Bucureştiul, infernul nostru zilnic care ar putea să fie un rai
Zilnic, ne tocăm nervii în trafic, bară la bară. Ne călcăm în picioare, în transportul public. Ne sufocăm în gazele de eşapament de pe marile magistrale şi nici măcar nu ştim că oraşul acesta fascinant, în curs să devină o macrometroplă, de la Dunăre până dincolo de Ploieşti şi de la Palanca la Lehliu-Gară, ar putea să fie mult mai mult decât este acum, adică o conurbaţie care-şi devorează locuitorii.
Zilnic, ne tocăm nervii în trafic, bară la bară. Ne călcăm în picioare, în transportul public. Ne sufocăm în gazele de eşapament de pe marile magistrale şi nici măcar nu ştim că oraşul acesta fascinant, în curs să devină o macrometroplă, de la Dunăre până dincolo de Ploieşti şi de la Palanca la Lehliu-Gară ar putea să fie mult mai mult decât este acum, adică o conurbaţie careşi devorează locuitorii.
Lacurile
Bucureştiul este traversat de râul Dâmboviţa, asta ştim toţi, dar este construit organic pe o salbă de 12 lacuri deschise (Mogoşoaia, Chitila, Străuleşti, Griviţa, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Dobroeşti şi Pantelimon) care este formată de acelaşi râu ce arată pe hartă ca un cârcel foarte complicat de viţă de vie: Colentina, izvorât din Dealurile Târgoviştei, de la Șotânga-Doicești (când mai vorbiţi dispreţuitor despre Şotânga, să vă gândiţi de două ori).
Există numai şase lacuri care nu fac parte din această salbă: Bragadiru (dacă îl considerăm ca fiind din Capitală), Cişmigiu,Tineretului (fosta Baltă Ciocioc, din Parcul Tineretului, rezultată din inundaţiile ritmice ale Dâmboviţei, dinainte de regularizare), micul lac din Parcul Carol, Lia Manoliu (fost 23 August, în Parcul Naţional) şi Balta Albă (în Parcul Titan).Aceste cinci sau şase lacuri închise sunt în diferite stadii de amenajare şi arată cât de cât acceptabil (unele la limită, ca Lia Manoliu), până la foarte bine spre excelent (cum e Balta Albă, care mai are şi izvoare naturale).A mai existat, în perioada interbelică, Lacul Filaret ce se alimenta dintr-un izvor, din Dealul Filaret care nu mai poate fi văzut acum decât foarte greu, în unele poze sepia interbelice: s-a resorbit, a secat.
Nu am pus la socoteală Lacul Morii care e o lucrare a mâinii omului, un lac de acumulare format la regularizarea cursului Dâmboviţei, prin construirea Barajului Ciurel.
Este discutabil dacă pe Lacul Morii se poate face agrement, cum se încearcă acum, însă, pe lângă cele şase lacuri închise, folosite, în diferite grade, pentru agrement şi relaxare, cele 12 lacuri deschise sunt părăginite.