Păi, hotărâți-vă, tovarăși, or Orban, or Cioloș?!
Dacă ne uităm nu numai la cum arată, dar și la ce spune dna Cosette Chichirău (o progresistă înfocată în fustă scurtă, francofonă, descinsă din dulcele târg al Ieșilor) privitor la alegerile interne pentru funcția de președinte al partidului, înțelegem și mai multe despre Dan Barna. Este clar că formațiunea se pretinde doar pe hârtie „transparentă și nouă”, în realitate ce se petrece în interiorul ei este tot o vânătoare oarbă de putere, ca în orice partid. Ce-i deosebește poate de alte grupări este lipsa chiar totală de scrupule. Mimând omul nou, Barna folosește metode cât se poate de vechi. Se vorbește chiar de fraude și adrese de e-mail false.De fapt, despre ce fel de alegeri vorbim? Un partid de 16.000 de membri, dintre care au votat (electronic) 7.000,adică mai puțin de jumătate! Dintre aceștia, pentru Barna au votat circa 4.600, adică aproximativ 66 la sută,recte 29 la sută din totalul membrilor. Așadar, vax legitimitate la nivel de partid propriu. Dacă dl Barna nu poate să-și păcălească propriii membri de partid, cum va reuși să păcăleacă un electorat de milioane? Probabil că tocmai aici e șmecheria.
„Mi-aș dori ca primul meu act de președinte să fie dizolvarea Parlamentului”, ne anunță avocatul fară bară, cu o inocență vecină cu prostia. Ce perlă! Din nou o declarație aiurită, care denunță imaturitatea politică a pretendentului. Nu știi ce să mai crezi despre acest personaj care are în gesturi ceva de Pinocchio. Când se controlează,
când scapă caii în bălării! Când îi joacă ochii-n cap, ca la un viezure neinstruit, când are o privire fixă de cobră cu grad mare de concentrare pe garnizoană! În ambele ipostaze, dl Barna calcă impetuos normele constituționale, anunțând, cu surle și trâmbițe, niște alegeri anticipate care nu vor avea loc niciodată. Pentru anticipate, știe toată lumea, este prevăzut în Constituție un mecanism, pe care însă Maxicron, mare tupeist, îl înlocuiește cu o utopie bună doar de adormit copiii: un așa-zis acord între forțele politice la care, în practică, evident, nu se poate ajunge niciodată. De fapt, USR și fantomaticul PLUS se feresc ca dracu’ de tămâie de a guverna. Ca urmare, inventează - timp de un an de zile, până la alegerile normale o alegorie, un balet, un pas de deux, altfel se erodează mai abitir decât patinoarul Flamaropol, brăzdat de o gașcă zăpăugă de imberbi care se lovesc extaziați de mantinelă.
De altfel, campania electorală USR-PLUS este o dezinformare și o manipulare explicită sau subliminală - continuă. De exemplu, în străinătate, dubletul macronist nu ezită să folosească numele instituțiilor de stat în scop electoral. În Italia, încă e vizibilă chemarea: ”Semnez pentru Dan Barna. Joi, 5 septembrie, între orele 9-12,Roma,viale Libano nr 40, Secția Consulară a Ambasadei României”. (Există captura de pe Facebook, inutil să se nege.) Se pune întrebarea: de când este permisă anexarea Ministerului de Externe - care credeam că are statut apolitic - pe post de inducere a credibilității și atractivității unui jucător din politica internă, în scopul de a răsuci și aresta mințile oamenilor mai puțin informați din străinătate? Ce părere au ministrul Ramona Mănescu, primministrul Viorica Dăncilă, președintele Klaus Iohannis? Aceștia să fie faimoșii „diplomați de carieră” pe care ni i-a tot băgat pe gât așa-zisul domn Ciamba? Strângerea de semnături a avut loc în interiorul Secției consulare? Dacă da, atunci cineva de acolo ar trebui să zboare urgent. Dacă nu, dacă s-a petrecut în afara curții Consulatului, a dat ambasada o dezmințire publică prin care să se derobeze de orice legătură cu respectiva practică?
Poate sunt prea puține întrebări pentru un minister lăsat în derivă de actualul președinte al Senatului, specialist - se știe – doar în numere mari, și așezat, iată, și acum, într-o nouă poziție fecundă. Restul de răspunsuri n-ar trebui să fie tăcere.
Mi-aș dori ca primul meu act de președinte să fie dizolvarea Parlamentului”, ne anunță avocatul fară bară, cu o inocență vecină cu prostia. Ce perlă! Din nou o declarație aiurită, care denunță imaturitatea politică a pretendentului. Nu știi ce să mai crezi despre acest personaj care are în gesturi ceva de Pinocchio.