69 și restul
Pentru a-și desăvârși opera de trecere de la comunism la democraţie (două regimuri între care există cele mai neașteptate luări de poziţie), dl Meleșcanu avea nevoie de 69 de voturi.
Aobținut un rest de 73. Dar reușita nu este a lui. Ci a dnei Dăncilă, care a câștigat - după spargerea coaliției - prima bătălie cu Opoziția reunită. Victoria însă poate fi una à la Pirus, întrucât - alegerile apropiindu-se - Diaspora mai mult ca sigur că va fi ajutată să-și aducă aminte de scandalurile iscate de-a lungul timpului la urne, toate, și în 2014, și în 2019, petrecându-se tocmai sub mandatele de ministru de Externe ale proaspătului președinte al Senatului. Ca urmare, în străinătate, drept represalii, PSD va pierde – încă o dată - alegerile prezidențiale.
Și-asta n-ar fi încă nimic. (Oricum, s-au înscris în registrele de vot doar câteva zeci de mii, dintre milioanele de potențiali votanți) . Devastatoare într-adevăr pentru candidatul PSD vor fi, din nou, zecile dacă nu sutele de mii de apeluri de răzbunare pe care diasporenii, ofensați de reapariția dlui Meleșcanu într-un post atât de important (după demiterea recentă de la MAE), le vor adresa aparținătorilor din țară, spre a le deturna iarăși votul (în pofida pensiilor mărite din buzunare), așa cum au făcut-o și la simulacrul de referendum de la 26 mai. Mai rămâne ca STS-ul să arbitreze situația. Nu se știe în favoarea cui.
Pe de altă parte, este evident că, alaltăieri, în Senat, pe lângă voturile „normal” venite din partea PSD, pentru fostul șef SIE, provenit cu arme și bagaje direct din ceaușismul timpuriu, au mai votat și alții, posibil de la ALDE (explicația fiind recompensele puterii), posibil de la PMP (explicația fiind Băsescu-Petrovcontrainformații militare). Mai pe românește - corb la corb nu-și scoate ochii, indiferent de taberele formal create după transformarea decembristă a Securității în democrație.
Una peste alta, la sfârșitul zilei, se poate spune că dna Dăncilă - sprijinită(?) de cineva plin de bărbăsie - a făcut un pas greșit vis-à-vis de alegerile prezidențiale cu ricoșeu din Diaspora, dar a repurtat un succes de moral pentru partid, la București, unde următoarele sesiuni de votare din Parlament - cea pentru restructurarea guvernului și cea pendinte de invizibila deocamdată moțiune de cenzură – se arată favorabile tot premierului, care nu dă semne că ar dori să clacheze, din contră. Suspiciunea de supraviețuire a executivului este întărită și de tribulațiile Opoziției, care nu reușește să coaguleze (chiar dacă dna Gorghiu a fost destul de aproape de potou la Senat) un program care să depășească stadiul de lozinci și o echipă de guvernare coerentă.
M ai rău, PNL și USR se cam bat cap în cap. Explicabil - din moment ce capii respectivi sunt și contracandidați la președinție, iar antemergătorii lor sunt și ei contracandidați la controlul teritorial al țării.
Înțeleseserăm - în cazul schimbării raportului de forțe din Parlament în favoarea Opoziției (așa-zis de dreapta, USR-PLUS fiind, în realitate, neomarxiști, adică de stânga) - că prim-ministrul va fi dat de PNL, probabil în persoana dlui Orban. Și totuși, progresiștii de Dâmbovița îl tot bagă în față ca viitor premier pe dl Cioloș.Astfel,pe toate corturile electorale care flutură-n deșert, pe o latură apare Maxicron, iar pe cealaltă - Minicron, prezentat ca premier. De asemenea, pe site-ul USR, suntem anunțați ritos: „Cu Dan Barna președinte, alianța USR-PLUS va avea toate șansele să formeze viitorul guvern, care va fi condus de Dacian Cioloș”. Păi, hotărâți-vă, tovarăși, or Orban, or Cioloș (alias prim-ministrul zero tăiat)?! Rezultă că Alianța 2020 îi cam joacă pe la spate pe domnii de la PNL. Să constituie oare această luare de poziție, cunoscută de altfel din vechime, noua onestitate pe care cele două formațiuni macroniste - îmbârligate, la rândul lor, la ordin - o proclamă cu atâta patos în viața politică?