii ave­au „cat­har­sis”-ul fă­cut și au sal­vat ce s-a pu­tut! Și se lup­tă, atât de ade­sea aprig, pen­tru fi­i­nța lor nați­o­na­lă! Ro­mânii nici nu se lup­tă. Ei își vor pi­er­de nați­u­nea pe o plat­for­mă de so­cia­li­za­re. E drept, tran­sa­tlan­ti­că!

„Cat­har­sis” es­te ter­me­nul prin ca­re Aris­to­tel des­cria tran­sfor­ma­rea emoți­o­na­lă pe ca­re o trăi­esc oa­me­nii prin ar­tă. Mai con­cret, de pil­dă, la vi­zi­o­na­rea unei dra­me la te­a­tru, spec­ta­to­rii re­simt pro­pri­i­le spai­me și pro­ble­me pe ca­re le trăi­esc per­so­na­je­le dra­mei, ast­fel „pu­ri­fi­cându-se”. Nu știu cât de de­par­te mer­gea dl Thom­sen cu ex­ten­sia tâlcu­lui aris­to­te­lic al „pu­ri­fi­că­rii prin ar­tă”.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.