Astfel de caz clinic e demult studiat

Individul cu tulburări de personalitate se comportă periculos cu ceilalți și uneori ilegal (vezi repetatele violări ale Constituției). Se simte plictisit în mediul social și acționează impulsiv.Nu-l interesează dacă rănește pe cineva.Are nevoia permanentă de a stigmatiza fie grupuri, fie indivizi, pentru a-și reprima depresia socială și lipsa de comportament volițional.

Când maltratează vreun animal sau alt om, astfel de indivizi din patologia clinică nu au sentimentele vinovăției, doar stări de euforie când văd suferința.

Nu le pasă că prin rănirea celorlalți își croiesc un drum spre înălțimi. Astfel de subiecți de pe canapeaua specialistului cred că numai cei puternici supraviețuiesc. Ei sunt convinși că numai călcând pe cadavre pot avea succes în viață. Cum poate fi catalogat gestul președintelui de a se folosi de moartea a zece pasageri pe drumurile groazei pentru a-și stigmatiza adversarul? În plus față de tarele exprimate mai sus,are și o tulburare de posesie.El crede că în climatul politic e Dumnezeu.Iar toți cei din josul ierarhiei sunt sclavii săi. Prin anii ‘90,pe vremea când prin naivitatea mea credeam că modelul german e internațional valabil,aveam să-mi previn colegii,că cel mai mare blestem pe capul neamului românesc ar fi ca slugile să fie stăpâni.

Pentru cei care nu știu, în burgul medieval Hermannstadt, românii nu aveau voie să intre în cetate timp de patru secole.